marți, 29 octombrie 2013

Joienel şi... clanurile

- Joienele dragă, tu te ţii de glume,
cum adică, mamă, să îţi iei alt nume?!
- Pentru că, mămucă, mi-am făcut un plan,
săptămâna asta vreau s-o pun de-un clan.
- De ce, Joienele? - Pentru că se poartă
clanurile, mamă! Am văzut o hartă
cu care Organul nostru competent
ţine cetăţenii, zilnic, la curent
şi îi informează cu orice mişcare
pe care o face clanul lu`… cutare.
De-asta vreau alt nume, fiindcă vezi matale
parcă altfel sună clanul Caragiale,
clanul lu` Butoane, clanul Duduianu,
clanul Cocoroadă, clanul Sadoveanu,
clanul lu` Capone, clanul lu` Pian
clanul Corsicanu, clanul lu` Caran,
clanul Toboşarii, clanul lu` Chiaburu,
clanu lu` Ghenosu, clanul lu` Buduru,
clanul lu` Francezu, clanul lu` Bahoi,
clanul lu` Ogeacă, clanul lu` Ţepoi,
clanul lu` Sgârcitu, clanul Budrigan,
clanul lu` Buriga, clanul lu` Hasan
clanul Ţăndărică, clanul lu` Chirmuş,
clanul Ciprienii, clanul lu` Neguş,
clanul Baradiu, clanul lu` Gigioc,
clanul lu` Enrico, clanul lu` Boboc,
clanul lu` Titoaşcă, clanul lu` Versace...
E vreunul, mamă, care nu îţi place?
Vezi că am dreptate? Oi fi eu vițel,
dar nu sună bine... clanul Joienel.
- Dacă spui că-n ţară nu ai loc de clanuri,
ce face Organul, Joienele? – Planuri!
Face planuri, mamă, să destructureze
toate-aceste clanuri, să le-ntemniţeze...
- Şi, băiatul mamii, care-i rezultatul
sau dispare unul şi apare altul?
- Unde vezi tu, mamă, clanuri să dispară?
Altele sunt astăzi mai temute-n ţară,
cum sunt, bunăoară, clanul Senatorii,
clanul Deputații, clanul Procurorii.
Ăştia aşa bine pe toţi ne “lucrează”
iar pe ei nici dracu` nu-i destructurează...

luni, 28 octombrie 2013

Joienel şi... pădurea

- Joienele, mamă, ai, ca-n alte dăţi,
să-mi spui, de la şcoală, ceva noutăţi?,
îşi chemă Joiana fiul, să-l descoasă,
după ce acesta a intrat în casă.
- Doamna-învăţătoare ne-a spus despre munţi
că ajung, ca omul, să fie cărunţi,
când, peste întinderi de păduri eterne,
stratul de zăpadă liniştit s-aşterne.
Mămiţică dragă, m-a împins păcatul
şi i-am spus în faţă că eu, subsemnatul,
am altă părere decât dumneaei,
că în ţara noastră, munţii, care-s... chei,
n-or să-ncărunţească nici în veci de veci,
fiindcă-n anii ăştia s-au găsit zevzeci,
nişte maţe fripte, nişte nesătui
ce-au pătruns cu drujba până-n munţi silhui
şi-au ras, ca pe barbă, codrii seculari,
numai ca s-ajungă ei milionari.
- De ce, Joienele, crezi c-au făcut asta?
- Pentru că, mămucă, nimeni n-a zis BASTA!,
pentru că toţii boii care ne conduc,
dac-au închis ochii, au primit ciubuc,
pentru că de Ţară lor nici că le pasă,
fiindcă au cu toţii... cheresteaua groasă.

duminică, 27 octombrie 2013

Joienel şi... autonomia

- Joienele, mamă, ia să-mi spui tu mie
dacă ştii ce-i aia AUTONOMIE!
- Dar ce întrebare pui şi tu, mămică,
eu ştiu toate astea de la grupa mică!
Autonomia este doar atunci
când dai Stema Ţării jos şi o arunci,
când scuipi Tricolorul, îl calci şi-i dai foc
şi pui pe clădire alt drapel în loc,
când iei o păpuşă şi-o spânzuri de ram,
scriind pe cămaşă că-i Iancu Avram,
când pe toţi vecinii tu îi dai pe brazdă
şi îi faci să creadă că îi ţii în gazdă,
când pe badea Gheorghe îl iei la refec
şi-apoi, cu candoare, îi spui „szeretlek”...
Aşa procedează un... autonom!
Te-aşteptai, mămucă, să spun... nem tudom?

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Joienel şi... prima casă

- Joienele, mamă, ce te preocupă,
de stai cu privirea proţăpită-n supă?
Ai şi tu dreptate, e o zeamă lungă,
dar dacă, mămică, n-am un ban în pungă,
tăiţei de casă nu-s, că nu-i făină,
delikat din ăla cu gust de găină
nu mai am, băiete, de acum un an,
noroc că verdeaţa creşte pe maidan...
- Mămiţică dragă, lasă-mă niţel
să cuget în tihnă, ca orice viţel!
Nu aceasta zeamă lungă, insipidă,
îmi provoacă mie atâta obidă,
meditam la faptul că prea mulţi viţei
sunt pe lumea asta ce rămân holtei
din motivul simplu, însă evident,
că nu au, mămucă, un apartament,
o casă acolo, n-au un aşternut
să-i ofere soaţei, ca orice cornut.
Mămiţică dragă, vouă ce vă pasă,
că a fost programul ăla „Prima casă”
şi aveţi deasupra un acoperiş.
- Care „Prima casă”? Un alişveriş
a fost pentru unii, Joienele dragă,
că puteau să-i spună chiar şi... „Prima şpagă”.
Coşmelia asta ce stă într-o rână
a fost... prima casă a lu` a bătrână
şi-am primit-o zestre, pe lângă trusou,
când m-au dat de-acasă după primul bou.
Să nu-mi iasă vorbe, fiindcă eram fată
şi te-aveam pe tine, ţi-au găsit un tată
care, Joienele, nu avea un sfanţ
şi dormea, ca boul, noaptea într-un şanţ.
Dacă n-aveam casa, zestre de la bună,
dormeam lângă tactu toţi, sub clar de lună...

vineri, 25 octombrie 2013

Joienel şi... sexologia

- Cum poate, mămucă, dacă e distantă,
o viţică, totuşi, să fie... gestantă?,
o-ntrebă, aseară, fiul pe Joiana
care mai să urle, de dureri, sărmana.
- Ce-ţi veni, copile, eu am nevralgie
şi ţie îţi arde de... sexologie!
Când porneşte barza spre o adresantă,
pe ea n-o priveşte dacă e... distantă
sau e prietenoasă nu`ş care viţică,
îi lasă coletul şi pleacă, mămică,
pe la alte case unde sunt viţici
ce aşteaptă barza. Mulţumit? Ce zici?
- Ha, ha, ha, ce glumă! Carevasăzică,
barza, care este o făptură mică,
poartă-n cioc, săraca, ditamai viţelul
şi-l lasă la poartă, să crească şeptelul!
Mămiţică scumpă, dar această barză
e-aşa de cinstită, nu se fofilează
şi-n loc să transporte un aşa colet,
să-i ducă viţicii un mic... sterilet?
- Dacă ştii, băiete, cum devine treaba,
de ce-mi mai bat gura cu tine degeaba?

joi, 24 octombrie 2013

Visul de mărire al lui Joienel

Joienel, stând singur, astăzi, în ogradă,
lălăia un cântec, dând voios din coadă:
„Mi-a spus bunicuţa că sunt os domnesc
şi cu asta, lume, tare mă mândresc...”
- Da`, mai tacă-ţi gura, că mă enervezi,
ai tras, cumva, iarbă, de tot divaghezi?
- Se poate, mămucă, păcatele mele,
n-am eu obiceiuri din acelea rele!
Ieri mi-a spus bunica despre nuş`ce probe
care demonstrează că sunt neam de... Kobe
şi nu se cuvine să stau în ocol,
când locul meu este chiar la... Protocol.
- Iart-o, Joienele, că-i vacă bătrână,
care dă, pe cioară, vrabia din mână
şi (să fiu mai dură), ca orice bovină
din neamul lu tactu, a vrut să parvină,
dar, dacă, vreodată, le-o fi surâs soarta,
au stat, ca viţelul, să admire poarta.
Şi, să-ţi mai zic una, să ştii că-i nasol
să ajungi pe lista de la Protocol,
că ăştia, băiete, nu te promovează
ci îţi curmă viaţa, apoi te tranşează
şi aleg din tine doar un muşchiuleţ
care, se aude, are-aşa un preţ
că şi-l pot permite numai premierii
şi alţii cu vile, de prin Primăverii,
că ăstora, mamă, cică li s-apleacă,
dacă bagă-ntrânşii muşchiuleţ de vacă,
o vacă de-a noastră, deci autohtonă,
care cântăreşte o juma` de tonă...
Dar, tu, Joienele, n-ai de gând să-nveţi,
visezi, ca şi tactu, cai verzi pe pereţi?
Lasă-le în boale de-aşa-zise probe,
mai bine stucheşte şi spune: „Ptiu, cobe”!

marți, 22 octombrie 2013

Joienel şi... chirurgia

- Joienele, mamă, care e problema?
O să mergi la joacă după ce-ţi faci tema,
aşa că, mămucă, nu fi viţel prost,
că nu mă îndupleci, plânsul n-are rost!
- Să ştii, mamă dragă, că dacă e udă
batista de lacrimi, eu nu plâng de ciudă
că nu merg la joacă sau că-n farfurie
nu mai am mâncare. Plâng de bucurie...
- Cum aşa, scumpete? Fă-mă să-nţeleg!
- Mai ţii minte ziua când eu, ca un bleg,
am săpat o groapă la noi în ogradă,
care să aducă a... autostradă,
iar mata, mămucă, nimerind în groapă,
ai venit acasă murdară şi şchioapă?
- Asta-i bucurie, dragă Joienele,
c-am stat, cu piciorul, o lună-n atele?
- Nu e bucurie, dar este noroc
că ţi-ai pus piciorul, singură, la loc,
fără operaţii pe la chirurgie,
pentru că-n spitale aud că-i urgie.
Cică o persoană de sex feminin
şi-ar fi rupt piciorul, aşa, din senin,
şi-ajungând pe mâna nu ştiu cărui vraci
priceput la toate, dar nu şi la vaci,
a fost operată la piciorul stâng...
- Acum ce-i cu tine? Râzi ca un nătâng!
Nu ţine, băiete, s-o faci pe deşteptul!
- Dar, biata persoană l-avea rupt pe dreptul...

luni, 21 octombrie 2013

Joienel şi... alocaţia

De când Joian, boul, a plecat de-acasă,
n-a mai fost Joiana aşa furioasă:
- Dumnealui se plimbă iar de colo-colo,
iar eu stau acasă şi mă chinui solo,
nu mai am în curte nici fir de nutreţ
şi pe foc pun astăzi ultimul ostreţ,
mă văd nevoită să îţi spun, băiete,
că vom fierbe ceaiul cu cărţi şi caiete!,
mai zise Joiana şi, intrând în casă,
aruncă, nervoasă, şlăitaful pe masă.
Curios din fire, ca orice viţel,
Joienel se duse drept la portofel,
l-a întors pe faţă, l-a întors pe dos,
negăsind nimica, îi zise ciudos:
- Mămiţică dragă, abia azi constat
că tu îmi toci banii primiţi de la Stat!
Unde-i ajutorul ce-l primesc lunar,
ca să am, la şcoală, bani de buzunar?
Guvernanţii noştri nu mai ştiu, săracii,
cum să-i facă viaţa mai uşoară vacii
cât timp alăptează, ba îi dau şi bani
să-şi crească viţeii pân-ajung juncani
şi una ca tine, fără să gândească,
se apucă, iată, să îi chletuiască...
- Ce bani, Joienele? Patruş`doi de lei?!
Ăştia-s bani, băiete, ce cumperi cu ei?
- Da, dar a zis unul dintre senatori
că va creşte suma de patru, cinci ori...
- A zis, Joienele, dar ştii vorba aia:
„Pentru alocaţii, a-nţărcat bălaia!”
- Dacă stă problema astfel precum zici
şi Guvernul n-are bani pentru cei mici,
ăia care fură şi au din belşug
cum de se descurcă, ei de unde... sug?

duminică, 20 octombrie 2013

Supărarea lui Joienel

- Joienele, mamă, dar ce e cu tine,
nu ţi-s boii-acasă, ce nu îţi convine,
te ajunse dorul iarăşi de coraslă?
întrebă Joiana pe a ei odraslă,
văzând că viţelul, tare abătut,
nu vrea de mâncare, nu vrea de băut.
- Cum să-mi fie bine? E-o absurditate
să existe-n lume aşa nedreptate,
să văd că, la şcoală, pe unul, Godac,
l-aduce şoferul într-un Cadillac,
pe când eu, mămucă, n-am nicio cotigă...
Discrepanţa asta chiar că mă intrigă!
Eu mai am în clasă un coleg, Purcel,
e sărac, săracul, dar e curăţel,
chiar dacă părinţii l-au crescut în paie,
în timp ce godacul are cinci viloaie.
- Tacsu lu` Godacu e din clientelă,
pentru el o vilă e o bagatelă,
la fel ca toţi porcii gemând de lipide,
ăsta suge banii de pe la partide,
când ei, la ruletă, milioane toacă,
alţii o lătură n-au să pună-n troacă.
Şi mai e şi porcul ce-a luat-o razna,
ăla de se crede că e porc... de Bazna.
Află, dragul mamii, că oricum te-ntorci,
întâlneşti în viaţă fel de fel de porci,
dar mai porci ca porcii care ne conduc,
nu trăiesc eu, mamă, alţii să apuc...

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Joienel şi... politica

Cum se-ntoarse astăzi de la şcoală,
Joienel se duse la Joiana-n poală,
cuprinzându-i gâtul, ca un copilandru,
se lipi de pieptu-i şi îi zise tandru:
- Să luăm, mămucă, azi un caz abstract:
Un bou oarecare a făcut un pact
cu alegătorii, vite de-alde noi,
că dacă îl scoatem pe el din gunoi
şi-n Divanul Ţării l-ajutăm s-ajungă,
în stânga şi-n dreapta el o să împungă
şi o să se zbată, ca un telegar,
până ne va scoate din... din... - Bălegar.
Te bâlbâi, scumpete, ce s-a întâmplat?
- Nu mă bâlbâi, mamă, dar am ezitat
doar o clipă numai dacă să pronunţ
cuvântul acela în al meu enunţ.
- Nu-i nicio ruşine, spune mai departe!
Dar, băiatul mamii, n-ai un caz aparte?
- Nu am, mamă scumpă, că nu-s detectiv,
ce spun eu acuma e doar... prezumtiv.
Aşadar, mămucă, dacă el zicea
că-i de hăis şi apoi s-a făcut de cea,
când merge la lucru în acea incintă,
boul ăsta, oare, ne mai reprezintă?
- Joienele, mamă, iacă, vreau, nu vreau,
de data aceasta chiar ţi-o spun pe şleau:
Boi, precum acesta, trec la alt stăpân,
dar, până la urmă, ei tot BOI rămân!

Joienel şi... legionarii

- Mămiţică dragă, nu mai e de glumă,
îngăimă viţelul, tot numai o spumă,
am aflat o veste care sună straşnic,
dacă, chiar de mâine, n-o să fie paşnic

protestul acesta ţinut în... bobot,
toţi boii din piaţă o iau peste bot,
pentru că, mămucă, sunt legionari,
a spus nenea ăla, şef peste văcari!
- Joienele, mamă, trage-ţi răsuflarea!
Dar de unde-i vine, oare, bosumflarea
lui nenea acesta care-i supărat
cum ar fi, să zicem, văcarul pe sat?
- Mi-a ajuns, mămucă, astăzi la ureche
că vătaful ăsta e lovit de streche
şi pune văcarii să-i calce-n picioare
pe boii ce-ncalcă nu ştiu ce culoare...
- Roşie, copile, asta e culoarea?
- Asta e, mămucă! Şi-a pierdut răbdarea
şi a dat poruncă să nu se permită
să-i apară-n cale nici urmă de vită.
- Lasă-i, Joienele, s-o ia peste bot,
poate-or ţine minte, când se duc la vot!


(ţinut în bobot – ţinut la întâmplare) - DEX

vineri, 18 octombrie 2013

Joienel şi... gazele

Ridicând privirea din abecedar,
se trezi viţelul spunând: - Aşadar,
patru hectolitri ori atâtea zile...
- Ce te mai frământă şi astăzi, copile,
întrebă Joiana, ce tot socoteşti?
Ştii ce-i hectolitrul? Hai că mă uimeşti!
- Ştiu, mămucă dragă, că-s viţel citit,
dar nu mă-ntrerupe iar din socotit,
că aş vrea să aflu cam cât gaz metan
ai putea produce mata într-un an!
Scria într-un studiu că, zilnic, o vacă
dă vreo patru sute de litri, doar dacă
este furajată corespunzător,
dar, dragă mămucă, eu mă simt dator
să te pun în temă că sunt situaţii
când elimini gazul şi prin eructaţii,
şi pe altă cale, înţelegi matale,
odată cu alte resturi vegetale.
- Înţeleg, băiete, că n-oi fi vreo tută
care îşi conservă mintea de cornută,
totuşi, dragul mamii, nu pricep defel
ce-ţi trece prin mintea aia de viţel!
- Păi, e foarte simplu! Vreau să demonstrez
că nu e, mămucă, niciun chichirez
să se căciulească la americani
unii boi de-ai noştri, când noi, fără bani,
le producem, zilnic, gaze berechet,
încât să rămână să-şi ia... la pachet.

miercuri, 16 octombrie 2013

Joienel şi... autostrada


După ce purceii l-au bătut la poarcă,
a pornit viţelul spre casă, ud leoarcă,
dând să intre-n staul, pe poarta cea mare,
văzu că Joiana merge-n trei picioare.
- Ce-ai păţit, mămucă, de mergi aşa şchioapă?
- Azi noapte, copile, am dat într-o groapă
ce-au săpat-o porcii la noi în ogradă.
- Dar aia nu-i groapă, e... autostradă!
- Joienele, mamă, ori te-ai bolânzit?
O aşa prostie, n-am m-ai auzit!
Eu am dat în groapă, de-am venit grămadă,
şi tu o ţii langa că-i... autostradă!
- Aş fi vrut, mămucă, să-ţi fac o surpriză,
dar te-a-mpins păcatul să mergi pe ampriză,
peste-o zi sau două îi gata lucrarea
şi-i facem, la termen, şi inaugurarea,
urcat pe grămada aia de balast,
premierul nostru va ţine toast,
mulţumind din suflet godacilor harnici
şi, cu forfecuţa, va tăia trei panglici.
- Dar de ce trei panglici şi nu una doar?
- Pentru că şi ăsta-i... mare panglicar.

marți, 15 octombrie 2013

Frământările lui Joienel

Privind cu tristeţe la cei din tablou
-o viţică mândră, alături de-un bou -
(aţi ghicit, desigur, scumpii lui părinţi),
îşi luă viţelul inima în dinţi
şi-i puse Joianei, scurt, o întrebare,
de era să cadă, biata, din picioare:
- Mămiţică scumpă, când erai tu fată,
stăteai, ca şi mine, fără niciun tată?
- Joienele, dragă, tu ce vrei să zici
folosind în frază negativul... nici?
Asta e părerea-ţi despre mine, mamă,
crezi că sunt o vacă din aia... bigamă?
- Iartă-mi exprimarea, n-am vrut să te supăr,
am greşit, mămucă, doar pentru că sufăr,
nu-ţi face probleme, că n-am vreo nevroză,
dar eu pe tăticu îş ştiu doar din poză!
M-ai adus pe lume în acest saivan,
când el te lăsase, aproape de-un an,
mergând să muncească în nu ştiu ce ţară,
s-avem în corlată hrana necesară.
Vreau să ştiu, mămucă, aşadar cutez
să-ntreb înc-o dată, deci reformulez:
Când erai tu fată, boii ăi bătrâni
plecau să ajungă slugă la stăpâni,
departe de ţară, departe de casă?
Asta e problema care mă apasă!
- Nu plecau, scumpete, că n-aveau motiv,
se găsea de muncă şi la colectiv,
şi pe şantiere, şi în combinate,
aveam masă verde, aveam concentrate
şi un grajd ca ăsta îl luam în rate...
- Astea sunt din basme sau de-adevărate?
Nu cumva, mămucă, tu îţi râzi de mine,
spunând c-aveam fabrici, că aveam uzine,
că aveam o flotă cum nu s-au văzut,
dac-aveam atâtea, unde-au dispărut,
că în anii ăştia nu a fost război?
- Le-au distrus pe toate, mamă, nişte BOI!

luni, 14 octombrie 2013

Joiana şi... Pactul

Cum intră în curte, Joienel, şcolarul,
se duse la mă-sa şi-şi vărsă amarul:
- Mămucă, la şcoală, doamna-nvăţătoare
ne-a vorbit de pactul de... coabitare,
a făcut, săraca, tot ce a putut,
dar, până la urmă, tot n-am priceput.
Stai să-mi pun perechea nouă de târlici
şi vin lângă tine, că vreau să-mi explici!
- Uite, Joienele, cam cum vine pactu`,
când, fiind viţică, m-am luat cu tactu,
ne-am jurat credinţă. Neoficial,
neavând aceasta impact social.
Eram o sfioasă, Joienele, plus că
eu, în tinereţe, n-am fost rea... de muscă,
i-am jurat lu` tactu, într-un mod solemn,
să nu calc pe-alături şi-am bătut în lemn.
Ca să mă ferească să cad în ispită,
avea dezlegare să-mi dea o copită,
dar, Doamne, fereşte, dacă-i puneam coarne,
la mămuca-n curte putea să mă-ntoarne,
fără gălăgie, fără mult scandal...
Ăsta-i, Joienele, pact familial
şi, să-ţi dau răspunsul şi la întrebare,
cam aşa arată o coabitare!
- Mulţumesc, mămucă! Cum le ştii tu toate!
Dar coabitează şi cei din palate?
Că zicea tot doamna: „Ce zile-mpuţite,
boii din palate sunt iar la cuţite!”
Dacă tot se ceartă, chiar de au un pact,
nu pot să o facă şi ei mai... cu tact?
- Nu pot, dragul mamii. Nişte dobitoace
care-ncheie pacturi doar ca să le-ncalce! 
 

duminică, 13 octombrie 2013

Joienel şi mitologia

Azi după amiază, mai către chindie,
la Joiana-n staul, mare comedie,
că lu` ăla micu îi trecu prin minte
s-o-ntrebe pe mă-sa despre cele sfinte.
- Ştiu că-ţi este jenă, însă recunoaşte
că n-ai fost, mămucă, să te rogi la moaşte!
- N-am fost, sufleţele, nu că n-aş fi vrut,
dar, de la Oradea şi până la Prut,
din Giurgiu şi până-n dulcea Bucovină,
nu s-au găsit moaşte de la vreo bovină.
- Egiptenii, cică, ar avea un taur,
Apis parcă-i zice, poleit în aur...
- Aşa-i, Joienele, şi îl venerează
mai ceva ca tactu pe bunica brează.
- Dar la noi, mămucă, pe cuprinsul ţării,
nu au fost, prin veacuri, boi mai acătării?
- N-au fost, dragul mamii. Avem azi un bou
despre care unii spun c-ar fi erou.
Poate,... cine ştie,... când moartea-l va paşte...
Dar, mai bine lipsă, decât aşa moaşte!

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Constatarea Joianei

Azi, după amiază, până-n ora şase,
Joienel „scrisese” doar trei bastonaşe,
două linii curbe, două verticale,
o ghirlandă simplă, cinci sau şase zale,
trei steluţe duble, patru linii frânte,
dar lăsă creionul şi-ncepu să cânte:
„În rândul patru, banca de la geam,
şedeam cu un viţel de vârsta mea
şi amândoi, de foame, noi mugeam,
dar nimeni lapte nu ne aducea...
Param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-param,
param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-paa...
În randul patru locul meu era,
şi-oriunde-aş fi, cât voi trai, nu-l voi uita!”
Maică-sa, Joiana, robotind prin tindă,
reuşi doar versul de final să-l prindă
şi gândi că, poate, pe Joian, feciorul,
de Joian, bătrânul, îl cuprinse dorul,
căci plecase, bietul, prin străinătăţuri,
doar, doar câştiga-va bani pentru nutreţuri,
ca să se descurce niţeluş mai bine.
Zise, deci, Joiana, mai mult pentru sine:
„Când ţara-i condusă de porci şi măgari,
boi, să poarte jugul, sunt azi tot mai rari!”

vineri, 11 octombrie 2013

Prima zi de şcoală a lui Joienel

Privind la măgarul răzleţit de turmă,
i-a venit Joianei mintea de pe urmă:
„Dacă-l ţin acasă, rupt de colectiv,
Joienel ajunge un bou emotiv
sau, Doamne, fereşte, un introvertit,
cum o ursitoare, parcă, i-a sortit,
aşa că, mai bine, îl trimit la şcoală,
nu să mi se ţină, permanent, de poală!”
În ăst timp, viţelul cu privirea tandră
alerga prin curte cu o căţelandră.
- Joienele, mamă, lasă zbenguiala,
ia-ţi ghiozdanul, iute, că începe şcoala!
- Dar e prea devreme, tu nu vezi, mămuţă,
cum să merg la şcoală, nici n-am supt la ţâţă?
- Ai uitat, băiete, că ai supt azi-noapte?
Lasă că, la şcoală, vă dau corn şi lapte!
Să ai grijă, mamă, să mănânci... mumos,
să nu laşi să curgă laptele pe jos!

Pe la prânz, viţelul intră în ogradă
cu un pas nesigur, cât pe-aci să cadă.
- Ce-ai păţit, mămucă, ţi s-a aplecat
ori v-au dat la şcoală lapte alterat?
- Eu la şcoala aia nu mă mai întorn!
Nu mi-au dat nici lapte, nu mi-au dat nici corn,
am răbdat ca boul, fără să mănânc,
mai zise viţelul şi oftă adânc.
Am aflat la şcoală cum că un netot
a zis că, de lapte, ne-am cam şters... pe bot.

miercuri, 9 octombrie 2013

Sfat matern

Într-o zi, Joiana îl luă deoparte
pe Joian, mezinul, să-l înveţe carte.
- E vremea, mămucă, să îţi faci un rost,
să n-ajungi, ca tactu, în cireadă, prost,
vezi că toţi juncanii de prin ţară fug,
că aici i-aşteaptă trasul, doar,... la jug!
Asta e o... cretă, ăsta-i un... burete,
dacă n-avem tablă, scriem pe perete,
semnele acestea sunt silaba „mu”,
ia creta, băiete, şi scrie şi tu!
Ce te uiţi la mine ca la poarta nouă?
Eu vorbesc cu tine şi te faci că plouă...
- Iartă-mă, mămucă, zise cu sfială
Joienel, viţelul, dar eu vreau la şcoală...
- Timp pierdut aiurea şi bani risipiţi,
plus că şcoala, astăzi, scoate doar tâmpiţi
cărora le place munca de birou!
...Nu eu am spus asta. A spus-o un...BOU.

marți, 8 octombrie 2013

Mai să nu o recunosc

Azi, uitându-mă la ea,
mai să nu o recunosc,
mi-am dat palme – pleosc, pleosc, pleosc -
şi-mi ziceam: O fi a mea?

De vreo doi ani şi opt luni
se făcuse mică, mică,
dar mi s-a-ntremat, nenică,
zău că nu vă spun minciuni!

Când a pus mâna pe ea,
şi-a făcut soţia cruce,
mă temeam să n-o apuce
vreun cârcel la lingurea.

Pipăind-o îndelung,
mă sorbea din ochi, ce mai!,
de credeam că, drept în rai,
într-o clipă o s-ajung.

Să-i fac un instantaneu
aş fi vrut, cu aparatul,
însă am luat... mandatul
şi l-am pus în pormoneu.

Ducând mâna la caschetă,
mi-a zis factorul poştal:
Să trăiţi, domn general,
aveţi... pensia completă!

Aşa-i place lui să-mi zică,
deşi sunt doar colonel,
dar eu îl las ca pe el
şi-i las şi... de una mică.

luni, 7 octombrie 2013

De curiozitate...

Nu-s curios să ştiu de eşti fidelă,
cum mi-ai jurat sub soarele torid,
şi nici nu pot, fiind de santinelă,
plicul trimis de tine să-l deschid,

nu-s curios să aflu dac-ai fost
cuminte, cum te lăudai chiar tu,
şi nici n-am voie să citesc în post,
că-mi urlă conştiinţa nu şi nu,

nu-s curios s-arunc chiar o privire
peste scrisoarea ta niciun moment,
să văd dacă te-ai dus la mănăstire,
chiar dacă nu-i de faţă domn sergent,

nu-s curios, că nu îmi stă în fire,
să aflu dacă, pe la cele dansuri,
băiatul lui năşicu`, Vlad Arhire,
îţi face, dobitocu`, iar avansuri,

nu-s curios nici dacă nea Miliţă,
un văr de gradul patru, pare-mi-se,
când te-nsoţeşte, noaptea, pe uliţă,
te pipăie prin locuri nepermise,

dar vreau să ştiu dacă zăpada-i mare
la noi în sat, în partea de nord-vest...
Citesc scrisoarea... Nu mai am răbdare,
chit că ajung, din gardă, la arest...

vineri, 4 octombrie 2013

De plictiseală...

Sunt plictisit cum este o legumă
ce stă de-ast` vară singură pe vrej,
aş vrea să-mi spună cineva o glumă,
dar e târziu şi prea puţini sunt treji,


sunt plictisit ca trenul din triaj
ce-aşteaptă un mecanic să-l urnească,
sunt plictist cum este un bagaj
uitat în gară de un gură-cască,

sunt plictisit cum ceasul de la mână
e plictisit de când nu l-am întors,
sunt plictisit cum mâţa cea bătrână
e plictisită de atâta tors,

sunt plictisit cum este un holtei
când fata o învârte fără sârg,
sunt plictisit ca pupăza din tei
când nimeni n-o mai plimbă pe la târg,

sunt plictisit ca trântorul în stup
visând la mierea albelor livezi,

sunt plictisit precum cumătrul lup

în aşteptarea caprei cu trei iezi,



sunt plictisit cum este eunucul

adus de Suleyman pentru harem,

ce-şi pufăie în linişte ciubucul,

departe de privirea lui Hurrem,


sunt plictisit cum puiul în găoace

se plictiseşte când e singur cuc,

sunt plictisit şi, neavând ce face,

voi sta vreo zece ore pe faisbuc...