Să caută un preşedinte!

Mă fraţilor, când vă zisei io că noi, românii, nu prea ştim să ne orientăm, sărirăţi cu gura pă mine. Da` sărirăţi rău de tot, ce mai! Nici când că vă luă Boc şi Băsescu un sfert din salar, nu sărirăţi cu gura pă ei, cum sărirăţi pă mine! Acu`, de când rromii lu` defunctu` Cioabă au doi regi, crez că-mi daţi dreptate! Păi, cum dar? Iote că la ăştia să poate, da` la noi, nu! Dacă rromii vor avea doi regi, unu` păntru trebile dinlăuntru şi altu` păntru trebile din afară ale etniei, de ce nu am avea şi noi doi preşedinţi? Pă unu`, al românilor de pretutindeni, îl avem deja, în persoana lu` domn` Băsescu. Rămâne să ne mai punem unu` şi păntru noi, ăştia din ţară, iar pă domn` Băsescu să li-l lăsăm românilor de pretutindeni, că ei îl făcură din nou preşedinte! Ce ziceţi? N-am dreptate?

Asta nu-mi miroase-a bine

Mă fraţilor, multe mi să pot pune mie în cârcă, da` că l-aş avea la suflet pă domn` Băsescu, nu. Nu-l am, şi gata! Da`, chiar şi-aşa, să ştiţi că îmi fac griji păntru el. Aflai chiar acu` de la tilivizor că-l împinse păcatu` de să urcă în elicopter şi, cu toate că, pă drumul până acolo, mai văzu fo trei hore şi fo patru botezuri, până la Sibiu nu să opri. Nu să opri nici măcar să facă o poză, două cu lumea care să benoclează pă cer. Să benoclează nu dupe elicopteru` lu` domn` Băsescu, ci dupe fun nor de-ăla de aduce ploaia.
Mă fraţilor, da` omu` ăsta care răspunde de soarta tuturor românilor nu să gândeşte şi la soarta lui? N-auzi şi el, că doar toate tiliviziunile deteră asta, că împăratul rromilor de pretutindeni, Iulian întâi şi ultimul, le zise cu guriţa lui unora de la nu`ş ce fiţuică de doi bani că e în stare să facă crimă cu domn` Băsescu păntru Elena Udrea, pă care, dupe înmormânatrea defunctului decedat vrea s-o ceară de nevastă? Lu` ăsta, lu` Iulian, îi căzu cu tronc Elena Udrea. Îi căzu cu tronc, ce mai! De cum o văzu cu bikinii ăia de trei-patru centimetri pă care îi poartă ea în faţă, nu i să mai duse gândul de la ea şi acu, zor-nevoie, că vrea s-o ceară de la Blaga.
De-asta îmi fac eu griji păntru domn` Băsescu! Dacă acolo, la priveghi, scapă fo vorbă că el vrea s-o puie pă Nuţi în locul lui, dupe ce iese el la pensie? Şi, dacă aude asta, nu-i sare ţandăra lu` împăratu`? Îi sare! Că şi mie, dacă aş fi în locul lui, mi-ar sări. Adicătelea, cum, mă teteo? Io vreau să o încalţ în cocoşei, de la tălpi şi până la genunchi, şi vii tu cu vrăjeala că o faci preşedinte? Hai sictir!

Vremuri grele!

Să duse dracului şi euro ăsta, mă fraţilor! Nici cât o ceapă degerată nu mai face. Dacă, până acu`, să descurca omu` cu o şpagă de zece mii, de 50.000, hai 100.000 de euro acolo, de-acu` să termină. Dacă nu sare de milion şpaga, tragi targa pă uscat. Asta-i! Tragi targa pă uscat. De-asta, judecătoarei ăleia de Curtea de Apel Bucureşti, Veronica Cîrstoiu parcă-i zice, aia de-o suspendară astăzi din foncţie colegii ei de la Secţia păntru judecători a CSM, îi crescură pretenţiile. Cam pă la un milion şi două sute de mii de euro auzii că ajunseră pretenţiile sale. Nu mari, zic eu. Cam pă măsura pretenţiilor lu` Dinel Staicu, pă care îl scăpă de fo şapte ani de mititica, cât îi deteră alţi judecători păntru că îşi furişă mâna pă sub patrafirul ălora de la Banca Internaţională a Religiilor şi îi lăsă fără bani. Îi cam lăsă fără bani, de deteră ăştia faliment, ce mai!

Mă fraţilor, fomeia, tot fomeie! Să mulţămeşte cu mai puţin, c-aşa fuse ea învăţată. Da` auzii azi, pă la prânzu` ăl mare, de unul Aurel Pană, director general adjunct pă la APIA, care să lăcomi tare de tot. Tare de tot să lăcomi ăsta, că îi ceru unuia care voia să facă nu`ş ce afaceri cu Statu` fo două milioane şi jumate de euro. Mult, mă fraţilor! Mult! S-o fi scăpătat euro ăsta, da` nici chiar aşa...

Să descurcă şi de data asta!

Parşivi rău, mă fraţilor, aştia din comisia cu care dete iczamen azi domn` Băsescu! Parşivi rău, ce mai! Păi, din câte porturi sunt în lumea asta, tomna la Roterrdam să găsiră să-l ducă pă bietu` om, să scoaţă din port hardughia aia de navă lungă de fo 260 m? Ştiţi voi, mă fraţilor, ce bulibăşeală de nave e la Rotterdam? Nu ştiţi, aşa că vă zic io. Numa dinspre mare sosesc anual în port fo 34.000 de nave, başca alea fo 133.000 care vin din interiorul Europei.
Ş-auzi la ei, ăia din comisie, că cică armatoru` cu nava n-ar fi prea avut bani, aşa că nu-i dete lu` domn` Băsescu niciun sfanţ`, ca să plătească şi el două, trei remorchere acolo, care să-l ducă până-n zona de ancoraj. Sanchi! Să-i spuie lu` mutu asta, nu mie! Nu-i dete armatoru` banii pă mână, ca să nu-i prăpădească pă băutură. Asta-i! Da`, chiar şi aşa! Dacă arunca unul din comisie o vorbă, aşa în treacăt, că la cârma navei să află domn` Băsescu, nu s-ar fi găsit careva care să-l ajute pă de-a moaca? Io zic că s-ar fi găsit. Din ăia păste 1.200 de angajaţi care să ocupă cu monitorizarea traficului, dirijarea navelor, controlul intrărilor şi ieşirilor din port, s-ar fi găsit măcar unu care să-i sară în ajutor, să nu carecumva să prăpădească bunătate de petrolier, cum a prăpădit flota României.
Da`, iote că ăştia din comisie, ca să nu le iasă vorbe, nu-l ajutară deloc pă domn` preşedinte. Ce spui io că nu-l ajutară? Ba chiar îi puseră şi contre. Degeaba! Că domn` preşedinte să descurcă. Să descurcă al dracu` de bine...

Cine e penibil?

Mă, fraţilor, io, unul, nu mai înţeleg nimic! Dacă voi înţelegeţi, lămuriţi-mă şi pă mine, ca să nu mor prost! Pentru că, iacătă ce cetii io într-un comunicat dat luni de către mai marele păste sindicaliştii militari: „Cu data de vineri, 9 august a.c., domnul Col. (r) Valeriu Pricină, vicepreşedinte fondator în funcţie al SCMD, este membru al UNPR. Cu aceeaşi dată, domnul vicepreşedinte SCMD, Col. (r) Valeriu Pricină, este preşedintele Departamentului Aparare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională al UNPR, cu toate îndatoririle dar şi posibilităţile care decurg din această calitate, în activitatea de partid”.
Păi, nu Pricină era ăla, mă fraţilor, care să bătea cu pumnu` în piept pă la tilivizor şi le zise unora de pe la nu ştiu ce site, la în 19 ianuarie 2011 că, citez, dupe surse, nu din memorie: ”Noi vom continua protestele. Vom continua să avem acțiuni. Este dreptul nostru. Noi nu luptăm pentru bani. Oprea poate să-mi dea mie o sută de milioane în plus că eu nu-i accept. Îi accept numai în condiția în care îmi este respectat statutul, recunoscut gradul, nu confiscat cum se întâmplă acum, şi dacă sunt scos din condiția de asistat. Eu, la vârsta mea, vreau să-mi apăr ţara. Poate am nebunia asta. Dacă sună goarna după mine, nu poate să sune după un civil. Sună după colonelul Pricină”?
El este, mă fraţilor, că văz că-i deteră ăştia şi poza! Şi tot el, Pricină, mai zise atunci: ”Practic a fost un şir de invective la adresa celor care fac rezistență faţă de tot acest aşa-zis program legislativ. După opinia mea a fost o tentativă de intimidare destul de clară şi prost mascată. Cu alte cuvinte ni s-a spus: aveţi grijă, ar trebui să mai tăceţi că ne insultaţi, oamenii aceștia care se ocupă de program sunt eroi, iar voi sunteţi niște nenorociţi. Omul ăsta (n.r. – Gabriel Oprea) nu înțelege nici acum esenţa luptei noastre. Noi nu luptăm pentru bani. Asta nu înţelege el, că nu ne poate cumpăra pronunţând tot felul de măriri de ultimă oră”.
E clar, mă fraţilor! Oprea nu înţelese atunci şi nu înţelege nici acum care este esenţa luptei SCMD. Da`, nici io nu înţeg ceva. Cu ce îl cumpără Oprea pă Pricină, dacă nu cu bani, că văz că banii nu-l interesează, nici dacă i-ar fi dat Oprea, cum le dete şi altora, o sută de milioane în plus? Auz? Doar dacă n-are treaba asta un chichirez al ei şi noi nu ştim. Pentru că, iată ce scria domnul Dogaru pă blogul său personal, în 22 februarie 2013, despre „penalul Oprea şi penibilii lui susţinători”: „Există o dreptate imanentă şi nicăieri nu scrie că numai noi, cei năpăstuiţi, trebuie să părăsim "pe cale naturală sistemul", câte "250 pe lună", asa cum au hotărât d-nii Boc şi Oprea! Si vom avea grijă să plătească Oprea şi Igaşs, nu acarii Păun!” Dacă Pricină fu băgat în partidu` lu` Oprea cu un scop anume? Mai ştii?!

Procurorii veghează!

Să mai spună cineva că procurorii noştri dorm! Sau că, atunci când nu dorm, umblă pe coclauri, cu biblia în buzunarul de la piept, pentru a-i pune să dea cu subsemnatul pe bătrânii care au votat, la referendumul de anul trecut, pentru demiterea preşedintelui! Nuuuuuu! Procurorii noştri veghează! Nu mai departe, cazul celor trei eleve de la Şcoala Postliceală "Christiana" din Bacău, care au primit mandat de arestare pentru 29 de zile, fiind acuzate de trafic de influenţă. Aşa le trebuie! Dacă habar n-au ce e ăla trafic de influenţă, de ce se mai apucă să-l facă? Nu se uită şi ele la televizor, nu citesc ziarele, să vadă cum se face traficul de influenţă de către parlamentari sau alţi demnitari ai statului? A păţit vreunul dintre aceştia ceva? Nu! Pentru că ei fac trafic de influenţă, nene, nu se încurcă cu o sută, două de lei, cât au strâns fetele astea de la colege, pentru protocol!
Şi dacă tot au strâns, puteau cere şi ele mai mult de 200 de lei, ca să aibă, la nevoie, bani de şpagă, să-i ungă pe judecători, în cazul că vor fi dibuite de vajnicii noştri procurori. Că doar nu toţi judecătorii sunt hapsâni, să ceară mită un milion de euro, cât am auzit că ar fi luat o judecătoare de la Curtea de Apel Bucureşti.

Reacţii la măsurile stabilite de Guvern pentru toamna acestui an

Mare bucurie, mare...

Îmi vine, lele Floare, să-mi fac cruce,
da` văz că devenişi tare activă,
de când aflaşi că Ponta ne reduce,
din toamnă, TVA-ul la... colivă.

Mare supărare, mare...

Bărbaţii sunt stresaţi, fireşte,
că apa creşte-n bătătură,
dar mai stresaţi sunt că vor creşte
accizele la... băutură.

 

M-am ajuns!

Astăzi, când tocmai ajunsesem cu tehnoredactarea unei cărţi la o parodie dedicată eroului de la RTv, Gheorghe Becali, am primit un mesaj pe telefonul mobil. „Free Gigi!” Atât şi nimic mai mult! După scris, nu-mi dau seama dacă este o rugăminte sau mi se cere, pe un ton imperativ, să-l eliberez pe Gigi. Altfel stăteau lucrurile, dacă aş fi auzit o voce. Că este rugăminte sau nu, eu l-aş elibera pe Gigi, măcar ca să-i liniştesc pe cei de la RTv, care, zilnic, îi înalţă acestuia osanale. Dar dacă, peste o zi, două, primesc un alt mesaj: „Free Omar Hayssam!”, ce mă fac eu atunci? Nu mi-i pun în cap pe toţi cei care aşteaptă cu gura căscată ca teroristul nr. 1 al ţării să facă dezvăluiri incendiare despre anumite persoane cu funcţii? Mi-i pun! Aşa că mai bine îmi văd liniştit de cartea mea şi-i las pe alţii să-l elibereze pe Gigi...

La mare, în misiune

Mă, fraţilor, până miercuri, când mă împinse necuratu` de mă uitai la tilivizor în gura lu` Duşa, ăla de zice lumea că ar fi capu` Armatei, io îmi cam făcui de cap fo trei, patru zile pă la Cap Aurora. Îmi făcui de cap, ce mai! Da`, dupe aia, vai de capu` meu! Cum îl auzii io pă Duşa ăsta că, în noaptea de marţi spre miercuri, mai multe avioane străine au pătruns fără aprobare de survol în spaţiul aerian românesc, să duse dracu` toată liniştea mea. Catană bătrână cum sunt, lăsai totul deoparte, mai puţin pachetul de ţigări, bricheta şi fo patru cutii de bere pă care mi le îndesă fomeia în paporniţă, ştiind că plec în misiune, luai binoclul, busola, periscopul, trusa de culori, jurnalul de observare şi alte câteva ustensile despre care voi nu trebuie să ştiţi şi, ţuşt... pă plaja pustie la ora aia.

Postul de observare nu fu nevoie să-l mai amenajez, pentru că ştiam o groapă săpată în nisip de nişte copii, cu o zi înainte. Mă băgai io în groapă, trăsei nişte nisip pă mine, ca să nu mă descopere inamicu` din aer, şi lăsai afară numa` periscopu`, apoi mă pusei pă observat spaţiul aerian românesc din zona litoralului. După fo două trei ore de aşteptare, apăru şi primul obiect zburător neidentificat. Da`, io îl identificai repede, că pornii de la coadă, mă lăsai cu privirea în jos, pă aţă, şi îl bunghii pă ăla de-l manevra. Un mucea blond, cu ochi albaştri, ca şi mumă-sa, rusoaică sadea. Notai io în jurnalul de observare toate datele şi schimbai azimutul. Ei, acu-i, acu! Mă, fraţilor, tomna când zării încă fo două obiecte zburătoare neidentificate, să abătu un nor păste capu` meu şi păste Cap Aurora, de nu să mai văzu nimic în jur. Acu`, io cred că noru` ăla fu trimis tot de ruşi, ca să-mi bage mie beţe-n roate şi să nu le mai urmăresc aparatele lor. Geaba mă camuflasem io în nisip, că mă dădu de gol un cotei pă care îl luai de suflet pă plajă. Cum mirosi ăsta unde sunt, cum începu să scurme cu ghearele în nisip, până îmi lăsă chelia descoperită de-o văzură ăia din avioane sau cine ştie ce dracu` mai fuseră alea. Că fuseră! Dacă spuse Duşa...