În căutarea unei noi adrese...

După ce am locuit 30 de ani în sectorul 5 al Capitalei, mă bate gândul să mă mut. Oriunde, numai să scap de stigmatul pe care îl port, fără nico vină, asemeni tuturor locuitorilor acestui sector, de o bună bucată de vreme. Mai precis, de vreo 12 ani, de când ne-am procopsit cu „primarul care este” şi care o să mai fie încă 12, şi încă 12 ani în fruntea primăriei. Până când se va plictisi de noi şi ne va lăsa în pace. Pentru că, în cursa pentru primăria de sector, Vanghelie nu are nevoie de sprijinul PSD. Şi nici al unui alt partid. El se bazează pe apartizi. Aţi citit bine! Nu apatrizi, ci apartizi, adică acei, mulţi la număr, bezpartinîi din sector. A dovedit-o în 2004, când, autosuspendându-se din partid, a candidat ca independent, câştigând, direct, din primul tur, în lupta cu contracandidatul scos din joben de mai marii PSD.

Dacă, totuşi, m-am obişnuit cu gândul că de alt primar decât Vanghelie nu voi mai avea parte, de unde toana asta cu mutatul din sector, se vor întreba, pe bună dreptate, mulţi dintre cei care vor citi aceste rânduri. Ei bine, nu mai suport să fiu desconsiderat de către cei care îşi trimit, în lupta cu Vanghelie, sacrificaţii din start. Aş vrea şi la mine în sector nişte candidaţi mai de soi, nu doar ciurucuri, ca să am motive să pun şi eu ştampila pe numele cuiva.

De mai bine de un an, un oarecare din UNPR, pe numele său Corin Romanescu, face circ în sector, dându-le nevoiaşilor, din când în când, o pâine, două. Nu personal, ci folosindu-i pe unii dintre foştii ofiţeri care şi-au asumat rolul de port-ţucal în partidul lui Oprea. PDL-ul nu se dezminte şi vine cu pretenţii la primăria de sector cu unul care, zice-se, ar fi fost prefectul Capitalei. Cică ar fi auzit acesta că în sectorul 5 sunt cei mai mulţi maidanezi pe cap de locuitor şi ţine neapărat să-şi pună în evidenţă calităţile de hingher. Ar mai candida, ca independent, un cumătru de-al lui Vanghelie, ex-pesedistul Cătălin Stoichiţă, de care, iarăşi, n-am auzit.

Ei, bine, capac la toate le-a pus ştirea din ziarul „Adevărul”, conform căreia un „actor” cu mare succes la un anumit segment de public, cu aplecare spre trivialităţi, ar râvni şi el la fotoliul de primar. Cei mai mulţi îl ştiu drept „Garcea”, dar în buletinul lui scrie Mugur Mihăescu...

După toate astea, să văd dacă se mai întreabă cineva de ce vreau să mă mut din sector!

Gura lumii, slobodă...

Tocmai când mă obişnuisem cu gândul că, decât să mă împiedic de ea prin casă, „Tolba cu săgeţi” stă mai bine în cui, unde o agăţasem de vreo lună de zile, am citit, pe pagina de Facebook, un text postat de prietenul meu Fănică. Iată cam ce scria el: „După ce, “cu mult suflet” şi cu mâna întinsă, sub sigla PSD+PC, “Liliana 6 din 49” a ajuns Preşedintele Organizaţiei de Femei a Partidului Conservator (PC), în Decembrie 2011, a făcut o extragere câştigătoare şi s-a înscris în Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR), ocupând funcţia de vicepreşedinte al Departementului Economie, Transporturi, Finanţe din respectiva făcătura politică de trădători şi ejectaţi. Liliana a jucat step, o perioadă, ca preşedinte al Companiei Naţionale Loteria Română. În aceasta seară am avut neşansa să o revăd pe guralivă, ca invitată la Antena 3, în cadrul emisiunii “Subiectiv”, unde, cu greu, moderatorul a reuşit să o încadreze în subiectul emisiunii. Pentru că duduii acesteia prea îi place să bată câmpii…”

Ştiam şi eu că duduia bate câmpii. Îi bătea şi înainte, când făcea parte din PC, dar acum nu o mai întrece nimeni. Nici măcar şeful ei de partid, generalul cu patru stele şi cu multe tinichele. „Îmi place să merg cu câştigătorii”, zicea duduia (unde altundeva decât la B1?!), încercând să-şi motiveze dezertarea din PC şi înrolarea sub flamurile amintind de o izmană ale lui Oprea. Dar, de unde, până unde... câştigătorii, când şansele acestor ciurucuri de a mai intra în Parlament sunt mai mici decât cele ale unui jucător la „6 din 49” de a prinde potul cel mare?

Să o lăsăm pe doamna Liliana Mincă să viseze frumos, iar noi să vizionăm un filmuleţ al cărui protagonist, o fetiţă de doar câteva luni, turuie întruna! La fel ca doamna Mincă. Şi, la fel ca în cazul respectivei doamne, nimeni nu înţelege nimic din ce spune fetiţa. Atâta doar că fetiţa este simpatică...