Aho, aho, copii şi fraţi,
mame, şi bunici, şi taţi,
trebile vi le lăsaţi
şi în jur vă adunaţi,
c-am venit cu pluguşorul,
să strângem, roată, poporul,
să fim toţi un singur glas,
că atât ne-a mai rămas,
să ne facem auziţi,
la necaz, să fim uniţi,
să nu mai fim umiliţi
de tâmplarii parveniţi
şi de foştii bişniţari
mai mari peste marinari,
de unii doctori în drept
ce n-au scris niciun precept,
de codane din Pleşcoi,
azi, consoarte de ciocoi,
de foste fotomodele,
de unele beizadele,
în politică intrate
tot pe căi întortocheate,
şi de unii generali
care-au comandat doar ţali!
Să facem, din urătură,
moţiune de cenzură,
pe care s-o denumim
„Ori învingem, ori murim!”,
împotriva celor care,
aflaţi azi la guvernare,
sunt doar puşi pe jecmăneală,
fără să dea socoteală
nimănui pentru ce fac.
Furând, după bunul plac,
îşi strâng averi, îmbuibaţii,
pentru multe generaţii,
în timp ce ţara îndură
necazuri, peste măsură.
Pocniţi bicele, feciori,
poate îi ia cu fiori
pe toţi profitorii care
trebuie puşi la... răcoare!
Hăi, hăi...
Trageţi plugul peste haturi,
să cultivăm zarzavaturi,
fiindcă cele din Olanda
au primit „La loc comanda!”
de la unul supărat
precum văcarul pe sat.
supărat pe ziarişti,
pe dascăli şi poliţişti,
pe medici şi rezervişti,
pe ţărani şi analişti,
supărat pe-ntreaga ţară,
o face azi de ocară,
de popor fiindu-i silă,
mai puţin de camarilă,
pe care o răsplăteşte
aşa după cum pofteşte.
Puneţi la plug "bourenii",
căci s-arată Cotrocenii
şi drumu-i obositor!
Preşedinte – jucător
ne-am dorit şi l-am ales,
am ales, pân-am cules,
dintre toţi, chiar pe acel
ce ne joacă, cum vrea el,
joacă ţara la ruletă,
pe... flacăra violetă,
având azi o altă toană,
cea cu Roşia Montană,
vrând să se adeverească
vorba noastră strămoşească;
„
Munţii noştri aur poartă,
noi cerşim din poartă-n poartă.”
Hai, acum, întreaga gloată
să mai tragem înc-o roată,
să se-audă în Palat
tot ce-avem noi de urat!
"Să trăiţi bine!" a zis
dumnealui, când a promis,
pentru hoţi, câte o ţeapă.
Vorbele-i, nici cât o ceapă
degerată, azi nu fac,
căci, după bunul lor plac,
hoţii fură mai dihai.
Ia mai trageţi din buhai,
feţii mei, să se-nfioare
neintraţii la răcoare!
Hăi, hăi..
Opriţi plugul, un moment,
c-am ajuns la Parlament,
unde aleşii visează,
uneori, chiar că... lucrează
şi pun legile-n balanţă,
apoi pleacă în vacanţă,
că-s, săracii, surmenaţi.
Uşor, uşurel, mânaţi,
din somn să nu-i deranjaţi,
căci prin cap poate le tună,
alte biruri să ne pună.
După ce noi le-am dat votul,
ei vor să ne iee totul.
Iarna-i grea, Reforma-i dură,
n-avem bani pentru căldură,
dar dumnealor nu le pasă,
căci la hotel sau acasă
au de toate, au cu carul,
pe când noi avem... amarul.
Roată plugul, urători,
şi fiţi mai prevăzători
când, în urnă, puneţi votul,
căci aleşii ne iau totul.
Ca lor să le fie bine,
nu mai ştiu nici de ruşine,
fură voturi, fură bani,
de vreo 20 de ani
şi votează pentru ei
salarii de mii de lei
(bineînţeles, lei noi),
iar românul, din nevoi,
nu ştie cum să mai iasă,
când acestea îl apasă.
Roată mare, feţii mei,
şi sunaţi din zurgălăi,
dar sunaţi mai cu tărie,
ca hoarda portocalie
să se ducă pe pustie!
Hăi, hăi...
Trageţi plugul prin zăpadă,
nu-l trageţi pe-autostradă,
că nimeriţil în vreo groapă
şi nici Boc nu vă mai scapă,
c-a plecat în graba mare
la altă inaugurare,
hotărât fiind să taie
în ăst an, panglici, o droaie,
cât verifică tronsonul,
Anca îi ţine isonul,
iar tronsonu-i lung, de poţi
să-l măsori chiar şi în... coţi.
Astăzi, banii dumneavoastră
nu-s aruncaţi pe fereastră,
ca-n vremea lui Tăriceanu,
ce mulţumea cetăţeanul,
premierul ăstălalt
îi îngroapă sub asfalt
şi, când e gata bretela,
îi dezgroapă... clientela
şi-i pune la teşcherea,
pentru partid, zaherea.
Fulgii de nea se aştern,
noi pornim către Guvern,
poate vom găsi pe-afară,
de prin Cluj, vreo secretară,
sau măcar consilierul
ce-i fuse lui Boc şoferul,
urarea să ne-o asculte,
căci avem de spus cam multe,
fiindcă domnul premier
parcă e picat din cer,
o idee-n tărtăcuţă
n-are acest michiduţă
care pune-n aplicare
ce-i spune şeful cel mare.
Trageţi brazdă voinicească
peste glia strămoşească
pe care-s stăpâni “baronii”,
nesătuii, filfizonii
care nu-s nici în măsură
să îşi pun-o semnătură
peste actele cu care
fură ca la... drumul mare.
Ia, pocniţi din bice, măi,
să răsune munţi şi văi!
Hăi, hăi...
Roată-n jurul meu, cu toţii,
poate or să ne-audă hoţii
cocoţaţi în vârf de scări,
care, zilnic, ne pun dări
şi cu dările-adunate,
ei îşi construiesc palate.
Aşa, nici că se mai poate!
Pocniţi, măi, bicele toate,
ca strămoşii noştri, poate,
răsucindu-se-n mormânt,
ne vor trimite cuvânt
să ne deşteptăm cu toţii
şi să terminăm cu hoţii!
Trageţi brazdă voinicească,
hoţii să se îngrozească
de pedeapsa românească!
Hăi, hăi...
Roată plugul, dragii mei,
şi sunaţi din clopoţei,
să se-audă-n largul zării,
din Carpaţi, la ţărmul mării,
o urare strămoşească
pentru stirpea românească:
Mult noroc şi sănătate,
masa plină de bucate,
pensii nerecalculate,
salarii neîngheţate,
doar de astea s-aveţi parte,
fiindcă-s binemeritate!
Ia mânăţi, cu toţii, măi,
să se-audă peste văi
o urare din bătrâni:
LA MUŢI ANI, IUBIŢI ROMÂNI!
Ilie Bâtcă