sâmbătă, 31 decembrie 2011

Sorcova pentru pensionari



vesela,
să trăiţi,
să înfloriţi,
să nu mai fiţi umiliţi,
pensia să v-o primiţi
şi întreagă, şi la vreme,
să nu mai aveţi probleme,
căci, în anul ce-a trecut,
probleme mari v-au făcut
dragii noştri guvernanţi,
care-s nişte figuranţi,
mulţi veniţi de pe la Cluj,
toţi dresaţi să facă sluj,
să se gudure, când vor
să primească un oscior
de la cel ce-i ţine-n lesă
şi-i lasă să joace-n piesă,
nişte simpli saltimbanci
care dorm toţi în bocanci.
Să-i lăsăm în ale lor
şi în anul viitor
s-avem parte de bucate,
de noroc şi sănătate,
casa să ne fie casă,
masă să ne fie masă,
de nepoţi să ne-ngrijim,
bucuroşi mereu să fim
să avem în pungă bani,
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Ilie Bâtcă 

Sorcova






Sorcova, vesela,
să trăiţi, să înfloriţi,
salarii mari să primiţi,
iar acestea să vă fie,
de directori de Regie,
s-aveţi pensiile mari,
măcar de parlamentari,
dacă nu de magistraţi,
fiindcă voi le meritaţi.
În case s-aveţi căldură,
bucate în bătătură,
iar celor care vă fură
să le puneţi pumnu-n gură,
ca să scăpăm de hoţia
ce sufocă România!
Pe guvernanţi sorcoviţi-i,
fiindcă, orbiţi de ambiţii
şi mânaţi de rămăşaguri,
se ţin doar de furtişaguri,
iau banii, cu milioane,
numai din comisioane,
pe când românul de rând
nu ajunge, nici în gând,
să aibă atâţia bani.
Pentru oamenii sărmani,
o urare din strămoşi:
Să fiţi mereu sănătoşi,
toată viaţa să vă fie
cu noroc şi bucurie,
punga doldora de bani,
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!


Ilie Bâtcă

vineri, 30 decembrie 2011

Pluguşorul UDMR



Áho, áho, ólahi vóinici,
vói kénd stábilit áici,
én Tzinut Szecüesc?
Eu la vói, ástézi urészc,
cú ástá plug románesk,
trás la vói de doü vacsy
cú un tzâtza éntre cracsy,
szá plecsy, cát éncá putetzi,
cáre éncotro vedetzi,
cá női vrem, pe ácest glia,
s-ávem autonómia!
Eu zicsi cá nu-i máre kazná
sá lásatzi la női Kovaszná,
Hargjita és Kolozsvár
és románi sá fie rár.
Dacá vrei cú női rámáne,
női áici istem stápâne
és gulyás trebúe placse,
dacá vrei cú női fy pace.
Csine nem stie gáteaszcá
bunátate strámoşeascá
énvetzi de la női gátitul,
c-ávem pitá és cútzitul
és Guvern, khiar de nem placse,
cúm céntá la női, el joace.
Iá mői mánatzi, românáş,
és încsingetzi un ciardaş!
Höi, höi.

Ilie Bâtcă 

Pluguşorul poliţiştilor



Aho, aho, dragi caschetari,
inspectori şi comisari,
voi, agenţi aflaţi prin secţii
sau „plantaţi” în intersecţii,
şefi de post, având ghereta,
drept sediu, şi bicicleta,
ca mijloc de deplasare,
când sunteţi în patrulare,
lângă noi veniţi, cu toţii,
să se îngrozească hoţii,
văzând că nu a rămas
ţara asta de pripas,
cum ar vrea conducătorii,
mai precis, neguţătorii
ce au scos-o la mezat,
în mod sistematizat.
Cei care o mai aveţi,
puneţi sirena, băieţi,
decibelii să huiască
peste glia strămoşească,
să se ştie-n România
că vă faceţi datoria
şi vă luptaţi cu hoţia!
Hăi, hăi...

Zornăiţi, măi, din cătuşe
pentru acele căpuşe
care sug şi sug de zor
vlaga acestui popor,
fără să dea socoteală
şi să intre la popreală,
să mai termine cu jaful,
că se-alege de noi praful,
dacă nu le spunem STOP!
celor ce fură nonstop.
Trageţi plugul auster,
până către minister,
ca să-şi noteze ministrul,
dacă-l are, în registrul
de cereri şi reclamaţii
ale noastre situaţii
despre care habar n-are.
Urmând cu-ncăpăţânare
indicaţiile date
de la unul din Palate,
doar un obiectiv el are,
să facă restructurare,
să scape neapărat
de cei ce l-au supărat
pe iubitul preşedinte,
care şi-a ieşit din minte
când strigam să ias-afară
la o javră ordinară.
Veniţi, fraţilor, cu băţul
sau, mai bine, cu juvăţul,
dacă n-aveţi în dotare
alte arme necesare!
Hăi, hăi...

Mânaţi, măi, cu tot curajul,
să sfârşim cu „branconajul”,
să nu mai fie vânaţi
poliţişti nevinovaţi
de către un fost dulgher,
ajuns mare-n minister.
Am vrea să ne lase-n pace,
treaba să ne-o putem face,
căci sunt în ţară destule
lighioane nesătule,
puse doar pe prăduială
şi-avem noi o bănuială
că acestea-s protejate
de cei cu care-şi fac parte.
Legea-i una pentru toţi,
dar ne-am săturat de hoţi,
criminali, violatori,
şuţi, şpringari sau ciorditori,
de camarila coruptă
care din şpagă se-nfruptă.
Aho, aho, oameni cinstiţi,
trebuie să fim uniţi,
fiindcă va veni o zi
când cu toţi ne vom trezi
şi-n anul ce stă să vină
grâul fără de neghină
să rămână, iar în case
s-avem clipele frumoase,
s-avem pe mese bucate,
de noroc şi sănătate
să avem cu toţii parte,
pungile, pline cu bani,
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Ilie Bâtcă 

Pluguşorul portocaliu



Aho, aho, alegători,
roată, lângă urători,
să urcăm în Dealul Spirii,
unde să dăm glas „iubirii
nesfârşite” ce-o purtăm
celor pe care-i votăm
o dată la patru ani
şi-i ţinem pe-ai noştri bani,
ca în sânul lui Avraam,
însă ei, măcar un dram,
nu-nţeleg să returneze
din multele noastre speze.
Roată mare, urătorii,
şi, cu toţi alegătorii,
pocniţi bicele cu foc
şi trageţi brazda în loc!
Hăi, hăi...

Mânaţi, măi, pentru Roberta,
fostă miss, astăzi experta
care, oricând, demonstrează
că, umblând ca o fofează,
scoate voturi din joben
sau, mă rog, din abdomen
exact de cât e nevoie,
dar le scoate zor-nevoie,
de zice şi-un psihiatru
că doi e egal cu patru.
Până frauda-i probată,
legea-i gata aprobată,
bună pentru promulgare
şi de pus în aplicare,
chiar dacă Băsescu ştie
că e vorba de hoţie,
căci hoarda portocalie
a furat din greu la vot,
durând-o de lege-n cot.
Veniţi, feţii mei, cu plugul,
c-am prins-o cu vicleşugul,
însa ea-i basma curată!
Ia mai trageţi, măi, o roată!
Hăi, hăi...

Ia mai mânaţi, măi, fârtaţi,
pentru Toader din Galaţi,
căci în anul ce s-a dus
a ţinut degetul sus,
dar colegii (ce folos!?)
au votat cu susu-n jos,
noroc că măsluitoarea
le-a mai reperat onoarea.
Ajutată de Cotoi,
a scris patru-n loc de doi,
în loc de cincizeci, 100
şi legea a fost trecută,
după cum s-a presupus,
o lege cu dosu-n sus,
fiindcă dumnealor ne fac
legea, după bunul plac.
Acum, la-nceput de an,
domnului Ioan Oltean
nu-i dorim decât atât:
să-i steie broscoiu-n gât,
şi-atunci când deschide gura
s-auzi orăcăitura,
nu şi vorbele-i de clacă
învăţate de pe-o placă,
de mult timp depreciată
şi-ntr-un colţ abandonată,
fiindcă ăsta, oameni buni,
nu spune decât minciuni.
Pentru cei groşi de şorici,
ia mai pocniţi, măi, din bici!
Hăi, hăi...

Aho, aho, dragi urători,
mânaţi pentru trădători,
pentru acei traseişti
botezaţi uneperişti,
care, printr-un subterfugiu,
şi-au găsit un nou refugiu.
Conduşi de un general
care-a fost doar port-ţucal,
îşi fac planuri de bătaie,
din ciozvârstă cum să taie
şi-n mandatul următor,
amăgind acest popor
cu trei pungi de pufuleţi.
Ia mai mânaţi, măi băieţi!
Hăi, hăi...

Feciori, ţineţi dreaptă gleba,
pân` la domnişoara EBA,
c-ar putea să ne acuze
şi să dea mărunt din buze,
dacă n-o băgăm în seamă,
lucru de care mi-e teamă!
Trageţi plugul peste şesuri,
să avem şi noi succesuri,
precum a avut mezina
lui Zeus, bătu-ar vina!,
care, peste tot, ar vrea
oameni să vorbesc cu ea
şi-a făcut un gest excentric,
donând un scaun electric,
un gest care a frapat
întregul electorat
care, fără drept de-apel,
a trimis-o la Bruxelles,
unde să îl reprezinte
mulţi ani de-acum înainte.
Până nu dăm de vreun bai,
trageţi iute de buhai!
Hăi, hăi...

Mai puneţi la plug doi boi,
să urcăm până-n Pleşcoi,
să vedem, de-a fir a păr,
dac-aici, într-adevăr,
s-a născut acea fetiţă
cu o galbenă cosiţă,
care, de mică, visase
să înalţe mii de case
şi, fiind ambiţioasă,
s-a gândit ca „prima casă”
s-o facă c-un om ocoş,
unul de-l cheamă Cocoş,
cu mulţi prieteni barosani
şi-o punguţă cu mulţi bani.
Acum, când s-a mărit, fata
învârte bani cu lopata,
având liber la tocat
banii primiţi de la stat,
construind telegondole,
fără de nicio glagole,
mari bazine de înot
ce n-au apă nici de-un cot,
săli de sport, în multe sate,
pentru babe-anchilozate
şi pentru moşnegi betegi
care-o ţin tot în câşlegi,
pentru-a fi în bună formă,
când vor urca pe platformă,
de unde să-şi ia elan
spre bazinul gol de-un an.
Sunaţi, măi, din zurgălăi,
să răsune munţi şi văi,
până, hăt, către Pleşcoi,
s-audă diva blondină
că, în curând, o să vină
vremea să îi dăm papucii,
dar nu unii marca Gucci,
ci unii de pe la noi,
cum se poartă şi-n Pleşcoi.
Ia mai mânaţi, măi, flăcăi!
Hăi, hăi... 


De urat, am mai ura,
dar mă tem c-om supăra,
din partid, vreun cotizant
sau chiar un simpatizant,
care o să dea fuguţa
pân` la Kovesi Codruţa,
unde va umbla cu pâra
despre noi, ăştia cu hâra,
aşa c-o lăsăm mai moale,
să nu o luăm la gioale.
Dragii moşului flăcăi,
să n-aud că ziceţi HĂI!
 
Ilie Bâtcă

joi, 29 decembrie 2011

Pluguşorul 2012


Aho, aho, copii şi fraţi,
mame, şi bunici, şi taţi,
trebile vi le lăsaţi
şi în jur vă adunaţi,
c-am venit cu pluguşorul,
să strângem, roată, poporul,
să fim toţi un singur glas,
că atât ne-a mai rămas,
să ne facem auziţi,
la necaz, să fim uniţi,
să nu mai fim umiliţi
de tâmplarii parveniţi
şi de foştii bişniţari
mai mari peste marinari,
de unii doctori în drept
ce n-au scris niciun precept,
de codane din Pleşcoi,
azi, consoarte de ciocoi,
de foste fotomodele,
de unele beizadele,
în politică intrate
tot pe căi întortocheate,
şi de unii generali
care-au comandat doar ţali!
Să facem, din urătură,
moţiune de cenzură,
pe care s-o denumim
Ori învingem, ori murim!”,
împotriva celor care,
aflaţi azi la guvernare,
sunt doar puşi pe jecmăneală,
fără să dea socoteală
nimănui pentru ce fac.
Furând, după bunul plac,
îşi strâng averi, îmbuibaţii,
pentru multe generaţii,
în timp ce ţara îndură
necazuri, peste măsură.
Pocniţi bicele, feciori,
poate îi ia cu fiori
pe toţi profitorii care
trebuie puşi la... răcoare!
Hăi, hăi...

Trageţi plugul peste haturi,
să cultivăm zarzavaturi,
fiindcă cele din Olanda
au primit „La loc comanda!”
de la unul supărat
precum văcarul pe sat.
supărat pe ziarişti,
pe dascăli şi poliţişti,
pe medici şi rezervişti,
pe ţărani şi analişti,
supărat pe-ntreaga ţară,
o face azi de ocară,
de popor fiindu-i silă,
mai puţin de camarilă,
pe care o răsplăteşte
aşa după cum pofteşte.
Puneţi la plug "bourenii",
căci s-arată Cotrocenii
şi drumu-i obositor!
Preşedinte – jucător
ne-am dorit şi l-am ales,
am ales, pân-am cules,
dintre toţi, chiar pe acel
ce ne joacă, cum vrea el,
joacă ţara la ruletă,
pe... flacăra violetă,
având azi o altă toană,
cea cu Roşia Montană,
vrând să se adeverească
vorba noastră strămoşească;
Munţii noştri aur poartă,
noi cerşim din poartă-n poartă.”
Hai, acum, întreaga gloată
să mai tragem înc-o roată,
să se-audă în Palat
tot ce-avem noi de urat!
"Să trăiţi bine!" a zis
dumnealui, când a promis,
pentru hoţi, câte o ţeapă.
Vorbele-i, nici cât o ceapă
degerată, azi nu fac,
căci, după bunul lor plac,
hoţii fură mai dihai.
Ia mai trageţi din buhai,
feţii mei, să se-nfioare
neintraţii la răcoare!
Hăi, hăi..

Opriţi plugul, un moment,
c-am ajuns la Parlament,
unde aleşii visează,
uneori, chiar că... lucrează
şi pun legile-n balanţă,
apoi pleacă în vacanţă,
că-s, săracii, surmenaţi.
Uşor, uşurel, mânaţi,
din somn să nu-i deranjaţi,
căci prin cap poate le tună,
alte biruri să ne pună.
După ce noi le-am dat votul,
ei vor să ne iee totul.
Iarna-i grea, Reforma-i dură,
n-avem bani pentru căldură,
dar dumnealor nu le pasă,
căci la hotel sau acasă
au de toate, au cu carul,
pe când noi avem... amarul.
Roată plugul, urători,
şi fiţi mai prevăzători
când, în urnă, puneţi votul,
căci aleşii ne iau totul.
Ca lor să le fie bine,
nu mai ştiu nici de ruşine,
fură voturi, fură bani,
de vreo 20 de ani
şi votează pentru ei
salarii de mii de lei
(bineînţeles, lei noi),
iar românul, din nevoi,
nu ştie cum să mai iasă,
când acestea îl apasă.
Roată mare, feţii mei,
şi sunaţi din zurgălăi,
dar sunaţi mai cu tărie,
ca hoarda portocalie
să se ducă pe pustie!
Hăi, hăi...

Trageţi plugul prin zăpadă,
nu-l trageţi pe-autostradă,
că nimeriţil în vreo groapă
şi nici Boc nu vă mai scapă,
c-a plecat în graba mare
la altă inaugurare,
hotărât fiind să taie
în ăst an, panglici, o droaie,
cât verifică tronsonul,
Anca îi ţine isonul,
iar tronsonu-i lung, de poţi
să-l măsori chiar şi în... coţi.
Astăzi, banii dumneavoastră
nu-s aruncaţi pe fereastră,
ca-n vremea lui Tăriceanu,
ce mulţumea cetăţeanul,
premierul ăstălalt
îi îngroapă sub asfalt
şi, când e gata bretela,
îi dezgroapă... clientela
şi-i pune la teşcherea,
pentru partid, zaherea.
Fulgii de nea se aştern,
noi pornim către Guvern,
poate vom găsi pe-afară,
de prin Cluj, vreo secretară,
sau măcar consilierul
ce-i fuse lui Boc şoferul,
urarea să ne-o asculte,
căci avem de spus cam multe,
fiindcă domnul premier
parcă e picat din cer,
o idee-n tărtăcuţă
n-are acest michiduţă
care pune-n aplicare
ce-i spune şeful cel mare.
Trageţi brazdă voinicească
peste glia strămoşească
pe care-s stăpâni “baronii”,
nesătuii, filfizonii
care nu-s nici în măsură
să îşi pun-o semnătură
peste actele cu care
fură ca la... drumul mare.
Ia, pocniţi din bice, măi,
să răsune munţi şi văi!
Hăi, hăi...

Roată-n jurul meu, cu toţii,
poate or să ne-audă hoţii
cocoţaţi în vârf de scări,
care, zilnic, ne pun dări
şi cu dările-adunate,
ei îşi construiesc palate.
Aşa, nici că se mai poate!
Pocniţi, măi, bicele toate,
ca strămoşii noştri, poate,
răsucindu-se-n mormânt,
ne vor trimite cuvânt
să ne deşteptăm cu toţii
şi să terminăm cu hoţii!
Trageţi brazdă voinicească,
hoţii să se îngrozească
de pedeapsa românească!
Hăi, hăi...

Roată plugul, dragii mei,
şi sunaţi din clopoţei,
să se-audă-n largul zării,
din Carpaţi, la ţărmul mării,
o urare strămoşească
pentru stirpea românească:
Mult noroc şi sănătate,
masa plină de bucate,
pensii nerecalculate,
salarii neîngheţate,
doar de astea s-aveţi parte,
fiindcă-s binemeritate!
Ia mânăţi, cu toţii, măi,
să se-audă peste văi
o urare din bătrâni:
LA MUŢI ANI, IUBIŢI ROMÂNI!

Ilie Bâtcă 

miercuri, 28 decembrie 2011

Pluguşorul medicilor



Aho, aho, dragi asistenţi,
medici primari, rezidenţi,
infirmieri şi surori,
roată, lângă urători,
doar cei din gărzi să rămână
şi să aibă la-ndemână
măcar strictul necesar
cerut într-un dispensar,
căci alte dotări de soi
nu prea se găsesc la noi!
Pregătiţi instrumentarul
de urat, că-i plin paharul
şi-i gata să dea pe-afară,
să cuprindă-ntreaga ţară!
Veniţi cu toţi mai aproape,
fără măşti şi stetoscoape,
fără seringi şi bandaje,
fără tuburi de sondaje,
fără acele banale
ace mici, chirurgicale,
chiar şi fără bisturie,
nelipsite-n chirurgie,
fără feşe şi branule,
fără niciun fel de scule
din domeniul sanitar,
că-s lipsă la inventar!
Dacă vrem, azi, să urăm,
trebuie să ne dotăm,
pe cont propriu, fiecare,
cu un bici cu şfichiul mare,
să nu uităm de talanga
pentru făcut „langa-danga”,
să avem, unul din trei,
un şirag de clopoţei,
pentru întregul alai,
să ne dotăm c-un buhai
şi, dacă avem şi plugul,
vom trata şi beteşugul
celor de la guvernare,
beteşug care nu doare,
căruia, precum se ştie,
românii îi zic PROSTIE.
Fiind gata cu dotarea,
haideţi să pornim urarea
şi să-ntoarcem plugu-n loc,
să ne fie cu noroc!
Hăi, hăi...

Mai întâi, noi, cei prezenţi,
s-ajungem la pacienţi,
să ne dăm toată silinţa
să le-alimăm suferinţa,
măcar cu o vorbă bună,
căci suferim împreună
când vedem că alde Boc
nu-i bagă-n seamă deloc
şi le taie, ca pe-o aţă,
primul drept, dreptul la viaţă.
După ce trăiesc ca sclavii,
mor cu zile azi bolnavii,
dându-şi ultima suflare,
până vine o Salvare
cu personal medical,
c-au rămas fără spital
şi sunt lipsiţi, realmente,
de multe medicamente,
care-ajung în farmacie
doar trecute pe hârtie.
Reţetele compensate
la icoană sunt păstrate
de pensionari, cu vraful,
curgând peste ele praful,
fiindcă X medicament
iar „lipseşte pe moment”
şi atunci găsesc, remediu,
leacuri de prin Evul Mediu,
la şale-şi pun cărămida
dată de mama Omida,
în loc de hap, înghit clisa,
cum i-a sfătuit Melisa,
şi pe răni îşi pun compresa
pregătită de Vanessa
cu fierturi de buruieni
putrezite prin poieni.
De n-ar fi de râsa-plânsa,
m-aş trata şi eu la dânsa,
să-mi meargă bine tot anu`,
precum Oanei Zăvoranu,
dar cum treaba-i serioasă,
mă cuprinde o angoasă
de-mi vine să sparg buhaiul,
ca să-mi afle lumea baiul.
Trageţi brazda, măi feciori,
spre ai noştri dregători,
ca s-asculte, tremurând,
oful omului de rând.
Hăi, hăi...

Medici fără frontiere
vom fi toţi, nu de plăcere,
dar aşa vor guvernanţii
care umilesc savanţii
şi-n becisnicia lor
îşi bat joc de-acest popor
ce-a ajuns în voia sorţii,
pradă bolilor şi morţii.
Somităţi, având în spate
zeci de ani de-activitate
dedicaţi pe frontul vieţii,
obligate-s de „băieţii
deştepţi” de prin ministere
să spună la revedere
colegilor din spital,
dar şi plaiului natal
şi să plece-n patru zări,
peregrini prin alte ţări,
copleşiţi de remuşcări
pentru anii irosiţi,
în care-au fost umiliţi,
având salariul egal
cu portarul din spital,
acuzaţi de lumea-ntreagă
că iau, pentru viaţă, şpagă.
Când l-aude pe-un proteu
c-avem rată de rateu
peste 40 la sută,
lumea intră în derută,
gândindu-se că nu minte
domnul nostru preşedinte,
care pricepe, bag seamă,
din toate câte o sleamă.
Când mai vorbesc câte unii
despre starea naţiunii,
să vadă, întâi de toate,
starea ei de sănătate,
căci, trăind ca-ntr-o enclavă,
o naţiune bolnavă,
cu moartea mereu la pândă,
nu are sorţi de izbândă
şi-n curând (tare mă tem!)
vor ieşi mulţi din sistem,
toţi pe cale naturală,
fiind ajutaţi de boală,
dar mai ales de acei
ce au prostul obicei
să-şi bage nasul în oală
şi când e vorba de boală.
Pentru „doctorii docenţi”,
mai degrabă indecenţi,
care-au distrus Sănătatea,
la fel şi societatea,
mânaţi, măi, din toţi rărunchii,
s-audă şi ei, şi unchii,
şi nepoţii, şi cumnaţii,
şi amantele, şi fraţii
cocoţaţi de ei în schemă
că nu e nicio problemă,
de o fi să operăm,
vreun organ să... amputăm,
chiar fără anestezie,
c-avem multă fantezie.
Trageţi brazdă voinicească,
medicina românească
să fie resuscitată,
cât mai poate fi salvată!
Hăi, hăi...

Ilie Bâtcă 

marți, 27 decembrie 2011

Pluguşorul dascălilor



Aho, aho, dragi profesori,
pedagogi, instituori,
voi, dascăli din ţara toată,
lângă mine veniţi, roată,
şi mai lăsaţi catalogul,
cât rostesc eu monologul
lângă strămoşescul plug
cu doi juncani puşi la jug,
să tragem cu toţii brazda
până la minstru, gazda
care ne aşteaptă-n prag
cu al său „areopag”,
mare făcător de legi
pentru noi, foştii colegi
care-am avut îndrăzneala
să iubim, din suflet, şcoala
şi ne facem meseria
chiar dacă-i mică simbria,
şi-avem elevi instruiţi,
nu, cum zic unii, tâmpiţi.
Mulţi elevi, peste decenii,
vor ajunge nişte genii,
poate unul fără minte
va ajunge preşedinte
şi câţiva vor face blatul,
ca să-şi deie doctoratul,
dar aşa-i, de la-nceputuri,
şcoala mai dă şi rebuturi.
Pentru foştii chiulangii,
ajunşi astăzi narangii,
ia mai mânaţi, măi, copii!
Hăi, hăi...

Grav e când incompetenţii
de la partid au pretenţii
şi-n schimbul banilor cer
nu ştiu care minister
unde, după ce-l primesc,
conduc după cum poftesc
şi-şi numesc în funcţii fraţii,
nepoatele şi cumnaţii,
rudele de orice grad
de prin Cluj, de prin Arad.
Ia mai mânaţi, măi feciori,
pentru aceşti impostori,
trageţi tare din buhaie
pentru miniştrii de paie
să nu uite dumnealor
că le-ai fost învăţător,
le-ai pus în mână plaivazul
şi-acum te fac de tot hazul!
Roată plugul, feţii mei,
şi sunaţi din clopoţei!
Hăi, hăi...

Ia mai pocniţi, măi, din bici,
să audă şi cei mici,
fie elevi sau studenţi
şi să fie mai prudenţi
când va fi să-şi deie votul,
să nu fie ca robotul,
cum am fost mulţi dintre noi,
de-am băgat ţara-n nevoi,
că în ţară e prăpăd,
asta şi copiii văd.
Ca să ajungă la şcoală,
de cu zori, unii se scoală
şi înoată prin nămeţi
până, hăt, în... Cucuieţi,
căci şcolii lor, renovată,
cu mobilier dotată,
cu zeci de calculatoare
şi-o modernă... umblătoare,
i s-a pus lacăt la poartă.
Multe şcoli aceeaşi soartă
au, de când acest guvern,
care se crede etern,
a făcut învăţământul,
astăzi, una cu pământul,
iar Funeriu, săracul,
neştiind nici ce e bac-ul,
mereu experimentează
doar ceea ce-i sugerează
adjunctul lui, Badea Oana,
ajunsă mare, cucoana,
uitând că, până mai an,
plângea pe micul ecran
că dascălii sunt minţiţi
de Guvern şi umiliţi
de tot felul de puştani
ai căror părinţi au bani
şi le cumpără gipane
şi tot felul de zorzoane
cu care să epateze,
pe dascăli să-i eclipseze,
fiindcă, din lefşoara lor,
în viaţă nu prea au spor
şi trăiesc de azi pe mâine,
trudind pentr-un colţ de pâine
şi-o bucată de salam.
Să le dăm un vot de blam
celor care ne conduc,
buni de dus la balamuc,
acolo le este locul,
căci prea se joacă cu focul,
pe jăratic turnând gaz,
ne afundă în necaz
zi de zi, lună de lună
şi-asta nu-i deloc a bună.
Pocniţi bicele, flăcăi,
şi sunaţi din zurgălăi,
să răsune munţi şi văi,
poate-aşa, cu pluguşorul,
vom trezi din somn poporul
şi-o veni cu noi aici
să pună mâna pe bici
şi să-i sfichiuie de zor
pe cei luaţi în vizor!
Hăi, hăi...

Aho, aho, inspectoraşi,
ieri colegi, astăzi vrăjmaşi,
mai tineri sau colilii,
v-aţi făcut portocalii
şi v-aţi înfrăţit cu dracul,
sperând să vă umple sacul.
Orbiţi de vane orgolii,
ţineţi tare de fotolii
şi tăiaţi şi spânzuraţi,
prin şcoli, când vă vânturaţi,
făcându-vă c-aţi uitat
locul de unde-aţi plecat,
dar se va întoarce roata
şi-o să fiţi din nou cu gloata.
Timpul nu are răbdare
şi-o să vină cu schimbare,
schimbarea mult aşteptată.
Ia mai trageţi, măi, o roată!
Hăi, hăi...

Trageţi brazdă voinicească,
bugetul şcolii să crească,
pentru că cel alocat
e drastic diminuat,
încât Boc şi toată trupa
se uită la el cu lupa,
când vor să-l mai ciumpăvească
şi şcoala s-o nimicească,
lăsând-o, încet, încet,
fără fonduri la buget.
Lui Boc să îi dăm, ca temă,
această mare problemă
şi, de nu va fi în stare
să-i găsească rezolvare,
ar fi bine ca-n ăst an
să-şi ia cărţile-n ghiozdan
şi să ajungă cu ele
tocmai, hăt, în Răchiţele,
să ne lase şi să plece.
Premier de nota zece,
să ţină Guvernu-n frâu,
nu orice târâie-brâu,
este musai să găsim,
criza să o depăşim,
căci, conduşi de alde Boc,
batem pasul tot pe loc.
De urat, am tot ura,
până când s-o îndura
Cel de Sus să ne asculte,
căci avem de spus mai multe.
Seara-ncepe să se lase,
noi plecăm spre alte case,
unde suntem aşteptaţi
de români adevăraţi,
nişte oameni minunaţi.
Din zurgălăi mai sunaţi
înc-o dată, băietani!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Ilie Bâtcă