Pluguşorul poliţiştilor

Aho, aho, dragi caschetari,

inspectori şi comisari,

voi, agenţi aflaţi prin secţii

sau „plantaţi” în intersecţii,

şefi de post, având ghereta,

drept sediu, şi bicicleta,

ca mijloc de deplasare,

când sunteţi în patrulare,

lângă noi veniţi, cu toţii,

să se îngrozească hoţii,

văzând că nu a rămas

ţara asta de pripas,

cum ar vrea conducătorii,

mai precis, neguţătorii

ce au scos-o la mezat,

în mod sistematizat.

Cei care o mai aveţi,

puneţi sirena, băieţi,

decibelii să huiască

peste glia strămoşească,

să se ştie-n România

că vă faceţi datoria

şi vă luptaţi cu hoţia!

Hăi, hăi...

Zornăiţi, măi, din cătuşe

pentru acele căpuşe

care sug şi sug de zor

vlaga acestui popor,

fără să dea socoteală

şi să intre la popreală,

să mai termine cu jaful,

că se-alege de noi praful,

dacă nu le spunem STOP!

celor ce fură nonstop.

Trageţi plugul auster,

până către minister,

ca să-şi noteze ministrul,

dacă-l are, în registrul

de cereri şi reclamaţii

ale noastre situaţii

despre care habar n-are.

Urmând cu-ncăpăţânare

indicaţiile date

de la unul din Palate,

doar un obiectiv el are,

să facă restructurare,

să scape neapărat

de cei ce l-au supărat

pe iubitul preşedinte,

care şi-a ieşit din minte

când strigam să ias-afară

la o javră ordinară.

Veniţi, fraţilor, cu băţul

sau, mai bine, cu juvăţul,

dacă n-aveţi în dotare

alte arme necesare!

Hăi, hăi...

Mânaţi, măi, cu tot curajul,

să sfârşim cu „branconajul”,

să nu mai fie vânaţi

poliţişti nevinovaţi

de către un fost dulgher,

ajuns mare-n minister.

Am vrea să ne lase-n pace,

treaba să ne-o putem face,

căci sunt în ţară destule

lighioane nesătule,

puse doar pe prăduială

şi-avem noi o bănuială

că acestea-s protejate

de cei cu care-şi fac parte.

Legea-i una pentru toţi,

dar ne-am săturat de hoţi,

criminali, violatori,

şuţi, şpringari sau ciorditori,

de camarila coruptă

care din şpagă se-nfruptă.

Aho, aho, oameni cinstiţi,

trebuie să fim uniţi,

fiindcă va veni o zi

când cu toţi ne vom trezi

şi-n anul ce stă să vină

grâul fără de neghină

să rămână, iar în case

s-avem clipele frumoase,

s-avem pe mese bucate,

de noroc şi sănătate

să avem cu toţii parte,

pungile, pline cu bani,

LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Ilie Bâtcă 

Împărat şi caschetar

(după Mihai Eminescu)

Pe Splaiul Dâmboviţei, în Duster-ul de gală,
Cezarul trece singur, în gânduri adâncit,
Al vremilor trecute alean l-a toropit
Şi-l roade întrebarea dacă vetusta-i şcoală
A scos mai mulţi, pe bandă, sau numai un tâmpit.

Privirea lui atentă-i la forfoteala străzii,
Cât timp se lasă pradă aceste introspecţii:
„Poliţia, e bine că am trimis-o-n secţii,
Să merg bară, la bară, la fel ca toţi nerozii,
S-aştept, la semafoare, cuminte-n intersecţii?”


Convins că nu e cazul să-şi facă vreun reproş,
Aruncă o privire, spre dreapata, în oglindă,
Să vadă de-i în stare escorta să îl prindă
Din urmă, cât n-apare, la stop, culoarea roş
Şi stinge-n scrumieră ţigara fumegândă.

Se-ntunecă la faţă, gândindu-se la Blaga,
La poliţiştii care şi-au aruncat cascheta,
La ce va face Igaş, de-o dovedi ancheta
Că-n Minister se-ntinde, insidioasă, plaga
Pe care s-o înlături mai poţi doar cu raşcheta.

Să ştie poliţiştii că nu a fost palavră
Când le-a trântit-o-n faţă că nu e loc de scuze,
Că procurorul poate, de-acum, să-i şi acuze
Pentru lozinca aia cu "ordinară javră"
Ce-o are tot românul, ca laitmotiv, pe buze.

Ca marmura de albă, ca ea nepăsătoare,
I-apare-n gând, deodată, ingenua Roberta,
Ajunsă, pentru unii, din fostă miss, experta
În măsluiri de voturi, ce a adus, se pare,
În Parlamentul ţării, la rang de legi, Omerta.

Şi Ponta, şi-Antonescu, micuţii derbedei,
În loc să i se-nchine, precum la Pallas, grecii,
Asupra-i dau năvală, ca în călduri, berbecii
Şi otrăvesc norodul cu ale lor idei,
Voind să o coboare din Pantheon, zevzecii.

„O! luptă-te, frumoaso, şi ţine-i în dârlogi,
Precum, odinioară, focoasele-amazoane,
Pe derbedeii ăştia ce umblă cu tromboane
Şi-n urma lor adună cohorte de milogi,
De simt cum, câteodată, m-apucă cu frisoane!”

Aşa gândea Cezarul, ajuns pe la Romană,
Blocat fiind în trafic de doi taximetrişti
Ce aşteptau, ca alţii, nerăbdători şi trişti,
Să treacă premierul, grăbit, cu-a lui coloană,
Având în frunte, iarăşi, huliţii poliţişti.

Pe străzile ticsite cu mii de cai putere,
Mulţimea dă în clocot, împrăştiind sarcasme.
Aducerile-aminte, aceste dulci fantasme,
Pentru Cezar rămas-au, azi, unica plăcere
De a domni în ţara prea plină de marasme.


Ilie Bâtcă  
(septembrie 2010)