(după Scrisoarea a III-a, de Mihai Eminescu)
de Ilie Bâtcă
de Ilie Bâtcă
L-a oprit, tăindu-i calea, pe un ins în haine sport,
Ce ieșise dintr-o curte cu palatul lângă cort.
- Tu ești șeful? - Da, măi frate! - Știu că voi, de la străini,
Ați adus în țară viruși. Vreau și eu măcar puțini!
- Nu te rușina, măi frate! La câți viruși te-ai gândit?
Am adus destui în țară, că i-am câștigat cinstit.
Despre partea consumării, însă, șefu`, să ne ierți,
Dar, din lipsă de condiții, noi nu vindem viruși fierți!
De vei vrea pentru acasă, îți încarc vreo patru oale,
Poate mai doresc și alții din familia matale.
Până pregătesc eu marfa, scoate niște euroi,
Să vedem de ești solvabil să iei viruși de la noi!
- Cum, când eu, din piatră seacă, aș putea banii să-i scot,
Să-ți dau ție socoteală? Asta este prea de tot!
O, tu nici visezi, măi nene, ce profituri mi-au adus
Și ”Elvila”, și ”Relaxa”, mai ceva ca în Apus,
Toți ce vor mobilă scumpă, însă una foarte bună,
Fac comandă și așteaptă, după ce plătesc arvună.
Am și mobilă sculptată de meseriași, cu dalta,
În afară de aceasta, eu mai vând și una, alta.
Ban cu ban eu adunat-am, ca să fac avere mare
Și sunt azi, ca om politic, într-o plină afirmare.
În campanie văzut-ai câte semnături am strâns,
Însă unii se găsiră să spună că nu-s de-ajuns.
Eu, care-am trudit, măi nene, ca să prind atâta cheag,
Am ajuns să cumpăr viruși de la tine, un beteag!
- Un beteag, cum zici matale, dar virusul ce-l dorești
Nu e unul oarecare, e Covid de Bărbulești.
Să ia virusul acesta, a venit și Comitet,
Tocmai din Buzău, baștane, nu mai e niciun secret.
Tu te lauzi că, în viață, ai făcut ce ți-ai propus,
Că, umblând să faci avere, nimeni nu ți s-a opus,
Te fălești că, pentru asta, folosești orice prilej,
Dar, când cauți niște viruși, vii la mine valvârtej.
Eu, deși e pandemie, mă distrez la greu cu clanul
Și, când dăm peste un fraier, scoatem și din viruși banul.
Ia, bre, oala și plătește, că m-au trecut zeci de ape
Și, când mergi spre Capitală, vezi de viruși, să nu-ți scape!
Ce ieșise dintr-o curte cu palatul lângă cort.
- Tu ești șeful? - Da, măi frate! - Știu că voi, de la străini,
Ați adus în țară viruși. Vreau și eu măcar puțini!
- Nu te rușina, măi frate! La câți viruși te-ai gândit?
Am adus destui în țară, că i-am câștigat cinstit.
Despre partea consumării, însă, șefu`, să ne ierți,
Dar, din lipsă de condiții, noi nu vindem viruși fierți!
De vei vrea pentru acasă, îți încarc vreo patru oale,
Poate mai doresc și alții din familia matale.
Până pregătesc eu marfa, scoate niște euroi,
Să vedem de ești solvabil să iei viruși de la noi!
- Cum, când eu, din piatră seacă, aș putea banii să-i scot,
Să-ți dau ție socoteală? Asta este prea de tot!
O, tu nici visezi, măi nene, ce profituri mi-au adus
Și ”Elvila”, și ”Relaxa”, mai ceva ca în Apus,
Toți ce vor mobilă scumpă, însă una foarte bună,
Fac comandă și așteaptă, după ce plătesc arvună.
Am și mobilă sculptată de meseriași, cu dalta,
În afară de aceasta, eu mai vând și una, alta.
Ban cu ban eu adunat-am, ca să fac avere mare
Și sunt azi, ca om politic, într-o plină afirmare.
În campanie văzut-ai câte semnături am strâns,
Însă unii se găsiră să spună că nu-s de-ajuns.
Eu, care-am trudit, măi nene, ca să prind atâta cheag,
Am ajuns să cumpăr viruși de la tine, un beteag!
- Un beteag, cum zici matale, dar virusul ce-l dorești
Nu e unul oarecare, e Covid de Bărbulești.
Să ia virusul acesta, a venit și Comitet,
Tocmai din Buzău, baștane, nu mai e niciun secret.
Tu te lauzi că, în viață, ai făcut ce ți-ai propus,
Că, umblând să faci avere, nimeni nu ți s-a opus,
Te fălești că, pentru asta, folosești orice prilej,
Dar, când cauți niște viruși, vii la mine valvârtej.
Eu, deși e pandemie, mă distrez la greu cu clanul
Și, când dăm peste un fraier, scoatem și din viruși banul.
Ia, bre, oala și plătește, că m-au trecut zeci de ape
Și, când mergi spre Capitală, vezi de viruși, să nu-ți scape!
Și abia plecă jupânul... Ce mai chiot, ce mai fum,
Se încing, îndată, hore și grătarele, în drum,
Decibelii zburdă-n voie, zeci de fețe somnoroase
Se arată pe la geamuri, puradeii ies din case
Și, din proprie voință, fără de niciun îndemn,
Caută prin bătătură un cărbune sau un lemn,
Peste sat s-adună norii, semne sigure de ploaie,
Urlă ulița de zgomot și de strigăt de bătaie,
Răngi, și săbii, și topoare se trimit din mână-n mână,
Gata e să intervină și Poliția Română...
Se încing, îndată, hore și grătarele, în drum,
Decibelii zburdă-n voie, zeci de fețe somnoroase
Se arată pe la geamuri, puradeii ies din case
Și, din proprie voință, fără de niciun îndemn,
Caută prin bătătură un cărbune sau un lemn,
Peste sat s-adună norii, semne sigure de ploaie,
Urlă ulița de zgomot și de strigăt de bătaie,
Răngi, și săbii, și topoare se trimit din mână-n mână,
Gata e să intervină și Poliția Română...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu