joi, 11 octombrie 2012

Microbul puterii

(după „Bacilul lui Koch”, de George Topârceanu)

Prea onorate doamne, distins auditor,
Subiectul odei mele pot spune că-i minor,
De nebăgat în seamă, e un subiect banal,
Deci nu ştiu câţi citi-vor ce scriu, pân` la final,
Chiar Muza, altădată prea darnică cu mine,
M-a părăsit de-o oră jumate şi mai bine,
A pretextat că are de rezolvat o treabă,
Şi-a pus pe umăr tolba şi a plecat în grabă.
Prin aburii cafelei privesc neputincios
Spre monitorul care nu-mi este de folos,
De mi-ar fi fost alături, să mă ajute, Muza,
După subiecte bune nu mi-ar mai arde buza,
Dar, de nu-mi vine Muza nici până dimineaţă,
Ce-aţi zice de subiectul ”Parlamentar... pe viaţă”?
O, nu vă fie teamă, nu eu l-am inventat,
E un subiect la modă, deci foarte discutat,
Subiectul despre care aş vrea să vă vorbesc
De multe ori include şi genul femeiesc.
Dacă, prin legea firii, egală-i cu bărbatul,
De ce n-ar fi femeia, la fel ca deputatul
Sau senatorul Y, pe viaţă-n Parlament
Iar locul să îl lase cuiva, prin testament?
Deci, firoscosul ăsta în Parlament ajuns,
Crezând că cinci mandate nu-i sunt îndeajuns,
Se-agaţă, ca-înecatul, de orişice chichiţă
Cum n-ar fi fost în stare nci neica Agamiţă,
Şi vrea alte mandate, cinci, şase, nu contează,
Că-n Parlament, se pare, nimic nu îl stresează.
Nu-i nimeni decât dânsul în ţară mai deştept,
Că nu degeaba este „parlamentar de drept”,
Pe scena mare-a vieţii e un actor teribil,
Când joacă rolul unui distins incoruptibil,
La orice oră poate, cu acte, să confirme
Că n-a avut şi n-are avere şi nici firme,
Că soacra, cam bătrână, dar încă sănătoasă,
E cea care aduce un ban muncit în casă,
Ca să îşi facă firmă, şi-a-nstrăinat, săraca,
Vreo cinci găini de ouă, o capră, dar şi vaca,
A arvunit, din vreme, şi puii din găoace,
Dar n-ar avea atâtea, de n-ar fi fost robace
Şi n-ar pune-n grădină un morcov, o verdeaţă,
Pe care să le vândă, pe mai nimic, la piaţă.
Noroc că el primeşte o diurnă de şedinţă
Cu care să-şi procure ce-i e de trebuinţă,
Cât timp, la datorie, se află-n Capitală,
Unde a sa prezenţă, desigur, e vitală.
De face sacrificii la orişicare pas,
Ca ţărişoara asta s-o scoată din impas,
Nu cere pentru sine decât un privilegiu:
Să-împartă el sarmale şi bere în colegiu,
Să stea cu-alegătorii, în sate, la taclale
Şi-alăturea de dânşii să-ncingă geamparale,
Dar, dacă e femeie, atuncea altu-i scopul,
Nu vrea decât să spele podelele cu mopul,
Într-un liceu, oricare, nu are importanţă,
Căci dânsa face treaba, oriunde, cu prestanţă.

Mai vreau, în încheiere, vreo două, trei cuvinte
Să spun despre subiectul ce mi-a venit în minte.
Parlamentarul ăsta ce „trage ca un rob”
A contactat, se pare, un oarece microb,
A cărui denumire i-au dat-o, de mult, alţii
Şi-am scris-o-n titlul astei pseudodisertaţii.

14 comentarii:

  1. Din câte-am observat şi văd că merge treaba / A dumitale muză observ, nu stă degeaba!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveţi mare dreptate referitor la Muză,
      Când eu credeam că, poate, pe mine mă refuză
      Şi a plecat aiurea, umblând cu alţi băieţi,
      Ea îmi luase Tolba s-o umple cu... săgeţi.

      Ștergere
  2. De când toate merg pe dos/v-ați făcut cam mofturos.
    Muza este geroasă/și în pană nu vă lasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze- generoasă„! a fugit o silabă, poate din cauza frigului ..

      Ștergere
    2. Mofturos e puţin spus,
      Când toate-s cu fundu-n sus
      Şi chiar acum, să vedeţi!,
      Am rămas fără săgeţi.

      Ștergere
    3. Muza poate fi geroasă
      Doar o zi, cum a fost ieri,
      Dumneavoastră – generoasă,
      Mereu, în aprecieri!

      Ștergere
  3. Salut, Iliuta! Daca stau bine si ma gandesc, in afara de cei care intre timp "au dat coltul", pe viata, cum bine zici, in Parlamentul actual mai sunt destui "dinozauri" abonati permanent la fotolii. Unii dintre ei si-au adus si odrasele, si alte rude, doar doar or aduce democratia pe cele mai inalte culmi. Nu ma indoiesc de faptul ca vor lupta, pana la moarte pentru acest maret ideal. Si cu vorba...si cu ...vorba!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Dinozauri” spui tu, Ică?!
      Exceptând nişte copile,
      Unii ar putea să zică
      Despre mulţi că sunt... fosile.

      Ștergere
  4. Cred că nedrept te plângi de muza lu’ matale,
    Că, în condiţii ce par de-a dreptul... ireale,
    Te văz purtat spre culmi de elocinţă,
    Spre care altfel, zău, de unde putirinţă? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Spre culmile acelea, cum le zici,
      E greu al naibii azi să te ridici
      Şi, dacă nu eşti bine antrenat,
      Se-ntâmplă să rămâi şi suspendat.

      Ștergere
    2. Dac-ar fi cum zici mata,
      Mult soare pe strada mea,
      Ne-ar fi fost şi nouă dat
      Să rămână... suspendat!

      Ștergere
    3. Suspendat ar fi şi-acu,
      Cel puţin aşa gândesc,
      Însă nimeni nu-i făcu
      Un nod bun, marinăresc.

      Ștergere
  5. Foaie verde trei parale
    Eu citii ce ai scris matale
    Dar pe blogul meu cu Teaca
    Un "refren" nu am ... Neneaca?
    Nu te critic, te provoc
    Fiindca esti cu mult noroc
    Ai de toate ce mai vrei?
    Ai sageti ai si condei,
    Inspiratie ai cu caru,
    Oare ... cine ti-a dat daru?
    Zile multe, sanatate,
    Iti doressc sa ai mai FRATE.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. L-am văzut pe moş Teacă la instrucţie, dar nu am putut să postez niciun comentariu. Am mai păţit-o şi altădată. Nu ştiu care o fi motivul.
      Vă aştept să reveniţi cât mai repede în... blogosferă!
      Cu deosebit respect,
      I.B.

      Ștergere