(după
„Bacilul lui Koch”, de George Topârceanu)
Prea
onorate doamne, distins auditor,
Subiectul
odei mele pot spune că-i minor,
De
nebăgat în seamă, e un subiect banal,
Deci
nu ştiu câţi citi-vor ce scriu, pân`
la final,
Chiar
Muza, altădată prea darnică cu mine,
M-a
părăsit de-o oră jumate şi mai bine,
A
pretextat că are de rezolvat o treabă,
Şi-a
pus pe umăr tolba şi a plecat în grabă.
Prin
aburii cafelei privesc neputincios
Spre
monitorul care nu-mi este de folos,
De
mi-ar fi fost alături, să mă ajute, Muza,
După
subiecte bune nu mi-ar mai arde buza,
Dar,
de nu-mi vine Muza nici până dimineaţă,
Ce-aţi
zice de subiectul ”Parlamentar... pe viaţă”?
O,
nu vă fie teamă, nu eu l-am inventat,
E
un subiect la modă, deci foarte discutat,
Subiectul
despre care aş vrea să vă vorbesc
De
multe ori include şi genul femeiesc.
Dacă,
prin legea firii, egală-i cu bărbatul,
De
ce n-ar fi femeia, la fel ca deputatul
Sau
senatorul Y, pe viaţă-n Parlament
Iar
locul să îl lase cuiva, prin testament?
Deci,
firoscosul ăsta în Parlament ajuns,
Crezând
că cinci mandate nu-i sunt îndeajuns,
Se-agaţă,
ca-înecatul, de orişice chichiţă
Cum
n-ar fi fost în stare nci neica Agamiţă,
Şi
vrea alte mandate, cinci, şase, nu contează,
Că-n
Parlament, se pare, nimic nu îl stresează.
Nu-i
nimeni decât dânsul în ţară mai deştept,
Că
nu degeaba este „parlamentar de drept”,
Pe
scena mare-a vieţii e un actor teribil,
Când
joacă rolul unui distins incoruptibil,
La
orice oră poate, cu acte, să confirme
Că
n-a avut şi n-are avere şi nici firme,
Că
soacra, cam bătrână, dar încă sănătoasă,
E
cea care aduce un ban muncit în casă,
Ca
să îşi facă firmă, şi-a-nstrăinat, săraca,
Vreo
cinci găini de ouă, o capră, dar şi vaca,
A
arvunit, din vreme, şi puii din găoace,
Dar
n-ar avea atâtea, de n-ar fi fost robace
Şi
n-ar pune-n grădină un morcov, o verdeaţă,
Pe
care să le vândă, pe mai nimic, la piaţă.
Noroc
că el primeşte o diurnă de şedinţă
Cu
care să-şi procure ce-i e de trebuinţă,
Cât
timp, la datorie, se află-n Capitală,
Unde
a sa prezenţă, desigur, e vitală.
De
face sacrificii la orişicare pas,
Ca
ţărişoara asta s-o scoată din impas,
Nu cere pentru sine decât un privilegiu:
Să-împartă
el sarmale şi bere în colegiu,
Să
stea cu-alegătorii, în sate, la taclale
Şi-alăturea
de dânşii să-ncingă geamparale,
Dar,
dacă e femeie, atuncea altu-i scopul,
Nu
vrea decât să spele podelele cu mopul,
Într-un
liceu, oricare, nu are importanţă,
Căci
dânsa face treaba, oriunde, cu prestanţă.
Mai
vreau, în încheiere, vreo două, trei cuvinte
Să
spun despre subiectul ce mi-a venit în minte.
Parlamentarul
ăsta ce „trage ca un rob”
A
contactat, se pare, un oarece microb,
A
cărui denumire i-au dat-o, de mult, alţii
Şi-am
scris-o-n titlul astei pseudodisertaţii.
