Nunta copilei

(după George Coşbuc)

A fost o vreme supărat

Și, cât fusese suspendat,

La inimă avea un cui,

Dar, azi, ca el un altul nu-i,

Căci Eba, Nicuşoara lui,

S-a măritat.

Şi dacă prinţi din largul zării

Şedeau la capătul cărării

Şi-i trimiteau bezele-ades,

Ei inima nu i-a dat ghes

Decât când şi-a găsit ales

Mai acătării.

S-au înţeles dintr-un privit

Şi fata nu s-a-mpotrivit,

Cum a făcut cu alţi coconi

De-asfaltatori şi de baroni,

Semn că puţinii neuroni

S-au isprăvit.

Gândindu-se atunci, ad-hoc,

Că nu va da apă la scoc

Acestei lumi care, perfida,

Va spune despre ea, timida,

Că-i mai deşteaptă decât SIDA,

Că nu-i deloc!

S-a anunțat, fără istov,

Că-i nuntă mare la Snagov,

La care cică-s așteptați

Puzderie de invitați,

Numai să fie îmbrăcaţi

În haine mov.

S-a dat de veste-n lung şi-n lat

Că vor fi singuri în Palat,

Doar miri, şi invitaţi, şi naşi,

Nici vorbă nu-i de alţi nuntaşi,

Şi n-o să vezi, la mii de paşi,

Vreun nespălat.

Căci socrul mic a dat ucaz,

În zi de luni, pe la amiaz,

Ca nici ţipenie de om,

Român de-o fi sau de-o fi rrom,

Să nu stea cocoţat prin pom

Sau pe pârleaz.

În ziua de Răpciune întâi,

Oricine fără căpătâi

Sau paparazzi băgăcioşi

Din perimetru vor fi scoşi

De lefegiii credincioşi,

Cum hotărât îi.

Când soarele a scăpătat,

Pe drum cu flori înmiresmat

Aleargă sutele de cai,

Ducând împărătesc alai

Spe locul unde socrul-crai

I-a invitat.

Onaca, fost scufundător,

Se-avântă-n fruntea tuturor,

Veghind făclia din garaj

Ce-o duce Neamţu, micul paj,

Iar MRU, prinzând curaj,

E-n urma lor.

Sosit era micuţul Boc,

Făcându-şi printre fuste loc,

Să-l vadă şeful, socrul mic,

Cât a ajuns el de voinic,

Că şi-a luat, pe mai nimic,

Pantofi cu toc.

Din fund de munţi, de la Pleşcoi,

Purtând podoabe mai de soi,
Blondina de la Cotroceni

Făcea furori printre meseni

Şi iar le promitea pomeni,

Chiar un purcoi.

Să-i facă socrului pe plac,

Roberta vine c-un abac,

Gândindu-se că-i necesar

Să socotească ea, măcar,

La cât ajunge azi un dar

De om sărac.

De peste Prut, cum a aflat

De nuntă, a venit Filat

Să îl asigure pe Crai

Că fraţii de acelaşi grai,

Ca să nu-i strice bunul trai,

Nu au votat.

Şi alţii, Doamne! Câţi supuşi,

Lingăi ce-aşteaptă pe la uşi,

Ţineau privirile în jos,

La socrul mic făcând frumos,

Cu gândul la un os de ros,

Precum Lăbuş.

Şi-atunci din uriaşul cort

Ieşi mireasa-n dalbu-i port

Care-a costat vreo zece mii

De euro, cum auzii,

Dar pentru astfel de copii

Nu-i un efort.

Dintr-o mulţime de băieţi,

Toţi ca şi SIDA de isteţi,

Aşa cum datinile cer,

A fost ales drept cavaler,

Nu-i pentru nimeni un mister,

Chiar Poponeţ.

Când a fost vorba de ospăţ,

Ce opulenţă, ce dezmăţ!

Un râu de vin, somon şi pui,

Ficat de ciută cu gutui,

Purcei n-aveai unde să-i pui,

Să dai prin băţ.

Rapsozi de-ai noştri, populari,

Ce cântă pe la case mari,

Nu stau o clipă la cuvânt

Şi-nchină cânturi după cânt

Mesenilor care-şi fac vânt

Doar cu dolari.

Trei paşi la dreapta, săltăreţi,

Şi doi la stânga, mai înceţi,

Dar nu e muzica de vină,

Aici e vorba de doctrină,

De care dânşii vor să ţină,

Cu orice preţ.

Când fu petrecerea în toi,

Voinescu Sever, zis Cotoi,

Pe socru îl făcu atent

Că mai crescură c-un procent,

Conform sondajului recent

Făcut chiar joi.

Spre ziuă, mai către final,

Ciocni Videanu în pocal

Şi, închinând spre socrul mic,

Îşi drese glasul doar un pic

Şi-i zise, ca unui amic

Aflat pe val:

Întru mulţi ani să ne trăieşti

Şi-acest mandat să-l împlineşti,

Să-ţi fie viaţa fără pante,

Iar camere de-or fi vacante,

Pe-nsurăţei, la vila Dante,

Să-i găzduieşti!

De ce nu pleci?

(după Mihai Eminescu)


Vezi, oamenii nu te mai vor,
În stradă strigă toţi de zor,
Afară grade-s patruzeci.
De ce nu pleci, de ce nu pleci?


O, vino, dacă ai curaj,
Nu sta ascuns într-un garaj,
S-auzi cuvintele ce dor
Din gura lor, din gura lor!


Ţi-aduci aminte ce ziceai,
Băi de mulţime când făceai,
Când, vesel, te prindeai în hori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?


În ţara asta sunt destui
Bărbaţi în locul tău să-i pui,
Dar voia unei ţări întregi
Tu n-o-nţelegi, tu n-o-nţelegi!


Căci te-ncăpăţânezi să stai
Pe tronul Bravului Mihai,
În timp ce lumea asta „rea”
Nu te mai vrea, nu te mai vrea!


Nu este loc de-ntors din drum
Şi oamenii îţi spun acum
Că nu te mai doresc, în veci...
De ce nu pleci, de ce nu pleci?

Băiatul ăla cu capu` mare

Ieri, mai către seară, după o zi de alergătură, am vrut să mă relaxez şi eu câteva minute în faţa televizorului. Credeţi că am putut? Ei, aş! Pentru că a apărut pe ecran „băiatul ăla cu capu` mare”. Cum care? Ăla de-l bălăcărea pe Băsescu pe unde apuca, iar acum îl pupă într-un singur loc, acolo unde tăietura de la mantaua ofiţerilor lăsa loc liber. Ei, bine, după câteva minute, băiatul ăla cu capu` mare mi-a făcut şi mie... capul mare, turuind vrute şi nevrute. Toate numai nişte inepţii. Se dădea muhaiaua de ceasul morţii să-l convingă pe un creştin din studio (nu creştin-democrat de-al lui, că ăştia sunt pe cale de dispariţie) că la referendum s-a petrecut o mare fraudă. De unde ştie el? Păi nu ştie, dar aşa a auzit el că ar fi zis „reprezentantul lui Obama”, după ce a schimbat câteva vorbe în uşa garajului cu mecanicul şef de la respectivul garaj. Dacă aş fi fost eu în studio, i-aş fi trântit-o de la obraz: Păi, dacă îi merge aşa de repede mintea trimisului lui Obama pe plaiurile mioritice, de ce nu-l rogi, mă musiu, să arunce o privire şi peste listele de alegători din 2009? Măcar peste alea de la Paris, că nu au fost chiar aşa de multe, chit că s-au înghesuit „alegătorii” să voteze la foc automat, cum a căutat să ne convingă, din jacuzzi, domn Baconschi.

Şi a mai zis băiatul ăla ceva, de mi-a venit să dau cu televizorul de pereţi. Cum că primarii PNL din comunele patriei i-au îndemnat pe oameni să meargă la vot. A încercat interlocutorul să-l facă să înţeleagă că nu e nimic rău în asta. Chiar aşa! Ce e rău că un primar, care poate fi şi preşedintele filialei de partid din localitate, i-a îndemnat pe săteni să voteze?! Mai rău mi se pare că un cetăţean, care, în acel moment, nu era nici măcar preşedintele asociaţiei de la bloc(mă rog, de la vilă), le-a cerut românilor să nu meargă la vot. Asta nu a priceput stimabilul care, nu numai că are capul mare (nu eu am spus-o), dar e şi tare de cap. Asta eu o spun. Să fie clar!

Lipsesc cuvinte

(după Tudor Arghezi)


În satul Bordeigol e vai şi-amar.
Bătrânii stau pitiţi după ostreţe,
Căci reuşise domnul lor primar
Să-i bage în belea la bătrâneţe.


S-aude că veniră, de cu zori,
În satul lor, cu treburi de la centru,
Trimişi de domn Băsescu, procurori,
Să vază de, cumva, votară PENTRU.


La postul de poliţie, tot natul
Va fi chemat, le-a spus chiar popa Stan,
Să dea la procurori cu subsemnatul,
Căci asta e porunca lui Satan.


Primarul poartă, deci, întreaga vină,
Căci le-a promis că nu va fi nimică,
De vor veni la vot. De vor să vină,
Să vină toţi, să vină fără frică!


Moş Costea se gândea acum cu teamă.
Stricată, în şopron, având căruţa,
Pe babă cu ce-o duce, dacă-l cheamă
La ordin procurorii lui Codruţa?


Aşteaptă azi, în curtea lui, cu groază,
Să vină procurorii şi să-l poarte
Din urmă, prin comună, ca pe-o loază.
Mai bine ia-mă tu, de-acasă, moarte!


Să fie vina lui aşa de mare?
În lacrimi îi înoată ochii trişti.
Cuvintele-s puţine şi nu are
De unde şti ce-o fi-nsemnând... pucişti.

Şi cu asta ce-am făcut?

(după Constantin Tănase)


Am ieşit pe gerul mare
Şi-am strigat cât am putut
Să ne lase nea Cutare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit cu-nverşunare
Şi în Piaţă am cerut
S-avem altă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Azi corupţia e-n floare,
Chiar şi fără liliput,
Ţara-i scoasă la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Să scăpăm de sărăcie,
Să fim liberi am fi vrut.
Ne-au fentat cu dibăcie?!
Şi cu asta ce-am făcut?

Strămoşeasca noastră pâine
Tot mai rea ni s-a părut
Şi-am plecat în ţări străine.
Şi cu asta ce-am făcut?

Criza se tot adânceşte,
Leul drastic a scăzut,
Occidentul ne bârfeşte?
Şi cu asta ce-am făcut?

Toate merg pe dos în ţară,
Mult mai rău e ca-n trecut,
Iar paharul dă pe-afară.
Şi cu asta ce-am făcut?

Am vrut să dăm jos cârmaciul,
S-o luăm de la-nceput,
Dar ne-arată iar gârbaciul!
Şi acum ce-i de făcut?

Referendumul e-n aer,
Au făcut cu el ce-au vrut,
Eu am mers la vot de fraier.
Şi cu asta ce-am făcut?

Cioara şi vulpea

O cioară săracă

şedea pe o cracă,

mulţumită, nevoie mare,

că făcuse rost de mâncare,

o bucată de caş pe care oierul

o aruncase, odată cu zerul.

Cumătra vulpe, flămândă,

sătulă de statul la pândă,

mai, mai să dea în turbare,

văzând că orice încercare

de a o face să vorbească,

pe limba ei păsăreasca,

nu dădea rezultate.

- Vai, fato, se poate

să ai un aşa ten

cum, poate, doar La Fontaine,

cu pana lui, l-a zugrăvit,

şi să nu scoţi măcar un... ciripit?!

Cunoscând, însă, al fabulei tâlc,

cioara, pe craca ei, tăcea mâlc.

- După cât te văd de fudulă, socot

că n-ai fost, ca tot omul, la vot

şi-n zi de Cuptor, 29,

ai stat în cuibaru-ţi, pe ouă.

Să-ţi spun c-ai greşit, n-are rost!

- Ba nu, strigă cioara, am fost

şi am votat DAAAA, am votat...

- Mulţam pentru caş! Am plecat!

- Dar dacă votam NU, poţi să-mi spui,

aveam să le duc astăzi la pui

măcar o bucată de caş?

La care, vulpea îi zise: - Ei, aş...

(După un banc de pe Internet. Mulţumesc prietenului Geo Stroe, cel care mi l-a trimis!)