Joienel şi amnistia

- Mămiţică dragă, cât m-ai alăptat

Şi ai primit moca leafa de la Stat,

Te-ai zbătut să capeţi un venit în plus?

- Joienele dragă, asta e exclus!

În cireada noastră, două, trei colege

Ştim că nimeni nu e mai presus de lege,

Chiar dacă văcarii care ne conduc

Fură, cu cisterna, chiar din lactoduc.

Eu, viţelul mamii, nu m-am ofuscat

Că am tras, ca alţii, targa pe uscat

Şi, chiar dacă tac-tu, uneori, contestă,

Eu sunt, dragul mamii, o vită onestă.

Am rămas, adesea, fără o lescaie

Şi n-aveam ce pune seara în tigaie,

Chiar ştiind că suferi, că vei fi flămând,

Joienele dragă, nu mi-a dat prin gând

Să fac precum tac-tu, bou „ultradeştept”,

Şi să trag ciurdarii cu nu`ş ce în piept.

- Dar de ce, mămucă, să fii tu mai brează,

Când ciurdarii, iată, le amnistiază

Pe acele mame care, se-nţelege,

Au mai scos venituri şi... pe lângă lege?

Şi se mai aude, mamă, că ciurdarii

Se pun astăzi bine cu pensionarii

Care, pentru nişte lei din ăia vechi,

Au mişcat la doctori, cică, din... urechi.

- Eeei, viţelul mamii, ascultă la mine,

Cine face asta nu-i un fitecine,

Amăgind cireada cu doi, trei coceni,

Ciurdarul se-ndreaptă către... Cotroceni.