vineri, 13 iunie 2014

Poet boem


(după „Sonet  boem”, de  Ion Pribeagu)

Aseară am simţit ce-nseamnă vara,
Vreo şapte beri „Azuga” am băut
Şi cinci cafele „drese” cu năut,
Pe care le-a făcut proprietara.

Vă spun pe bune, berea mi-a plăcut,
Dar mi-a plăcut mai mult de doamna Mara,
Cafea am mai turnat în călimara
Ce-o am pe masă, însă n-a văzut.

I-am tot şoptit că e o aiurită,
Că seara asta-i tocmai nimerită,
Cât n-o cuprinde, încă, nostalgia

Şi-o năpădesc iubirile defuncte,
Să facem, nebuneşte, ... puncte... puncte,
Dar mi-a zbierat: Tu n-ai plătit chiria!

 

Asta, da performanţă!



Dar ce spun eu performanţă? Va fi o adevărată minune dacă Tăriceanu va reuşi ceea ce Crin Antonescu şi Klaus Iohanis “nu au putut sau nu au ştiut să facă”, adică „să aducă la vot electoratul pe care liberalii au contat, de la 1866, până în 1947”, apoi, din 1990, până, hăt, în zilele noastre! Atunci, cu siguranţă, îi va da lecţii lui Liviu Dragnea, neîntrecut în a aduce la vot electoratul trezit... din somnul de veci. E drept că electoratul lui Dragnea este unul mult mai... tânăr, nu chiar de la 1866.
Halal să-ţi fie, coane Căline!

vineri, 6 iunie 2014

Chiar aşa, cine sunt eu!?

Ieri am postat pe „ziare. com” un material  în care dezvăluiam o mică, foarte mică parte din furăciunile făcute de unul care se dă mare scriitor pe acolo. Curios să vad cam câţi dintre rank useri au înfierat cu mânie proletară fapta incriminată de mine, am lăsat totul la o parte şi, azi noapte, pe la unu, unu şi ceva, am intrat pe „ziare.com”. Surpriză totală! Nu numai că nimeni nu sufla o vorbuliţă despre asta, dar 20 dintre cei care au citit materialul (nu ştiu câţi vor fi fost de toţi) au decretat, fără drept de apel: NEINTERESANT. Pe cei care nu ştiţi, vă lămuresc eu cam cum stă treaba pe acolo legat de calitatea materialelor postate. Se pleacă de la PROST şi se ajunge la EXCELENT. Pe această scară a valorilor, al meu se situează după PROST. E ceva, totuşi!
Că materialul meu este neinteresant, am înţeles. Pe cine să intereseze că un individ mi-a furat mie o parodie? Mă, rog mai multe. Nu mai intersează pe nimeni nici că în ţara asta s-a furat TOTUL. Cred că nici dacă ni s-ar fura ţara CU TOTUL nu prea ar mai interesa. Nu am înţeles însă dacă acei care au votat CONTRA, tot vreo 20, erau contra mea sau contra individului despre care scriam. Cred că tot contra mea. Dar ce importanţă mai are?
Aşa că, hotărât să-mi cer scuze faţă de individ pentru că era cât pe-aci să-i stric imaginea, am intrat pe pagina lui. Văzusem acolo un material la care s-ar fi potrivit scuzele mele. Se cheamă „Cam ăsta sunt eu” şi a fost postat în 18 aprilie 2011. Pe măsură ce îl citeam, mă emoţionam tot mai tare. Scris cu sensibiliate, cu talent. Şi atunci m-am întrebat: Cine sunt eu să-i judec pe oameni după aparenţe, că astea înşală? Deja eram pe punctul de a-l ierta, gândindu-mă că e şi el om şi, ca atare, e supus greşelii. Asta, până când am ajuns la un pasaj care a făcut să mi se aprindă beculeţul. Stai, mă!, mi-am zis. Ăsta nu poate fi „hideen62”! Ăsta e Dorel al lu’ Fiţa a lu’ Miţa a lu’ Niculae al lu’ Gheorghe al lu’ Nae Mihăiloiu, mai pe scurt Dorel Pietrăreanu, că prea seamănă cu el!
Ca să scap şi de singurul sâmbure de îndoială pe care îl mai aveam, copiez un pasaj, intru pe Google, dau căutare şi... ce să vezi? Nu mă înşelasem! Povestirea cu titlul „Împăcarea cu propriul trecut” fusese postată de adevăratul autor, prietenul nostru Dorinel Pietrăreanu, pe „InfoMondo Militar”, cu o zi înainte de a ne spune „hideen62”... cam cine este el.
Păi dacă l-a "ciupit" şi pe Dorel, puteam eu să îmi mai cer scuze? Nu puteam...

joi, 5 iunie 2014

Un hoţ bântuie printre noi

Dacă i-ar cere cineva să lege şi el două propoziţii, cred că s-ar învârti ca bezmeticul, ceasuri întregi, ca să găsească o funie, un lanţ, o sârmă, ceva cu care să ducă la bun sfârşit... sarcina primită. Pentru că el, cu siguranţă, nu ştie ce sunt alea propoziţii. Cu toate acestea, a ajuns rank user de nivel doi, ceea ce îi conferă o poziţie privilegiată faţă de mine, care sunt membru în comunitatea „ziare.com” de nici 24 de ore. În timp ce el beneficiază de un spaţiu de afişare de cinci rânduri pentru comentarii şi o dimensiune de invidiat pentru avatar, avatarul meu abia se vede, iar pentru a citi comentariile mele, îngrămădite pe cele două rânduri, îţi trebuie neapărat o lupă.
Cum a ajuns un individ care nu ştie să lege două propoziţii la nivelul doi din cele cinci posibile? Foarte simplu! Se descurcă. Umblă de pe un blog pe altul, vede un material care îi place, apoi, folosind comanda copy/paste, îl postează pe „ziare.com”, la rubrica „comentarii”, ca şi cum ar fi scris de el. Aşa a ajuns să acumuleze un număr important de puncte (pentru fiecare astfel de „comentariu” primind cinci puncte) numai cu parodiile şi fabulele furate de pe blogul meu „Tolba cu săgeţi”.
Că fură de la mine, care sunt un neica nimeni, mai treacă meargă, că fură de pe blogul „În cuiul cătării” al prietenului meu Marin Neacşu, de pe blogul lui Sorin Poticlaru, de pe „Blogu` lu` Marcus”, de la Ionuţ Ţene (Napoca news), mai putem trece cu vederea, dar să-l plagieze pe maestrul Ion Cristoiu, până la ultima virgulă, asta e prea de tot. Şi culmea, niciunul dintre cei care i-au acordat voturi nu a sesizat că individul i-a furat domnului Ion Cristoiu... „Gândul de la ora 12”, postat de acesta pe blogul personal, în ziua de 28 aprilie a.c., şi l-a folosit, drept comentariu, după numai câteva ore, pe site-ul „ziare.com”.
Pentru multe din „comentariile” sale, individul a primit şi felicitări. Cred şi eu! Cine nu apreciază, de exemplu, un material scris de Ion Cristoiu? Felicitări pe care individul nu le merită. Aşadar, felicitările înapoi, „hideen62”!

P.S.
Situaţia prezentată este doar din ultimele două luni. Câte astfel de „comentarii” o fi postat „hideen62” în cei cinci ani de „activitate” numai Dumnezeu ştie!

marți, 3 iunie 2014

El, nabab...


(după George Coşbuc)


La Mircea vine un satrap
Cu ceafa groasă, ras pe cap.
- Nea Mirceo, a fost mare chin
Taman din Slatina să vin,
Pe Bercea să îl scap.


Izaura o duce rău
De când e Bercea la bulău
Şi te imploră s-o ajuţi,
Să-l scoţi pă tac-su dintre şuţi,
Că nu-i pă moca, zău!


Trei puradei de foame-i mor,
Ce să mănâncă gura lor,
Că Mondialu-i arestat
Şi de atuncea a secat
Al banilor izvor?


Sunt cătrăniţi ţiganii toţi,
Ajută-i, şefule, că poţi,
Au bani puţini, că sunt săraci,
Numa` matale vezi ce faci
De-acolo să îl scoţi!


El dă biroului ocol
Şi scoate banii, mototol,
Lui Mircea ochii i s-aprind
Şi euroii netezind,
Întreabă el domol:


- E o juma` de milion?
- Baştane, eşti un galanton
Şi, sigur, o s-ajungi în Rai,
Că nu eşti lacom la parai.
Să mor io, eşti beton!


Izaura, biata de ea,
A strâns biştarii la saltea
Şi, azi, pă toţi ţi i-a trimis,
Să faci cu Bercea ce-ai promis,
Ş-apoi vom mai vedea!


Şi puradeii ei de-acum,
Nu vor cerşi, toţi trei, pă drum,
Izaura se va-ntrema,
Lui Bercea drumul de-i vei da,
Că ştii matale cum.


Se-ncruntă Mircea: - Eşti nebun,
Voieşti pe bodyguarzi să-i pun
Să te caftească sau ai vrea
Să te reclam la DNA,
De câte ori să-ţi spun?


Eu, şantajistule,-s onest,
A fost acesta doar un test
Prin care-am vrut să demonstrez
Că la şantaj eu nu cedez!
... La bani, mai vrei şi rest?


de Ilie Bâtcă
(cu sprijinul mass-media)




luni, 2 iunie 2014

O plimbare... mobilizatoare

(după George Coşbuc)

Doiniţă dragă, barca mea
E gata de plecare,
Jandarmilor ce trag de ea
Le-am dat niscai mâncare,
Că sunt, săracii, slabi şi traşi,
Să-i vezi, le plângi de milă,
Cum, după trei sau patru paşi,
Se-afundă în argilă.

Apoi, să ştii c-a fost nasol
Pe-aicea, fă, nu şagă,
Curgea pe uliţe nămol,
Nu apă, Doino dragă,
De-aceea eu am socotit
Că nu-i un alt remediu,
Decât să vii tu, negreşit,
Că te pricepi la... mediu.

Pe Dragnea văd că-l doare-n cot,
El ştie numai una:
Să ne cărăm de-aici de tot,
Că vine iar furtuna
Şi dacă vine alt puhoi,
Că bolta nu-i albastră,
Va fi amar şi vai de noi
Şi de bărcuţa noastră.

Să vezi pe-aici numai milogi
Ce ştiu doar să cerşească,
Tu mergi la Oprea să îl rogi
Cumva să-i miluiască!
Puteri de nu va fi având,
Doar n-o să-l strângi cu uşa,
Că poţi să apelezi oricând
Şi la ministrul Duşa.

Lui Şova, dacă-l vezi, să-i spui
Că treaba este groasă,
Şoseaua asta e ori nu-i
Dar, oricum, este roasă,
De când puhoiul scurmă-n ea,
De-o parte şi de altă,
De-aceea eu, cu barca mea,
Merg astăzi, ca pe... baltă!

El lupte-se cum biet o şti
Cu toţi asfaltatorii,
Că şi noi ne luptăm pe-aci
Cu ploaia şi cu norii,
Dar, pân` la toamnă, cel târziu,
Aş vrea, o, dar-ar sfântul,
Să fac la Beiu un raliu,
Să trec prin sat ca vântul.

Iar de la anul, Doino, sper
Să se învârtă roata
Şi să vin c-un elicopter,
Când mă aşteaptă gloata.
Dar ce faci, fă, de ce nu urci,
C-aşteaptă sinistraţii,
Tu ai venit doar să mă-ncurci,
N-ai chef de inundaţii?

de Ilie Bâtcă