O plimbare... mobilizatoare

(după George Coşbuc)

Doiniţă dragă, barca mea

E gata de plecare,

Jandarmilor ce trag de ea

Le-am dat niscai mâncare,

Că sunt, săracii, slabi şi traşi,

Să-i vezi, le plângi de milă,

Cum, după trei sau patru paşi,

Se-afundă în argilă.

Apoi, să ştii c-a fost nasol

Pe-aicea, fă, nu şagă,

Curgea pe uliţe nămol,

Nu apă, Doino dragă,

De-aceea eu am socotit

Că nu-i un alt remediu,

Decât să vii tu, negreşit,

Că te pricepi la... mediu.

Pe Dragnea văd că-l doare-n cot,

El ştie numai una:

Să ne cărăm de-aici de tot,

Că vine iar furtuna

Şi dacă vine alt puhoi,

Că bolta nu-i albastră,

Va fi amar şi vai de noi

Şi de bărcuţa noastră.

Să vezi pe-aici numai milogi

Ce ştiu doar să cerşească,

Tu mergi la Oprea să îl rogi

Cumva să-i miluiască!

Puteri de nu va fi având,

Doar n-o să-l strângi cu uşa,

Că poţi să apelezi oricând

Şi la ministrul Duşa.

Lui Şova, dacă-l vezi, să-i spui

Că treaba este groasă,

Şoseaua asta e ori nu-i

Dar, oricum, este roasă,

De când puhoiul scurmă-n ea,

De-o parte şi de altă,

De-aceea eu, cu barca mea,

Merg astăzi, ca pe... baltă!

El lupte-se cum biet o şti

Cu toţi asfaltatorii,

Că şi noi ne luptăm pe-aci

Cu ploaia şi cu norii,

Dar, pân` la toamnă, cel târziu,

Aş vrea, o, dar-ar sfântul,

Să fac la Beiu un raliu,

Să trec prin sat ca vântul.

Iar de la anul, Doino, sper

Să se învârtă roata

Şi să vin c-un elicopter,

Când mă aşteaptă gloata.

Dar ce faci, fă, de ce nu urci,

C-aşteaptă sinistraţii,

Tu ai venit doar să mă-ncurci,

N-ai chef de inundaţii?

de Ilie Bâtcă