Socrul lui Ponta cel mare

(după Muma lui Ştefan cel Mare)

Într-un club de fiţe, tocmai în Dubai,
Unde merge lumea plină de parai,
Premierul nostru şi a sa domniţă
Incognito intră, însoţiţi de Ghiţă,
Hotărâţi să uite ce ruşine mare
Au trăit în ţară luni, după votare.
Din ochii domniţei, lacrimile grele
Şiroiesc şi-s gata fardul să i-l spele,
Nu-i dă pace gândul că-n această toamnă
I s-a dus norocul de-a fi prima doamnă,
Însă premierul, în timp ce dansează,
O priveşte galeş şi-o îmbărbătează.
Orologiul bate în alt fus orar,
Oare cine sună pe un celular?
- Eu sunt, Viorele, socrul tău smerit,
Vezi că paparazzi v-au descoperit!
Nu putea zgârcitul de Sebastian
Să te împrumute, să-ţi iei un turban?
Dacă şi-a mea fată ar fi purtat burkă,
Voi cu paparazzi nu aveaţi de furcă.
Că vă trag în poză, de-asta mi-a fost frică
Şi-o să afle presa, dragă ginerică,
La Realitatea, omul lui Cosmin
Deja te bârfeşte de un ceas. Amin!
- Ce spui, tată socru, ce tot bălmăjeşti
Şi mă iei cu chestii cam... bisericeşti,
Ori baţi apropouri că eu, otrodox,
Stau cu arabeţii la un matrafox?
Ne-au făcut o poză? Ei, şi? Care-i baiul?
Eu, ca tot românul, vizitez Dubaiul,
Sunt într-o vacanţă binemeritată...
Tânăra domniţă intervine: - Tată,
Chiar că poza asta nu-i decât un fleac
Pe lângă necazul... Dar, mai bine, tac...
- Bine, fata tatii, taci şi te distrează,
Victoraş al nostru sigur candidează
Şi a doua oară, peste vreo cinci ani,
Însă fiţi, copilă, mai atenţi la bani,
Cheltuiţi, pe-acolo, mai cu chibzuinţă,
Căci banii lui Ghiţă sunt de trebuinţă!
Tre` să-nchid acuma, nu mai am minute…
Vă aştept acasă! Domnul să v-ajute!

de Ilie Bâtcă

El, nabab...

(după George Coşbuc)


La Mircea vine un satrap
Cu ceafa groasă, ras pe cap.
- Nea Mirceo, a fost mare chin
Taman din Slatina să vin,
Pe Bercea să îl scap.


Izaura o duce rău
De când e Bercea la bulău
Şi te imploră s-o ajuţi,
Să-l scoţi pă tac-su dintre şuţi,
Că nu-i pă moca, zău!


Trei puradei de foame-i mor,
Ce să mănâncă gura lor,
Că Mondialu-i arestat
Şi de atuncea a secat
Al banilor izvor?


Sunt cătrăniţi ţiganii toţi,
Ajută-i, şefule, că poţi,
Au bani puţini, că sunt săraci,
Numa` matale vezi ce faci
De-acolo să îl scoţi!


El dă biroului ocol
Şi scoate banii, mototol,
Lui Mircea ochii i s-aprind
Şi euroii netezind,
Întreabă el domol:


- E o juma` de milion?
- Baştane, eşti un galanton
Şi, sigur, o s-ajungi în Rai,
Că nu eşti lacom la parai.
Să mor io, eşti beton!


Izaura, biata de ea,
A strâns biştarii la saltea
Şi, azi, pă toţi ţi i-a trimis,
Să faci cu Bercea ce-ai promis,
Ş-apoi vom mai vedea!


Şi puradeii ei de-acum,
Nu vor cerşi, toţi trei, pă drum,
Izaura se va-ntrema,
Lui Bercea drumul de-i vei da,
Că ştii matale cum.


Se-ncruntă Mircea: - Eşti nebun,
Voieşti pe bodyguarzi să-i pun
Să te caftească sau ai vrea
Să te reclam la DNA,
De câte ori să-ţi spun?


Eu, şantajistule,-s onest,
A fost acesta doar un test
Prin care-am vrut să demonstrez
Că la şantaj eu nu cedez!
... La bani, mai vrei şi rest?


de Ilie Bâtcă
(cu sprijinul mass-media)

Drama lui Gigi Becali

(după Muma lui Ştefan cel Mare)

Pe un tron de aur, tocmai în Dubai,
Unde merge lumea plină de parai,
Se frământă Gigi şi nu-i vine-a crede,
Când la „Al-Jazeera” ştirile el vede,

Căci comentatorul spune răspicat

Că, la el în ţară, a fost condamnat.

Îşi face în grabă trei sau patru cruci

Şi, în timp ce-njură, îi apar clăbuci

Pe la colţul gurii, ochii stau să-i iasă

Ambii din orbite, inima îl lasă...

Iute, camerista i-aduce-ntr-o pânză

O bucată mare, proaspătă, de brânză.

Gigi face semne, fata să priceapă

Că nu merge brânza, dacă nu-i şi-o ceapă...

Orologiul bate, în alt fus orar,

Oare cine sună pe un celular?

„Eu sunt, fă, tâmpito, ce nu mă cunoşti?

Sunteţi hahalere, sunteţi nişte proşti,

O s-aveţi, de-acuma, rating, proasto, ciuciu

Şi vă lasă Ghiţă fără de serviciu,

Lasă-mi microfonul şi mai tacă-ţi clanţa,

C-o făcu de oaie, în ţară, Instanţa,

Lasă-mi microfonul, să audă Crin

Că, atâta vreme cât sunt peregrin,

Să îşi ia adio, să-şi scoată din minte

C-o să mai ajungă dânsul preşedinte,

Să nu se aştepte să-i trimit „mălai”,

Chiar de-mi prisoseşte, de-aici, din Dubai.”

Juna jurnalistă face-o încercare:

„Doamna e acasă sau e-n... deplasare?”
„Tu nu vezi, deşteapto, că mai eşti şi proastă?

Cum să plec, din ţară, io fără nevastă?!

Sunt cu mine-aicea, printre arăbeţi,

Ambele fetiţe, că nu am băieţi,

A rămas acasă numai a bătrână,

Să supravegheze trebile la stână,

Fiindcă eu, în ţară, nu o să mai calc,

Nici de mă invită Ţiriac la Balc...”

Când moderatoarea vrea să-l întrerupă,

Răcneşete Becali: „După mine! După...”

„Nu se poate, Gigi, sunt mâhnit amarnic,

Intervine unul, pe un ton slugarnic,

Zic că nu se poate să fii condamnat,

Să trăieşti departe, precum un damnat.

Cred că îţi dai seama cine-s, după ton...”

„Te ştiu, hahalero! Eşti tu, Aghaton!”

Aghaton se-ntoarce către invitaţi:
„Ăsta este Gigi, vă rog să-l scuzaţi!”,

Zice el atuncea, cu o voce gravă

Şi începe iarăşi să-l ridice-n slavă.