Nunta copilei

(după George Coşbuc)

A fost o vreme supărat

Și, cât fusese suspendat,

La inimă avea un cui,

Dar, azi, ca el un altul nu-i,

Căci Eba, Nicuşoara lui,

S-a măritat.

Şi dacă prinţi din largul zării

Şedeau la capătul cărării

Şi-i trimiteau bezele-ades,

Ei inima nu i-a dat ghes

Decât când şi-a găsit ales

Mai acătării.

S-au înţeles dintr-un privit

Şi fata nu s-a-mpotrivit,

Cum a făcut cu alţi coconi

De-asfaltatori şi de baroni,

Semn că puţinii neuroni

S-au isprăvit.

Gândindu-se atunci, ad-hoc,

Că nu va da apă la scoc

Acestei lumi care, perfida,

Va spune despre ea, timida,

Că-i mai deşteaptă decât SIDA,

Că nu-i deloc!

S-a anunțat, fără istov,

Că-i nuntă mare la Snagov,

La care cică-s așteptați

Puzderie de invitați,

Numai să fie îmbrăcaţi

În haine mov.

S-a dat de veste-n lung şi-n lat

Că vor fi singuri în Palat,

Doar miri, şi invitaţi, şi naşi,

Nici vorbă nu-i de alţi nuntaşi,

Şi n-o să vezi, la mii de paşi,

Vreun nespălat.

Căci socrul mic a dat ucaz,

În zi de luni, pe la amiaz,

Ca nici ţipenie de om,

Român de-o fi sau de-o fi rrom,

Să nu stea cocoţat prin pom

Sau pe pârleaz.

În ziua de Răpciune întâi,

Oricine fără căpătâi

Sau paparazzi băgăcioşi

Din perimetru vor fi scoşi

De lefegiii credincioşi,

Cum hotărât îi.

Când soarele a scăpătat,

Pe drum cu flori înmiresmat

Aleargă sutele de cai,

Ducând împărătesc alai

Spe locul unde socrul-crai

I-a invitat.

Onaca, fost scufundător,

Se-avântă-n fruntea tuturor,

Veghind făclia din garaj

Ce-o duce Neamţu, micul paj,

Iar MRU, prinzând curaj,

E-n urma lor.

Sosit era micuţul Boc,

Făcându-şi printre fuste loc,

Să-l vadă şeful, socrul mic,

Cât a ajuns el de voinic,

Că şi-a luat, pe mai nimic,

Pantofi cu toc.

Din fund de munţi, de la Pleşcoi,

Purtând podoabe mai de soi,
Blondina de la Cotroceni

Făcea furori printre meseni

Şi iar le promitea pomeni,

Chiar un purcoi.

Să-i facă socrului pe plac,

Roberta vine c-un abac,

Gândindu-se că-i necesar

Să socotească ea, măcar,

La cât ajunge azi un dar

De om sărac.

De peste Prut, cum a aflat

De nuntă, a venit Filat

Să îl asigure pe Crai

Că fraţii de acelaşi grai,

Ca să nu-i strice bunul trai,

Nu au votat.

Şi alţii, Doamne! Câţi supuşi,

Lingăi ce-aşteaptă pe la uşi,

Ţineau privirile în jos,

La socrul mic făcând frumos,

Cu gândul la un os de ros,

Precum Lăbuş.

Şi-atunci din uriaşul cort

Ieşi mireasa-n dalbu-i port

Care-a costat vreo zece mii

De euro, cum auzii,

Dar pentru astfel de copii

Nu-i un efort.

Dintr-o mulţime de băieţi,

Toţi ca şi SIDA de isteţi,

Aşa cum datinile cer,

A fost ales drept cavaler,

Nu-i pentru nimeni un mister,

Chiar Poponeţ.

Când a fost vorba de ospăţ,

Ce opulenţă, ce dezmăţ!

Un râu de vin, somon şi pui,

Ficat de ciută cu gutui,

Purcei n-aveai unde să-i pui,

Să dai prin băţ.

Rapsozi de-ai noştri, populari,

Ce cântă pe la case mari,

Nu stau o clipă la cuvânt

Şi-nchină cânturi după cânt

Mesenilor care-şi fac vânt

Doar cu dolari.

Trei paşi la dreapta, săltăreţi,

Şi doi la stânga, mai înceţi,

Dar nu e muzica de vină,

Aici e vorba de doctrină,

De care dânşii vor să ţină,

Cu orice preţ.

Când fu petrecerea în toi,

Voinescu Sever, zis Cotoi,

Pe socru îl făcu atent

Că mai crescură c-un procent,

Conform sondajului recent

Făcut chiar joi.

Spre ziuă, mai către final,

Ciocni Videanu în pocal

Şi, închinând spre socrul mic,

Îşi drese glasul doar un pic

Şi-i zise, ca unui amic

Aflat pe val:

Întru mulţi ani să ne trăieşti

Şi-acest mandat să-l împlineşti,

Să-ţi fie viaţa fără pante,

Iar camere de-or fi vacante,

Pe-nsurăţei, la vila Dante,

Să-i găzduieşti!

Pluguşorul portocaliu

Aho, aho, alegători,

roată, lângă urători,

să urcăm în Dealul Spirii,

unde să dăm glas „iubirii

nesfârşite” ce-o purtăm

celor pe care-i votăm

o dată la patru ani

şi-i ţinem pe-ai noştri bani,

ca în sânul lui Avraam,

însă ei, măcar un dram,

nu-nţeleg să returneze

din multele noastre speze.

Roată mare, urătorii,

şi, cu toţi alegătorii,

pocniţi bicele cu foc

şi trageţi brazda în loc!

Hăi, hăi...

Mânaţi, măi, pentru Roberta,

fostă miss, astăzi experta

care, oricând, demonstrează

că, umblând ca o fofează,

scoate voturi din joben

sau, mă rog, din abdomen

exact de cât e nevoie,

dar le scoate zor-nevoie,

de zice şi-un psihiatru

că doi e egal cu patru.

Până frauda-i probată,

legea-i gata aprobată,

bună pentru promulgare

şi de pus în aplicare,

chiar dacă Băsescu ştie

că e vorba de hoţie,

căci hoarda portocalie

a furat din greu la vot,

durând-o de lege-n cot.

Veniţi, feţii mei, cu plugul,

c-am prins-o cu vicleşugul,

însa ea-i basma curată!

Ia mai trageţi, măi, o roată!

Hăi, hăi...

Ia mai mânaţi, măi, fârtaţi,

pentru Toader din Galaţi,

căci în anul ce s-a dus

a ţinut degetul sus,

dar colegii (ce folos!?)

au votat cu susu-n jos,

noroc că măsluitoarea

le-a mai reperat onoarea.

Ajutată de Cotoi,

a scris patru-n loc de doi,

în loc de cincizeci, 100

şi legea a fost trecută,

după cum s-a presupus,

o lege cu dosu-n sus,

fiindcă dumnealor ne fac

legea, după bunul plac.

Acum, la-nceput de an,

domnului Ioan Oltean

nu-i dorim decât atât:

să-i steie broscoiu-n gât,

şi-atunci când deschide gura

s-auzi orăcăitura,

nu şi vorbele-i de clacă

învăţate de pe-o placă,

de mult timp depreciată

şi-ntr-un colţ abandonată,

fiindcă ăsta, oameni buni,

nu spune decât minciuni.

Pentru cei groşi de şorici,

ia mai pocniţi, măi, din bici!

Hăi, hăi...

Aho, aho, dragi urători,

mânaţi pentru trădători,

pentru acei traseişti

botezaţi uneperişti,

care, printr-un subterfugiu,

şi-au găsit un nou refugiu.

Conduşi de un general

care-a fost doar port-ţucal,

îşi fac planuri de bătaie,

din ciozvârstă cum să taie

şi-n mandatul următor,

amăgind acest popor

cu trei pungi de pufuleţi.

Ia mai mânaţi, măi băieţi!

Hăi, hăi...

Feciori, ţineţi dreaptă gleba,

pân` la domnişoara EBA,

c-ar putea să ne acuze

şi să dea mărunt din buze,

dacă n-o băgăm în seamă,

lucru de care mi-e teamă!

Trageţi plugul peste şesuri,

să avem şi noi succesuri,

precum a avut mezina

lui Zeus, bătu-ar vina!,

care, peste tot, ar vrea

oameni să vorbesc cu ea

şi-a făcut un gest excentric,

donând un scaun electric,

un gest care a frapat

întregul electorat

care, fără drept de-apel,

a trimis-o la Bruxelles,

unde să îl reprezinte

mulţi ani de-acum înainte.

Până nu dăm de vreun bai,

trageţi iute de buhai!

Hăi, hăi...

Mai puneţi la plug doi boi,

să urcăm până-n Pleşcoi,

să vedem, de-a fir a păr,

dac-aici, într-adevăr,

s-a născut acea fetiţă

cu o galbenă cosiţă,

care, de mică, visase

să înalţe mii de case

şi, fiind ambiţioasă,

s-a gândit ca „prima casă”

s-o facă c-un om ocoş,

unul de-l cheamă Cocoş,

cu mulţi prieteni barosani

şi-o punguţă cu mulţi bani.

Acum, când s-a mărit, fata

învârte bani cu lopata,

având liber la tocat

banii primiţi de la stat,

construind telegondole,

fără de nicio glagole,

mari bazine de înot

ce n-au apă nici de-un cot,

săli de sport, în multe sate,

pentru babe-anchilozate

şi pentru moşnegi betegi

care-o ţin tot în câşlegi,

pentru-a fi în bună formă,

când vor urca pe platformă,

de unde să-şi ia elan

spre bazinul gol de-un an.

Sunaţi, măi, din zurgălăi,

să răsune munţi şi văi,

până, hăt, către Pleşcoi,

s-audă diva blondină

că, în curând, o să vină

vremea să îi dăm papucii,

dar nu unii marca Gucci,

ci unii de pe la noi,

cum se poartă şi-n Pleşcoi.

Ia mai mânaţi, măi, flăcăi!

Hăi, hăi... 

De urat, am mai ura,

dar mă tem c-om supăra,

din partid, vreun cotizant

sau chiar un simpatizant,

care o să dea fuguţa

pân` la Kovesi Codruţa,

unde va umbla cu pâra

despre noi, ăştia cu hâra,

aşa c-o lăsăm mai moale,

să nu o luăm la gioale.

Dragii moşului flăcăi,

să n-aud că ziceţi HĂI!

 

Ilie Bâtcă

În patru rânduri...

Elena Udrea cere remaniere guvernamentală

Deprinzând pe la Pleşcoi

Codul bunelor maniere,

Bani ea nu mai vrea, purcoi,

Vrea doar o... remaniere.

Preşedintele evită zarzavaturile olandeze

Zarzavaturi din Olanda?

Sunt din ce în ce mai rele!

Numai când aud de ele,

Mi se inflamează... glanda.

Ilie Bâtcă