Joienel şi... testele

- Mămiţică dragă, ştii că sunt modest,
dar pe lumea asta nu există test
la care pe alţii eu să nu-i întrec,
uite un exemplu: Dacă lui ygrec,
care e ministru... - Gata, Joienele,
lasă-l pe ministru, caută surcele,
să-ţi fac o fiertură, să-ţi ţină de foame,
că mi-a dat vecina un castron de poame!
- Iar poame, mămucă, ceva mai de soi
nu ai în cămară, nişte păpuşoi,
niscaiva nutreţuri de-ale concentrate
sau alte bucate mai... adevărate?
- Nu am, Joienele, altceva nu este,
că-n loc să faci treabă, tu te ţii de... teste.
- Nu mai sunt surcele, doar crenguţe verzi,
dar, mămică dragă, nici nu ştii ce pierzi
dacă nu laşi treaba două, trei minute,
să-ţi spun ce băftoase sunt nişte cornute.
Cică o junică are-aşa un ghiers,
încât, drept la suflet, unui bou i-a mers
şi-acest bou, ministru pe la Dezvoltare
care-a uns-o şefă pe... privighetoare,
când l-au tras de limbă, a spus, inocentul,
că o recomandă... vocea şi talentul.
- Joienele, mamă, nu văd legătura,
adu nişte paie să îţi fac fiertura!
- Mămiţică dragă, dar e evident,
dacă doar cu vocea şi puţin talent,
la posturi înalte poţi, azi, să aspiri,
că n-avem bucate, de ce te mai miri?
Dacă eu, mămucă, un viţel precoce,
am talent cu carul şi am chiar şi voce,
dar nu prea am carte, aş putea să sper
să ajung bou mare într-un minister?
- Asta, Joienele, e altă poveste...
Aduc eu surcele, tu, vezi-ţi de... teste!

Frământările lui Joienel

Privind cu tristeţe la cei din tablou
-o viţică mândră, alături de-un bou -
(aţi ghicit, desigur, scumpii lui părinţi),
îşi luă viţelul inima în dinţi
şi-i puse Joianei, scurt, o întrebare,
de era să cadă, biata, din picioare:
- Mămiţică scumpă, când erai tu fată,
stăteai, ca şi mine, fără niciun tată?
- Joienele, dragă, tu ce vrei să zici
folosind în frază negativul... nici?
Asta e părerea-ţi despre mine, mamă,
crezi că sunt o vacă din aia... bigamă?
- Iartă-mi exprimarea, n-am vrut să te supăr,
am greşit, mămucă, doar pentru că sufăr,
nu-ţi face probleme, că n-am vreo nevroză,
dar eu pe tăticu îş ştiu doar din poză!
M-ai adus pe lume în acest saivan,
când el te lăsase, aproape de-un an,
mergând să muncească în nu ştiu ce ţară,
s-avem în corlată hrana necesară.
Vreau să ştiu, mămucă, aşadar cutez
să-ntreb înc-o dată, deci reformulez:
Când erai tu fată, boii ăi bătrâni
plecau să ajungă slugă la stăpâni,
departe de ţară, departe de casă?
Asta e problema care mă apasă!
- Nu plecau, scumpete, că n-aveau motiv,
se găsea de muncă şi la colectiv,
şi pe şantiere, şi în combinate,
aveam masă verde, aveam concentrate
şi un grajd ca ăsta îl luam în rate...
- Astea sunt din basme sau de-adevărate?
Nu cumva, mămucă, tu îţi râzi de mine,
spunând c-aveam fabrici, că aveam uzine,
că aveam o flotă cum nu s-au văzut,
dac-aveam atâtea, unde-au dispărut,
că în anii ăştia nu a fost război?
- Le-au distrus pe toate, mamă, nişte BOI!