Joienel şi... politica

Cum se-ntoarse astăzi de la şcoală,

Joienel se duse la Joiana-n poală,

cuprinzându-i gâtul, ca un copilandru,

se lipi de pieptu-i şi îi zise tandru:

- Să luăm, mămucă, azi un caz abstract:

Un bou oarecare a făcut un pact

cu alegătorii, vite de-alde noi,

că dacă îl scoatem pe el din gunoi

şi-n Divanul Ţării l-ajutăm s-ajungă,

în stânga şi-n dreapta el o să împungă

şi o să se zbată, ca un telegar,

până ne va scoate din... din... - Bălegar.

Te bâlbâi, scumpete, ce s-a întâmplat?

- Nu mă bâlbâi, mamă, dar am ezitat

doar o clipă numai dacă să pronunţ

cuvântul acela în al meu enunţ.

- Nu-i nicio ruşine, spune mai departe!

Dar, băiatul mamii, n-ai un caz aparte?

- Nu am, mamă scumpă, că nu-s detectiv,

ce spun eu acuma e doar... prezumtiv.

Aşadar, mămucă, dacă el zicea

că-i de hăis şi apoi s-a făcut de cea,

când merge la lucru în acea incintă,

boul ăsta, oare, ne mai reprezintă?

- Joienele, mamă, iacă, vreau, nu vreau,

de data aceasta chiar ţi-o spun pe şleau:

Boi, precum acesta, trec la alt stăpân,

dar, până la urmă, ei tot BOI rămân!