duminică, 13 octombrie 2013

Joienel şi mitologia

Azi după amiază, mai către chindie,
la Joiana-n staul, mare comedie,
că lu` ăla micu îi trecu prin minte
s-o-ntrebe pe mă-sa despre cele sfinte.
- Ştiu că-ţi este jenă, însă recunoaşte
că n-ai fost, mămucă, să te rogi la moaşte!
- N-am fost, sufleţele, nu că n-aş fi vrut,
dar, de la Oradea şi până la Prut,
din Giurgiu şi până-n dulcea Bucovină,
nu s-au găsit moaşte de la vreo bovină.
- Egiptenii, cică, ar avea un taur,
Apis parcă-i zice, poleit în aur...
- Aşa-i, Joienele, şi îl venerează
mai ceva ca tactu pe bunica brează.
- Dar la noi, mămucă, pe cuprinsul ţării,
nu au fost, prin veacuri, boi mai acătării?
- N-au fost, dragul mamii. Avem azi un bou
despre care unii spun c-ar fi erou.
Poate,... cine ştie,... când moartea-l va paşte...
Dar, mai bine lipsă, decât aşa moaşte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu