Joienel şi... autonomia

- Joienele, mamă, ia să-mi spui tu mie
dacă ştii ce-i aia AUTONOMIE!
- Dar ce întrebare pui şi tu, mămică,
eu ştiu toate astea de la grupa mică!
Autonomia este doar atunci
când dai Stema Ţării jos şi o arunci,
când scuipi Tricolorul, îl calci şi-i dai foc
şi pui pe clădire alt drapel în loc,
când iei o păpuşă şi-o spânzuri de ram,
scriind pe cămaşă că-i Iancu Avram,
când pe toţi vecinii tu îi dai pe brazdă
şi îi faci să creadă că îi ţii în gazdă,
când pe badea Gheorghe îl iei la refec
şi-apoi, cu candoare, îi spui „szeretlek”...
Aşa procedează un... autonom!
Te-aşteptai, mămucă, să spun... nem tudom?

De prin sate adunate...

Unde-s doi, puterea creşte

La ţară, munca e în toi,
sunt fel de fel de situaţii,
când, la necaz, în loc de boi,
sunt daţi pe brazdă şi... bărbaţii.

 

Inventivitate

Ce poate face-un promotor,
când are pană de motor!?
S-apucă să îşi facă, nene,
toată maşina numai... pene!

 Ţărăncuţa

Ţărăncuţă, ţărăncuţă,
cu bujori în obrăjori,
vrei să uit că-mi eşti vecină
şi să-ţi caut eu pricină
că are aflatoxină
laptele muls de cu zori,
tocmai pe la cântători?

 

Dăinuire

Stâncile ne-au dat tăria

şi stejarii semeţia,

ne-au dat apele doinirea

şi cerul nemărginirea,

frunzele ne-au dat fiorul,

ne-a dat ciocârlia zborul,

linişte ne-a dat câmpia,

ne-au dat munţii veşnicia.

De la tot ce-avem în ţară

am luat câte ceva,

altfel, vatra milenară

astăzi nu ne mai avea.

Mâinilor le-am dat putere,

lacrimilor mângâiere,

le-am dat florilor culoare,

bobului din brazdă, soare,

am pus miere în cuvinte,

vise-n mersul înainte,

în copii am pus iubire

şi în fapte nemurire.

În tot ce-am durat prin veacuri,

sufletul ni l-am zidit,

pe aceste vechi meleaguri,

altfel n-am fi dăinuit.

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!