Nu-i da, când nici tu nu ai, pâine,
dar dă-i, când vezi că-ţi prisoseşte,
un strop, atât, acestui câine
din dragostea ce ţi-o cerşeşte!
Nu-i da, din ce ai trebuinţă,
nimic şi el va înţelege
că eşti şi tu doar o fiinţă
şi nu eşti mai presus de lege,
că-n ţara asta legea-i una
şi pentru om şi pentru câini,
că, pentru om, de mult, Fortuna
nu mai surâde, plânge-n pumni...
Ilie Bâtcă
Ilie Bâtcă
Pe lângă talent, aveți o mare sensibilitate !
RăspundețiȘtergereNu-mi permit să mă lansez în cine știe ce analiză de text, dar, cu tot sufletul, vă felicit!
Salutare biliuta!
RăspundețiȘtergereAm venit, am citit, multumesc!
@ INCERTITUDINI:
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc pentru aprecieri. Probabil că această sensibilitate mi se trage de la cei şase câini (căţei pe atunci), pe care i-am salvat din mâinile hingherilor, în urmă cu cinci ani, şi pe care i-am dus la un adăpost. De atunci, fac, la două săptămâni, câte 90 km cu maşina ca să-i văd şi să le asigur în afara raţiei de hrană (de asta nu prea duc ei lipsă) şi pe cea de iubire. Dacă i-aţi vedea cum mă înconjoară toţi şase şi cum îşi aşteaptă rândul la mângâiat, sunt sigur că m-aţi înţelege...
Un Paşte fericit!
@ Ică:
RăspundețiȘtergereAi venit. ai citit. Eşti grăbit...
Deci, UN PAŞTE FERICIT!
Ilie