Nerozii de iarnă

(după George Topârceanu)


A intrat piticu-n priză,
răspunzând poruncilor
să scoată ţara din criză
pe spinarea pruncilor.
În acorduri de cimpoaie,
pedeliştii îl susţin
şi-l ajută să-i jupoaie
pe copii câte puţin.
Trădătorii îi ţin hangul,
când vine vorba de bani,
să nu-şi piardă Oprea rangul
lui de presupus hatman.
”Vrei la voi progenitură?
Trebuie la el înţarc-o,
să luăm ţâţa din gură!”,
este de părere Marko.
Au văzut „independenţii”,
într-o scurtă pauză,
că sunt mulţi eurocenţii
risipiţi „din cauză”
şi în luptă se aruncă
lângă coaliţie:
„Mamele-înapoi la muncă,
nu-ncape discuţie!”
La Guvern, o coţofană,
fără vreo vocaţie,
zice că iau de pomană
pruncii alocaţie
şi ar fi mai fain, se pare,
să le facă săli de sport
şi vreo zece patinoare,
cât are încă... suport.
S-auzi, deodată, clară,
vocea lui tiranică,
pedeliştii se blocară,
intrând toţi în panică.
De la Cotroceni, din templu,
Zeus, fericit de soartă,
le dă iarăşi ca exemplu
elocvent a sa consoartă.
Doar trei luni i-a dat coraslă
Ebei, când era în faşă,
şi, ca ea, mai rar odraslă
isteaţă şi drăgălaşă.
Şi, din treacăt, le aruncă
o idee stranie:
„Cine n-are chef de muncă
să plece-n bejanie!”
Cu bluziţele mulate,
etalându-şi ”trufele”,
de idee stimulate,
ies „pe sticlă” fufele.
De parcă focul le-ar frige,
cuprinse de isterie,
la ”Naşul” încep să strige
că nu-s bani în visterie.
Un tătic, timid şi foarte
slab de constituţie,
în zadar vrea să ia parte
şi el la discuţie.
La Senat, un oarecare,
atins de congestie,
vrea să ţin-o cuvântare
în această chestie.
Amintind de o escroacă
şcolită prin vreun tractir,
miss Roberta le provoacă
chiar copiilor sictir.
Vine Botiş de la ”centru”
cu ideea... dumnealui,
cum că banii ar fi pentru
siguranţa statului.
Trei mămici mai tinerele,
drumul dând regretelor,
se întreabă între ele:
”Ce ne facem, fetelor?
Dac-aşa a vrut procletul
să nu mai avem copii,
n-ar fi mai bun steriletul,
când mai facem ghiduşii?”
Bunicuţele-n derută
de-aşa vremi potrivnice
zic că vremea nu-i trecută
să ajungă schivnice.
Dar, deodată, în odaie,
scade animaţia,
de mirare mi se taie,
parcă, respiraţia.
Zboară veşti contradictorii,
se-ntretaie ştirile,
pe ecran, moderatorii
îşi întorc privirile.
Iată-l, sus, la o tribună,
premierul nostru brav
ne mai dă o veste „bună”,
anunţând, cu glasu-i grav:
„Până pe la Trisfetite,
am decis s-adun bănetul,

ca s-avem un cogeamite,

cum nu a mai fost, bugetul.

A rămas pensionarul,

dacă asta nu ajută,

şi-o să-i golim buzunarul

cu încă vreo cinci la sută”.

Auzind acestea zise,
cuprins de emoţie,
un bătrânel, pare-mi-se,

a făcut comoţie.

Un rezervisr, azi tataie,

la icoane se închină

ca piticu să nu-i taie

pensia din rădăcină.

Însă Boc o ţine langa

că ori asta ori nimic,

că ne are la falanga

degeţelului său mic.

Pedeliştii îi ţin tonul
(faimă iluzorie!),

de se vede avortonul

într-un nimb de glorie.

.....................................
Pruncule abia născut,
cu lira-mi satirică,
să-ţi închin azi, aş fi vrut,
doar o strofă lirică.
Dar când ştiu ce-o să-ţi ofere
viaţa mizerabilă,
mă cuprinde o durere
iremediabilă.

Ilie Bâtcă