Grea viaţă!

Lenea ne omoară...

Chiar dacă e apetisantă,
mâncarea poate să aştepte!
Cum să cobor atâtea trepte?
Măcar de-ar fi scara rulantă... 

Modestie

Eu nu sunt invidioasă
pe cele care au dotă
euro, maşini şi casă...
E bună şi o... rulotă! 

Disconfort

Viaţă de câine, asta duci,
când de stăpânii tăi depinzi,
te odihneşti pe unde-apuci
şi nici nu poţi să te întinzi! 

 La grămadă

Nu poţi, în voie, să respiri,
n-ai loc de-atâtea catrafuse
în casa asta şi te miri
de ce dormim noi... suprapuse. 

Un om şi-un câine

Nu-i da, când nici tu nu ai, pâine,

dar dă-i, când vezi că-ţi prisoseşte,

un strop, atât, acestui câine

din dragostea ce ţi-o cerşeşte!

Nu-i da, din ce ai trebuinţă,

nimic şi el va înţelege

că eşti şi tu doar o fiinţă

şi nu eşti mai presus de lege,

că-n ţara asta legea-i una

şi pentru om şi pentru câini,

că, pentru om, de mult, Fortuna

nu mai surâde, plânge-n pumni...


Ilie Bâtcă  

Dumnezeu să aibă milă de noi

  Ciuma sau „moartea neagră” a fost una dintre cele mai devastatoare pandemii din istoria omenirii. Se crede că aceasta ar fi fost cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis şi a fost adusă în Europa, din Asia, în toamna anului 1347, de echipajele câtorva corăbii italiene care au ancorat în portul sicilian Messina. Echipajele şi călătorii erau slăbiţi, unii dintre ei morţi, alţii pe moarte. Martorii oculari nu-şi puteau explica motivul, iar medicii vremii nu găseau leacul acestei boli, mulţi crezând că aceasta a fost trimisă de Dumnezeu pe pământ pentru a pedepsi lumea. În câţiva ani, între o treime şi o jumătate din populaţia Europei a murit. Se credea că a venit sfârşitul lumii...

        În momentul în care ciuma apărea într-o gospodărie, aceasta era sigilată, întreaga familie fiind condamnată astfel la moarte. Casele infestate erau marcate cu o cruce roşie, pe uşă fiind scrise cuvintele „Dumnezeu să aibă milă de noi”

        „Dumnezeu să aibă milă de noi”. Asta a mai rămas să se scrie pe uşa fostului spital Pârscov din judeţul Buzău, după ce acesta a fost închis. După patru zile de la închiderea spitalului, abandonaţi de rude şi de personalul medical redistribuit, 12 bolnavi îşi aşteptau resemnaţi sfârşitul care, oricum, nu este prea îndepărtat. 12 suflete părăsite, 12 suflete mutilate de măsurile luate de nişte iresponsabili care conduc destinele acestei ţări. A rămas cu ei o asistentă. Să le vegheze la căpătâi, să nu-i lase să moară singuri, ca nişte câini, după viaţa de câine pe care au dus-o în ultimii ani. Şi mai sunt şi oamenii cu suflet din localitate, care nu i-au lăsat să moară de foame pe cei 12 năpăstuiţi, aducându-le câte ceva de mâncare...

       Ciuma sau „moartea neagră” a făcut ravagii în Europa secolului XIV. „Ciuma portocalie” face ravagii în România secolului XXI...