Eu vreau pământ

(după George Coşbuc)

De-acum m-am pus la adăpost,

Mi s-a-mplinit tot ce am vrut,

Căci zi şi noapte m-am zbătut,

Pe fază eu am fost!

M-am bucurat de crezământ,

Aşa că mi-am luat avânt

Şi planuri mi-am făcut - puhoi,

Cum să-mi scap neamul de nevoi,

Dar, ca să semăn păpuşoi,

N-aveam pământ!

Livadă mi-am dorit, de meri,

De pruni, de vişini şi de nuci,

Dar după bani un` să te duci,

De unde să îi ceri?

Văzându-mă cât mă frământ,

A făcut fata legământ

Cu CEC-ul şi, foarte uşor,

I-au dat un credit mărişor,

Să-mi fie mie de-ajutor

Pentru pământ.

Consilierul a aflat

Că sunt parcele din belşug

Şi-s numai bune pentru plug,

Aproape, într-un sat.

Un procuror foarte zelos,

Voind să-mi fie de folos,

S-a deplasat, ca dus de vânt,

Şi chiar şi morţii din mormânt

Au fost chestionaţi... frumos

Despre pământ.

C-am vrut şi noi, şi noi să ştim

Că nu dăm banii, la noroc,

Că nu-şi vor bate unii joc

De noi, dacă plătim.

Nepoţi şi cei ce dragi ne sunt,

Dacă-i apucă dorul crunt,

Când voi ieşi eu din sistem,

Să ştie, totuşi, că avem

Ocazia să ne vedem

Pe-al meu pământ.

Nici vreme n-am de explicat,

Că sunt lucrările în toi,

Toamna-i pe ducă şi vin ploi,

Iar vremea s-a stricat.

A pus dottore jurământ

Că pune la Senat cuvânt,

Comisiei să-i explicăm

Şi socoteală să îi dăm

Cum ne-am permis să cumpărăm

Atât pământ.

De-aţi şti cât sunteţi voi de mici,

Şi senatori şi deputaţi,

Cu Ponta, dacă vă-nhăitaţi,

Îmi sunteţi inamici!

Pământul meu e scump şi-i sfânt,

Nu-l iau cu mine în mormânt,

Dar, dacă tot am cumpărat,

Cu creditul împrumutat,

Nu o să las necultivat,

Acest pământ!

N-aveţi puteri şi chip de-acum

Să mă împungeţi tot mereu,

Că eu vă joc aşa cum vreu,

Ca praful de pe drum!

Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt,

Să pun la procurori cuvânt!

Când nu voi mai putea răbda,

Când tare mă veţi supăra,

De procurori nu veţi scăpa

Nici în mormânt!