Joienel şi... ferma

- Dacă asta este izogeoterma,

eu, în zona asta, îmi voi face ferma!,

îi zise viţelul mamei sale care

îşi privea odrasla, mută de mirare,

văzând că aceasta, chiar fără echer,

trasase pe hartă un patrulater.

- Ce fermă, băiete, iar vorbeşti aiurea,

tu nu vezi, pe hartă, că aia-i pădurea

de salcâmi pe care au plantat-o, cică,

un străbun de-al nostru şi o străbunică?

- Mămiţică dragă, iar ai pierdut trenul!

Păi, mai corespunde harta cu terenul?

Fabrici şi uzine mai sunt doar pe hartă,

în realitate, cam aceeaşi soartă

au avut cu toate, au ajuns... fier vechi,

când au mişcat unii şmecheri din urechi.

Ştiu că pentru tine e o veste tristă,

dar pădurea asta azi nu mai există,

cum ajunge omul oale şi ulcele,

aşa-i şi pădurea - talaş şi surcele.

Deci, pe locu-acesta, curăţat de cioate,

îmi voi face ferma, pe la anul, poate,

zilele acestea ajung la zânoi,

să îmi dea un credit de-ăla de nevoi...

- Ce zânoi, băiete, poate zână, mamă?!

- Ba zânoi, mămucă, ăla din reclamă,

cum să fie zână, că zâna e slabă,

zânoiul ce zice primul o silabă,

tu pe următoarea, de la „personale”,

şi te umpli astfel, mamă, de parale.

Cică o viţică aşa a făcut,

a avut nevoie de un împrumut,

a pus-o zânoiul de-a silabisit

şi cu milioane s-ar fi pricopsit.

- Şi viţica asta ce face cu ferma,

că doar n-o să-şi strice dânsa epiderma

când va da cu sapa printre păpuşoi?!

Munca asta brută este pentru boi.

- Ferma e cadoul pentru tac-su, mamă,

care, în cireadă, e un bou de seamă...