Joienel şi... taxele

- Dac-ar fi, mămucă, să-ţi fac un reproş
este doar acela că i-ai făcut coş
grajdului acesta, când l-ai construit,
că, şi aşa, coşul stă nefolosit,
n-am văzut să scoată niciun fir de fum,
şi-s destul de mare, pot să zic, de-acum.
- Nu ştii, Joienele, că nu iese fum,
dacă nu faci focul? Dar de ce-mi consum
timpul eu cu tine, când am de făcut
treburi o grămadă? Tot n-am priceput
ce ai tu cu hornul, ce te deranjează?
- Pentru că, mămucă, se impozitează,
de la anul, toate, până şi ogeacul,
de-o să-i vină acru boului, săracul,
să plătească biruri puse de guvernul
care ne aduce, pe pământ, infernul.
Spre norocul nostru, n-avem în grădină,
cum are tot boul, o mică piscină,
un turn de răcire sau un apeduct,
doar aşa, de probă, chiar cu uzufruct,
că strângeai, mămucă, la refuz, cureaua.
- Aşa-i, Joienele, ne-am găsit beleaua,
am dat, cum se spune, din lac, drept în puţ,
ăsta-i adevărul şi e... gol-goluţ.
- Apropo, mămucă, ştii c-a devenit
chiar şi puţul nostru sursă de venit
pentru guvernanţii care ştiu atât:
să ne pună nouă cuţitul la gât
şi, ca să adune dânşii nişte lei,
de pe noi jupoaie trei rânduri de piei?
- M-ai convins, băiete, tot nu-i de folos,
aşa că, deseară, vom da hornul jos...
- Degeaba, mămucă, faptu-i consumat,
tot plăteşti la anul impozit la stat!
- De ce, Joienele? Asta cum mai vine?
- Pentru că Guvernul ne crede... bovine!