Eu vreau pământ

(după George Coşbuc)

De-acum m-am pus la adăpost,

Mi s-a-mplinit tot ce am vrut,

Căci zi şi noapte m-am zbătut,

Pe fază eu am fost!

M-am bucurat de crezământ,

Aşa că mi-am luat avânt

Şi planuri mi-am făcut - puhoi,

Cum să-mi scap neamul de nevoi,

Dar, ca să semăn păpuşoi,

N-aveam pământ!

Livadă mi-am dorit, de meri,

De pruni, de vişini şi de nuci,

Dar după bani un` să te duci,

De unde să îi ceri?

Văzându-mă cât mă frământ,

A făcut fata legământ

Cu CEC-ul şi, foarte uşor,

I-au dat un credit mărişor,

Să-mi fie mie de-ajutor

Pentru pământ.

Consilierul a aflat

Că sunt parcele din belşug

Şi-s numai bune pentru plug,

Aproape, într-un sat.

Un procuror foarte zelos,

Voind să-mi fie de folos,

S-a deplasat, ca dus de vânt,

Şi chiar şi morţii din mormânt

Au fost chestionaţi... frumos

Despre pământ.

C-am vrut şi noi, şi noi să ştim

Că nu dăm banii, la noroc,

Că nu-şi vor bate unii joc

De noi, dacă plătim.

Nepoţi şi cei ce dragi ne sunt,

Dacă-i apucă dorul crunt,

Când voi ieşi eu din sistem,

Să ştie, totuşi, că avem

Ocazia să ne vedem

Pe-al meu pământ.

Nici vreme n-am de explicat,

Că sunt lucrările în toi,

Toamna-i pe ducă şi vin ploi,

Iar vremea s-a stricat.

A pus dottore jurământ

Că pune la Senat cuvânt,

Comisiei să-i explicăm

Şi socoteală să îi dăm

Cum ne-am permis să cumpărăm

Atât pământ.

De-aţi şti cât sunteţi voi de mici,

Şi senatori şi deputaţi,

Cu Ponta, dacă vă-nhăitaţi,

Îmi sunteţi inamici!

Pământul meu e scump şi-i sfânt,

Nu-l iau cu mine în mormânt,

Dar, dacă tot am cumpărat,

Cu creditul împrumutat,

Nu o să las necultivat,

Acest pământ!

N-aveţi puteri şi chip de-acum

Să mă împungeţi tot mereu,

Că eu vă joc aşa cum vreu,

Ca praful de pe drum!

Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt,

Să pun la procurori cuvânt!

Când nu voi mai putea răbda,

Când tare mă veţi supăra,

De procurori nu veţi scăpa

Nici în mormânt!

Coabitare

(după Mihai Eminescu)

La un semn, deschisă-i poarta şi, ajuns sub copertină,

Preşedintele coboară, cam nesigur, din maşină.

- Tu eşti Ponta? - Da, şefuţu`! - Vin să te trag de breton,

Că, de-o lună şi jumate, nu-mi răspunzi la telefon.

- Orice gânduri ai, şefuţu`, chiar şi unul mai trăznit,

Cât coabităm în pace, eu îţi zic bine-ai venit!

Despre partea cu bretonul, însă, şefu`, să ne ierţi,

Doar n-ai vrea, fiind de faţă ziariştii, să mă cerţi,

Ori vei vrea să faci întoarsă, de la poartă, a ta cale,

Nu să-mi vii la mine-n curte cu nu`ş ce istericale...

De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris în Protocol

Bucuroşi le-om duce toate, numai s-o luăm domol.

- Cum? Când lumea mă iubeşte şi-n recentele sondaje

Am ajuns, ca-n vremea bună, să cresc iar în procentaje,

Când războiul cu mogulii şi corupţii e în toi,

Eu, arhanghelul dreptăţii, să mă-mpiedic de-un puţoi?

O, tu nici visezi, măi Ponta, cât de multe bobârnace

Am primit eu de la unii de vreo nouă ani încoace!

Chiar pe când eram ministru, multora le-am stat în glotă,

De au vrut să-mi pună-n cârcă toată dispăruta flotă,

Toţi ce banul fără muncă au vizat în astă vreme,

Ca hultanii, năvălit-au, doar spre a-mi crea probleme,

Fulgerele revărsat-au de pe micile ecrane,

Însă fulgerele-acestea nu-mi produseră frisoane.

La referendum văzut-ai cum v-aţi făcut iar de râs,

Toate zbaterile voastre nefiind decât un... fâs?

Când văzui acea mulţime câtă frunză au copacii,

M-apucară, Victoraşe, pe cuvântul meu, toţi dracii,

N-am avut decât cu ochiul semn a face, sau cu mâna,

Şi-i săltară procurorii pe moşnegi cu anasâna.

Nu accepţi, se vede treaba, o câtime de dojană

Când afirmi „Primit-ai mită pentru Roşia Montană”.

Dragul meu, în tinereţe n-am fost privilegiat,

Iar când mi-am luat brevetul, să ştii că n-am plagiat.

Folosesc elicopterul, survolând şi munţi şi văi?

O fi precum spui, dottore, dar n-o fac pe banii tăi!

Şi-ţi mai spun, aşa în treacăt, că n-am scos o vorbuliţă

Când trimisu-te-a-n vacanţă, la Miami, unul... Ghiţă,

Dar tu, cu noroiul, zilnic, pe ecrane mă împroşti,

Tot sperând că-ţi dau crezare telespectatorii proşti,

Spui că prinşilor cu japca eu le-am fabricat dosare,

Că serviciile toate îmi stau astăzi la picioare,

Că-naintea-mi procurorii au făcut cu toţii sluj,

Dac-au fugărit prin sate câte-o babă sau un ghiuj...

- Gata, şefu`, ai dreptate cu tot ce-mi spui verde-n faţă!

Îndrăznesc să întreb, totuşi: Whisky simplu sau... cu ghiaţă?

Domnul şi sfetnicii

(după Dimitrie Bolintineanu)


Într-o sală-ntinsă, dezbrăcat de haină,
Îşi aşteaptă domnul sfetnicii de taină.
Când şi Lăzăroiu apare, agale,
Face semn să toarne whysky în pocale.
Sala este plină, toţi, în aşteptare
Să-şi audă domnul, ard de nerăbdare.
După ce mai soarbe înc-o-nghiţitură,
Domnul se ridică, cu o icnitură,
Şi, dregându-şi glasul, cu o hăhăială,
Astfel le grăieşte celor strânşi în sală:
- „Feţii mei, în urmă cu vreo două ore,
Mi-a trimis depeşă Ponta, zis Dottore,
Cum că-mi interzice să merg la Bruxelles,
C-a decis Divanul să meargă doar el,
Însoţit de Marga, dregătorul care
De trebi din afară chiar că habar n-are.
Ceea ce-mi impune e o blasfemie!
Cum să mi se-ntâmple asta tocmai mie?
Îmi trimite vorbă Ponta că va cere
Celor de la grajduri, niciun cal putere
Să nu am la poartă, necum herghelia
Cu care dorisem să-mi transport solia”.
La aceste spuse, toţi se înfioară,
Vorbe de ocară, de pe buze, zboară:
- „Nu se poate, Doamne, ca un copilot
Pe care, la curse, nu dau niciun zlot,
Un copist din ăia ce, în tinereţe,
Faim-a vrut să-şi facă din letopiseţe,
Astăzi, când se vede sus, pe metereze,
Să steie-înainte-ţi şi să te-ncontreze.
Dacă, în solie, tu vei vrea să pleci,
Noi vom scoate, Doamne, spadele din teci
Şi, ca să-ţi deschidem cuvenita cale,
Celor ce te-atacă le vom da la gioale!”
Domnul se îndreaptă iute către ei:
- „Aşteptaţi sentinţa, totuşi, feţii mei!
Ca să le pun contre acestor lichele,
Mi-a dat Angelescu nişte tinichele
Ce le-am prins eu însumi juzilor, de robe,
Astfel ca, prin tainiţi, să-mi găsească probe
Cu care pe Ponta să îl dau în gât.
Umpleţi-mi paharul! Pentru azi, atât!