(după Dimitrie Bolintineanu)
Într-o sală-ntinsă, dezbrăcat de haină,
Îşi aşteaptă domnul sfetnicii de taină.
Când şi Lăzăroiu apare, agale,
Face semn să toarne whysky în pocale.
Sala este plină, toţi, în aşteptare
Să-şi audă domnul, ard de nerăbdare.
După ce mai soarbe înc-o-nghiţitură,
Domnul se ridică, cu o icnitură,
Şi, dregându-şi glasul, cu o hăhăială,
Astfel le grăieşte celor strânşi în sală:
- „Feţii mei, în urmă cu vreo două ore,
Mi-a trimis depeşă Ponta, zis Dottore,
Cum că-mi interzice să merg la Bruxelles,
C-a decis Divanul să meargă doar el,
Însoţit de Marga, dregătorul care
De trebi din afară chiar că habar n-are.
Ceea ce-mi impune e o blasfemie!
Cum să mi se-ntâmple asta tocmai mie?
Îmi trimite vorbă Ponta că va cere
Celor de la grajduri, niciun cal putere
Să nu am la poartă, necum herghelia
Cu care dorisem să-mi transport solia”.
La aceste spuse, toţi se înfioară,
Vorbe de ocară, de pe buze, zboară:
- „Nu se poate, Doamne, ca un copilot
Pe care, la curse, nu dau niciun zlot,
Un copist din ăia ce, în tinereţe,
Faim-a vrut să-şi facă din letopiseţe,
Astăzi, când se vede sus, pe metereze,
Să steie-înainte-ţi şi să te-ncontreze.
Dacă, în solie, tu vei vrea să pleci,
Noi vom scoate, Doamne, spadele din teci
Şi, ca să-ţi deschidem cuvenita cale,
Celor ce te-atacă le vom da la gioale!”
Domnul se îndreaptă iute către ei:
- „Aşteptaţi sentinţa, totuşi, feţii mei!
Ca să le pun contre acestor lichele,
Mi-a dat Angelescu nişte tinichele
Ce le-am prins eu însumi juzilor, de robe,
Astfel ca, prin tainiţi, să-mi găsească probe
Cu care pe Ponta să îl dau în gât.
Umpleţi-mi paharul! Pentru azi, atât!
