Ultima poruncă pentru baroneți

(după Dimitrie Bolintineanu)

Într-o sală mare de pe Kiseleff,
unde pesediștii au al lor fief,
dis-de-dimineață este zarvă mare...
Unii stând pe scaun, alții în picioare,
cei veniți din țară, chemați de partid,
în jurul lui Ponta vor să facă zid
și cu procurorii să se ia la trântă,
pe ei DNA-ul nici că-i înspăimântă.
Viorel se scoală și le mulțumește
și de la tribună astfel le grăiește:
- Veșnică credință vreau de la acei
pe care-i consider baroneții mei.
Fac o paranteză! După cum vedeți,
mă adresez vouă, azi, cu ”baroneți”,
căci baronii noștri cei mai cunoscuți
sunt puși la popreală, de parc-ar fi șuți.
Privind eu în sală, mă apucă mila,
că nu-l văd pe Bunea Stancu din Brăila,
Mazăre lipsește, la fel și Pendiuc,
nu-i Cosma, bătrânul, nu-i nici Hrebenciuc,
scaunul pe care stătea Nicușor
văd că este liber cam demultișor,
căci baronul nostru de la țărmul mării
dă cu subsemnatul, când vor procurorii,
cât despre Nichita, nu știu ce să spun,
de când cu amanta, parcă e nebun...
De la Nicolescu nu am nicio veste,
era la-nchisoare, tot acolo este?
Dacă nu-ncetează această prigoană,
ne pun procurorii pe toți în coloană
și ne escortează, ca pe derbedei,
până la clădirea din strada Știrbei.
Acum procurorii și-au făcut un plan:
să ne ia pe mine și pe Șova Dan
și să ne depună la Beciul Domnesc,
cum îi spune Radu. Geaba ostenesc
să găsească probe și să ne înhațe,
că ne țin colegii pe-amândoi în brațe.
Știu că am în juru-mi oameni de ispravă,
mergeți, dar, acasă și, fără zăbavă,
dați sfară în țară că rezist la greu...
Unul este Ponta și acela-s eu!