Mare adunare, mare...

Mă, fraţilor, dacă nu aflarăţi până acu, vă zic io. Azi fu adunare mare la Cercul Militar Naţional, ăla de-i zicea, înainte de `89, Casa Armatei şi care, şi mai înainte de `89, să chema Casa Oştirii. Fu adunare mare, ce mai! Să deteră pişcoturi, să dete şampanie şi nu`ş ce să mai dete, că io mă supărai şi plecai. Nu mai stătui pân` la sfârşit. Ba, unii să deteră în stambă. Da` să deteră rău de tot. Primul să dete în stambă generalu` ăla cu un kilogram de stele pă umeri, care nu`ş dacă nu şi-o fi scris pă monomentul de la Ghencea 1, dupe gradul, numele şi prenumele, şi foncţia de-o s-o aibă el până dă în primire, cea de preşedintele al ANCMRR, că, mai mult ca sigur, ăstuia n-o să-i ia nimeni locul. Nu ăla de la Ghencea, că ăla-i plătit. Locul din fruntea Asociaţiei n-o să i-l ia nimeni, cât va trăi el mult şi bine. Acu`, io nu ştiu cât de mult o trăi generalu`, da` bine va trăi cu siguranţă. Că-i făcu Oprea pensia mare, da` mare de tot, cât păntru 4-5 colonei de-alde mine.
Uns cu toate alifiile generalu` ăsta! Mă, fraţilor, cum află el, în timp ce urca pă scări, spre Sala de Marmură, că domnu` Ponta nu mai vine la întâlnire, cum îşi schimbă discursu`. Din mers îl schimbă, ce mai! Acu`, io cred că nici nu fu mare lucru să-l schimbe că doar mai băgă o vorbă acolo şi, în loc de „Domnule prim ministru”, zise „Domnule vice prim minsitru...” Cum, care vice prim ministru? Oprea, mafiotul şef al lui Năstase, reevaluat de Băsescu şi pus pă cai mari de Ponta.
Dupe ce îşi esprimă mulţumirea nemărginită faţă de domnu` Oprea, care nu`ş ce făcu şi drese, în calitatea de ministru pă care o avea el din fragedă pruncie, păntru ca pensiile noastre să nu mai fie nesimţite, generalu`începu să-şi esprime nemulţumirea faţă de Dobriţoiu care să înhăită cu unii de-alde Dogaru şi Pricină. Că cică ăştia trei, împreună cu nişte tiliviziuni pă care nu le mai numi, că le ştiam şi noi, aruncară cu noroi păste Oprea şi munculiţa lui.
Onţanu... A, uitai să vă spui! Onţanu fu invitat de onoare. Da` el, să ştiţi, nu să dădu în stambă, că nu-i dete generalu` cuvântu`. Acu`, părerea mea, putea să-i dea şi lu Onţanu cuvântu`, că doar şi el dete şampania şi pişcoturile.

Al doilea, şi cel mai tare, să dădu în stambă Oprea. Nu prea fusei io atent la cele spuse de el, că v-aş povesti mai multe. Ca să nu-mi sară muştaru`, în timp ce el turuia vrute şi nevrute, io belii ochii pă pereţi, admirând alea de le zic unii motive decorative de evidentă inspiraţie antică, cu stilizări şi prelucrări în stilul epocii. Ce motive, mă fraţilor, că io nu văzui decât niscai săbii, niscai stilete, niscai scuturi, niscai lănci şi nu`ş ce erau nişte alea cu aripi.
Atât reţinui din ce turui Oprea: că cât să zbătu el pentru ca niciunui militar în rezervă să nu-i scază pensia, că cum umbla el cu demisia în mână, gata s-o puie pă masa lu` Boc, dacă ăla să va încontra şi ne va tăia nouă din pensii, că când fu numit vice prim ministru puse iar în discuţie problema pensiilor militare, că Cabinetu` lucrează, că cată soluţii, aşa că camarazii care să treziră cu mâna lu Boc în buzunaru` lor să şază liniştiţi, că care nu crede că Cabinetu` să preocupă...
Io, unu`, nu-l crezui şi de-aia vă zisei că nu mai stătui până la şampanie şi pişcoturi. Să-ntâmpla, Doamne, iartă-mă, fun necaz şi-mi rămânea pişcotu` în gât, dacă trecea Oprea păn preajma mea...

Gunoiul de la Primărie

„Hai cu noi să scăpăm de GUNOI!” scrie, cu litere de-o şchioapă, pe benerele electorale de înălţimea unui bloc cu patru etaje care ni-l înfăţişează pe Corin Romanescu, candidat din partea UNPR la Primăria sectorului 5. După cum îşi îndreaptă, ameninţător, arătătorul către noi, amărăştenii, ai crede că acest slogan nu seamănă a îndemn, a chemare ci, mai degrabă, a poruncă, iar mie, cel puţin, după o viaţă de executat ordine, acest lucru îmi repugnă.

Fiind însă vorba de o problemă arzătoare, cea a gunoaielor, am zis să trec peste asta şi să dau şi eu o mână de ajutor la salubrizarea sectorului în care locuiesc. Numai că, domnul candidat n-a învăţat de la şeful său de partid, generalul cu patru stele Oprea, că, atunci când organizezi o activitate, e musai să precizezi data (ora), locul şi ţinuta. Să zicem că de precizarea ţinutei nu era nevoie, pentru că nu aş fi mers la adunat gunoaie îmbrăcat la costum şi cravată, cum i-am văzut eu pe unii candidaţi de prin alte sectoare. Dar, locul? Locul şi ora? Cum să le ghicesc? Că doar n-oi fi eu băiatul ăla, mentalistul Cristian Gog, care, în finala concursului “Românii au talent”, a reuşit să pună mâna pe marele premiu de 120.000 de euro!

Neavând, aşadar, datele necesare, nu-mi rămâne decât să aştept, ţinând permanent la îndemână un sac de plastic şi mătura din dotare. Şi unde aş putea să fac mai bine acest lucru, adică să stau şi să aştept, dacă nu pe balcon, de unde pot să admir, în toată măreţia lui, benerul de pe peretele blocului de vizavi?!

Dar, ia stai! Dacă în sloganul domnului Romanescu nu este vorba de gunoiul nostru obişnuit, cel de toate zilele? Dacă, sfătuit de cineva (de Oprea, în niciun caz, că nu-l duce mintea!), încearcă să ne sugereze că gunoiul de care trebuie să scăpăm se află la Primărie? Din păcate, cu acesta ne-am obişnuit. Așa că, până la urmă, ce o să facem? Scăpăm de el și punem altul în loc?

Vinovat e doar preşedintele

Am vorbit la telefon, în ultimele zile, cu mai bine de o sută dintre foştii colegi. I-am sunat să le spun „La mulţi ani!” dar şi să le reamintesc că, la sfârşitul lunii, urmează să ne întâlnim la adunarea generală a Asociaţiei. Dintre aceştia, doar vreo câţiva nu mi-au pus obsedanta întrebare: „Ai primit-o?” Nu, până astăzi, nu o primisem. Şi nici nu eram nerădător să o primesc, ştiind, cu multe luni în urmă, că pensia mea urmează să fie diminuată. Aşa că, prea puţin îmi păsa de acel petec de hârtie, purtând o semnătură indescifrabilă, prin care eu, domnul Bâtcă D. Ilie, beneficiar provenit din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, deci nu domnul colonel (r.) B. D. I., sunt anunţat că, prin prezenta, mi se stabilesc, cu începere de la data de 01.01.2011, următoarele drepturi care, puse la un loc, dau pensia mea brută. Care pensie brută este diminuată cu vreo 500 de lei faţă de cea pe care tot eu, dar de data asta colonelul în rezervă Bâtcă D. Ilie, o primisem, timp de 10 ani, pe baza unei legi în vigoare pe vremea când am trecut în rezervă, lege care, printre altele, îmi consfinţea şi statutul de cadru militar în rezervă.

Acea lege, bună, rea, cum o fi fost ea, a fost abrogată. Că domnii care au făcut acest lucru au încălcat legea fundamentală – Constituţia ţării – nu mai interesează pe nimeni. Pot spune că nici pe mine. Mă afectează din ce în ce mai puţin şi faptul că pensia mi-a fost diminuată şi că va trebui să restitui suma pe care am primit-o în plus, faţă de pensia recalculată, timp de un an. Nici luarea abuzivă a gradului militar, la fel ca unuia care a săvârşit nu ştiu ce infracţiune, pentru care a fost condamnat, nu mă mai deranjează. Nu mă mai intrigă nici minciunile deşănţate ale lui Oprea, ultima fiind cea în legătură cu majorarea pensiilor la peste 90% dintre „benefeciarii proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”. De ce este aceasta o minciună? Pentru că, din cei peste 100 de foşti colegi cu care am discutat în ultimele zile, doar unuia i-a crescut pensia, cu enorma sumă de... trei lei. Ceilalţi au primit decizii cu sume diminuate cu mult faţă de pensiile normale sau faţă de cele care apăreau în numeroasele tabele actualizate, reactualizate, revăzute şi adăugite. Ştiu eu? S-ar putea ca toţi foştii mei colegi să se încadreze la categoria „excepţii”, cum îi place domnului Tiberiu Frăţilă să spună. Nu i-am spus şi gradul de contraamiral de flotilă pe care, conform aceleeaşi legi pe care o apără acum, îl va pierde o dată cu încheierea socotelilor cu armata.

După toate acestea mi-a rămas doar un gust amar şi regretul că nu mi-am închinat viaţa unui alt ţel decât acela de a sluji Ţara. Începusem să mă obişnuiesc cu toate aceste lovituri, când, astăzi, am încasat alta. Nu de la viaţă ci de la cei care îşi bat joc de viaţa noastră. Astăzi am primit decizia privind revizuirea pensiei. E mult spus am primit-o. Pentru că am cules-o de pe jos, de pe holul blocului, de sub cutiile poştale, acolo unde căzuse, după ce poştaşul o pusese în cutia care poartă numărul apartamentului meu. Pe cine să învinovăţesc pentru asta? Poştaşul nu are nicio vină. Să fie de vină subordonaţii lui Oprea, cei care mi-au expediat plicul cu decizia privind revizuirea pensiei? Nu cred. De unde bani pentru timbrele poştale, când fondurile au fost cheltuite pentru expedierea felicitărilor mincinoase prin care Oprea îi anunţa pe „beneficiarii...” cât s-a luptat el pentru a le majora pensiile. Asta e! Singurul vinovat e preşedintele. I-am zis de nenumărate ori, ba chiar am sesizat şi în scris, să „rupă” din fondul de reparaţii şi să ne pună şi nouă, la bloc, nişte cutii poştale mai ca lumea. Eu am zis, eu am auzit. Nu-i nimic! În ianuarie vom avea adunarea generală şi poate o să-l schimbăm. Măcar la bloc să avem şi noi un preşedinte mai acătării.

Harnici, băieţii lu Oprea!

Mă, fraţilor, ieri mă uşurai. Mi să luă o piatră de pă inimă, ce mai. De fro săptămână, mă cam luasă o grijă, da o grijă mare de tot. Crezui că umblai cine ştie pă unde pă la botoanele de la calculator şi stricai dracu contoru de la pagina Filialei, aparatu ăsta de-arată cam de câte ori fusă deschisă pagina. Păi, cum să nu crez dacă ăsta, contoru, o luă razna de tot. Pă la sfârşitu lu decembrie, când mă-mpinsă necuratu şi-ncepui să scriu şi io pă pagina asta prostiile de-mi trec păn cap, contoru ăsta arăta fo 12 mii şi ceva de afişări. Acu o săptămână, cât credeţi că arăta? Păste 50 de mii. Făcui io repede o socoteală, pă deşte, de bună samă, cam câţi suntem în Filială, înmulţii apoi cu fo doauă trei afişări, cam câte-ar face, după capu meu, fiecare per zi, mai adăugai fo câţiva din leatu meu de pă la alte filiale, că să mai uită şi ăştia la ce scriu io, da tot nu-mi ieşi la număr. Nu-mi ieşi şi gata.

De unde dracu să ştiu io că, în afară de ăştia de-i socotii, să mai benoclează şi alţii pă pagina asta a noastră? Da, ieri mă dumirii. Da, înainte să mă dumiresc, mă cam luă cu fiori, că-l auzii pă ficior-miu strigând din camera lui: „Gata, tată, începură ăştia atacu!” Mă cam sperie nărodu. Sării ca ars de pă scaun şi dădui fuga la debara, unde ţineam io odată valiza păntru alarmă. Că asta crezui, că a sunat goarna şi, cum nu mă scoasără ăştia de la comisariat din evidenţă, după ce îmi luă Băsescu gradu, zisei că-i musai să mă prezint la post. Mă mai supără şi fomeia care, auzind ea ceva de post, îmi zisă că nu trebuie să mă grăbesc, că suntem cu toţii în post şi postu abia începu. Iote ce-i trecu muierii păn cap! Io mă dădeam de ceasu morţii că nu-mi mai găseam bocancii şi ea... Mă linişti tot ficior-miu care-mi zise ceva de un atac început în spaţiul virtual de băieţii lu Oprea. „O fi, mă, spaţiul ăsta virtual, cum zisăşi tu, da un inamic, acolo, musai să fie, că ăştia nu s-or bate între ei, ca chiorii”, îi zisăi eu. „Păi, tu eşti inamicu!”, zisă ăla micu. Iote, mă, la el. Ajunsei şi inamic păntru băieţii lu Oprea, gândii eu şi-l pusei pă ficior-miu să-mi iesplice de-a fir a păr.Aşa mă dumirii, când îmi arătă pă calculatoru lui nişte zmângăleli făcute de nişte nătărăi. Mă, fraţilor, ăştia nu ştiură cum să ajungă drept la mine şi încercară altceva, aşa ca o învăluire. Cum că Marius Bâtcă (ăsta-i ficior-miu!), fiul fostului ofiţer SPP Bâtcă, a scris nu ştiu ce dăspre Oprea şi uite aşa atentai io la integritatea instituţiei militare, da mai ales a lu Oprea. Mă, dacă io atentai, nu-i bai, că are cine să-i repereze integritatea lu Oprea. Par iexamplu, ăştia de mi-i arătă ficior-miu. Da, câte nu scrisără ăştia, aşa ca să vază lumea cât sunt ei de dăştepţi, da mai ales de patrioţi. Io, unu, mă cam distrai, când citii toate tâmpeniile alea. Cel mai tare mă distrai când văzui cum îi cheamă pă unii. Bag sama că naşa lor ierea dusă rău cu sorcova atunci când îi boteză. Unu dintre ei, sireacu, uită şi cum îl cheamă. Că iscăli o zmângălitură de-asta de-a lui cu un nume (King Regal) şi, păste fo zece minute, dupe ce mai scrisă ceva de păn notiţele de le luă el la instructaj, iscăli cu alt nume (Arnold), tot un nume de ciudat şi ăsta.

La fo câţiva dintre ăştia le răspunsei şi io cum mă pricepui şi iscălii cu Biliuţă (ce-mi veni şi mie?!), da nu putui să le răspunz la toţi, că ie mulţi. Mulţi, da proşti. Aşa de proşti că nu nimeriră nici măcar materialul scris de ficior-miu şi-şi împrăştiară dejecţiile minţii păn alte părţi, acolo pă unde văzură ei că zice ceva de Oprea.

Da, de ce vă ţiu io de vorbă şi nu vă las pă voi să citiţi ce scriseră nărozii ăştia? E mai bine aşa. Şi poate citesc şi ei ce scrisei io aici. Ce zic io poate. Sigur vor citi, că păntru asta sunt plătiţi. Să vază şi ei cum se câştigă banu...

        Aşadar, daţi clic, citiţi  şi... vă cruciţi!

http://www.gds.ro/Ultima%20ora/2011-03-08/Ministrul+Oprea+l-a+decorat+pe+Baconschi+si+pe+cei+care+au+contribuit+la+evacuarea+romanilor+din+Libia

http://www.ziuaonline.ro/societate/de-ce-l-a-decorat-fostul-sef-al-mafiei-personale-a-lui-nastase-pe-baconschi.html

http://www.realitatea.net/ministrii-se-decoreaza-intre-ei-oprea-i-a-dat-o-emblema-lui-baconschi_811654_comentarii.html

http://www.ziare.com/gabriel-oprea/ministrul-apararii/oprea-l-a-decorat-pe-baconschi-pentru-evacuarile-din-libia-1080278

http://www.e-politic.ro/eveniment/gabriel-oprea-l-a-decorat-pe-teodor-baconschi

 Aşa-i că vă plăcu? Şi mie îmi plăcu. Doar chestia aia cu pozele nu-mi plăcu, că or să mă cheme de-acu neamurile să le fac poze pă la nunţi, pă la botezuri sau pă la-nmormântări. Şi io nu prea mă pricep la asta. Da, dacă mă cheamă domnu Mircea, fratele lu domnu Băsescu, să-i fac niscai poze pă la fro cumetrie d-aia, unde-i botează el p-ai lu Mondialu sau Universalu, nu mă fac de râs? Mă fac. De unde or fi scos, mă, fraţilor, prostia asta prostănacii de postaci?

        S-auzim de bine!

Fane Sucitu

Observatoru` lu` Oprea

Mă fraţilor, dăştept băiat Găbiţă ăsta a lu Oprea. Ho, mă, ce sărirăţi toţi cu gura pă mine, că, păcatele mele, nici n-apucai să vă zâc ce şi cum! E dăştept şi gata. De unde ştiu? Iote că ştiu. Până azi nu ştiam nici io, da acu ştiu. Cum să nu fie, mă fraţilor, dăştept, dacă să orientează? Toată viaţa să orientă ăsta, altfel nu pupa el atâtea foncţii bune. Acu să mai orientă o dată, că-şi făcu şi observator. Nu d-ăla astronomic, ca să vază ce şi cum stă treaba cu stelele alea de căzură toate pă umerii lui. Cu astea să lămuri. Şi ne lămurirăm şi noi că nici caru ăl mare de pă cer nu are atâtea stele câte văzui io la Oprea. Da, dacă le primi omu cu caru, ce era să facă, să nu le ia? Iote, mă, la ei ce le trecu păn cap!
Cum vă zâsei, dăştept băiat Oprea ăsta. Nu să mulţămi numa cu foncţiile, cu pământurile, cu casele şi acareturile pă care le are şi pofti şi la observator. Un observator militar, mă fraţilor, asta îşi făcu. Dădui păste el când nici nu să crăpă bine de zâuă şi începui, zor, nevoie, să cotrobăi păn internetul ăla de mi-l băgă fecior-miu în calculator. Acu, doar nu mă-nşelai io şi să fie observatoru altuia. Nu crez că mă-nşelai. Cum pătrunsei în observatoru ăsta, păste ce credeţi că dădui, mă fraţilor? Păste pozele lu Oprea, puse frumos la vedere. Încercai io să întorc o poză d-aia, să văz ce scrie pă spatele ei, da nu putui. Nu putui şi gata. Da cam ştiu io ce scria. „O piedică în calea uitării” sau „Păstrează copia şi nu uita originalul”. Chestiii din astea, ştiţi voi. Aşa-i scriam şi io fomeii pă pozele de i le trimiteam când să-ntâmpla să lipsesc mai mult de p-acasă. Şi am la poze d-astea, mă fraţilor, o grămadă. Fo paporniţă şi juma am, că fusei multă vreme plecat păn misiuni de tot felu. Da, Oprea cred că nu păntru muierea lui făcu pozele alea de le văzui io la intrarea în observator. Bag samă că să pregătea să i le trimită lu domn Băsescu, da n-apucă. Să-i amintească lu domn Băsescu ca nu care cumva să-l uite, sireacu. Că ăsta, domn Băsescu, cam începu să uite de la o vreme. Cum promite ceva, cum uită. Şi dacă uită ce promisă, promite iar, şi iar. Şi noi luăm de bune ce zâce el, că d-aia e preşedinte.

Ce credeţi că mai constatai io, mă fraţilor, plimbându-mă aşa, de unu singur, păn observatoru ăsta militar a lu Oprea. Cum mă sucii, cum mă-nvârtii, dădui păste tot felu de observatori. Care mai de care mai dăştept. De la plotoner, la ghinărar, toţi observară acelaşi lucru. Că ce bine le pică lor chestia asta cu recalcularea pensiilor, păntru care cel mai tare să zbătu ministru Oprea. Numărai io fo 15 observatori din ăştia, nu alta. Mă, fraţilor, când cetii io ce zâseră observatorii ăştia, mă-ncercă o bănuială. Cum că fun ziarist de-ăsta din garda lu Oprea scrise la repezeală nişte rânduri şi trânti câteva nume acolo, ca să le dea crezare fun nărod ca mine. Prea samănă între ele spusele observatorilor ăştia mulţămiţi de pensie şi de Oprea. Da, mulţămiţi şi mai tare de domn Băsescu. Bunăoară, toţi încep la fel. „Am atâţia ani vechime, başca fo câteva luni...”, „Am o vechime de...”, „Am stagiul complet de...” Şi dăi, şi laudă-l pă Oprea. De Băsescu, nu mai spui. Că unu nu uită, mă fraţilor, să-i mulţămească iubitului comandant suprem. Da, să ştiţi că mă-ndoii cam degeaba că n-ar fi spusele lor, că-şi puseră observatorii ăştia şi pozele în observatoru lu Oprea. Aşa, ca să-i vază lumea cum belesc fasolea şi cât sunt ei de mulţămiţi. Dacă nu-mi daţi crezare, căutaţi şi voi nr. 4 din „Observatorul Militar” şi-o să vedeţi ce şi cum. Da, nu la chioşcuri să-l căutaţi, că vă obosiţi degeaba. Acu, nu că ar fi dat lumea buluc să vază cât sunt de mulţămiţi de pensiile lor camarazii ăştia ai noştri şi să să fi ipuizat, da observatoru ăsta e cam de uz intern, bag samă io. De uz intern, că de iz nu poci să spui la fel, că ăsta să simţăşte de la o poştă...

Până atunci, s-auzim de bine!

Fane Sucitu