Supărarea lui nea Fane

Eram cu mâna pe clanţă, gata să ies din casă, când... Țârrrrrrrr telefonul. Nu mobilul, ci ăla fix, pe care îl mai păstrez doar aşa, de mobilă, că se asortează cu radioul cu pikup, pe care nu l-am mai deschis de pe vremea când ascultam la el „Europa liberă”. Chiar dacă aş vrea să îl deschid, degeaba, că nu mai zice nici mâr, nici câr, nici pâr. Nimic! Dar eu tot îl păstrez. La fel, păstrez telefonul fix. Ăsta, cel puţin, mai scoate, din când în când, câte un ţâr. Doar atunci când mă sună nea Fane Sucitu, că el n-are tilemobil. De data asta, tot el m-a sunat.

„Ziua bună, nea Fane!”, i-o iau eu înainte. „Ce bună, mă, fraţilor, ce bună, că mi-o stricară ăştia de la tilivizor, de cum mă sculai. Mi-o stricară, ce mai! Mă, fraţilor, bag samă că scăparăm de dracu şi deterăm păste tac-su. Asta făcurăm!”. „Da` ce s-a întâmplat, nea Fane?”, intervin eu, prinzând o pauză. Scurtă pauza, că nea Fane vorbeşte la fel de repede, fără să respire, ca şi Dan Diaconescu, în direct. „Păi, mata nu te uitaşi la tilivizor? Păntru ce, Doamne, iartă-mă!, îl mai ţii, dacă nu te uiţi la el? Doar aşa, de mobilă?” Am priceput aluzia la radioul meu, dar nu am avut timp să-i zic ceva, pentru că nea Fane făcuse deja prima pauză de respiraţie şi, până la următoarea, nu aveam cum să-l opresc. Aşa că m-am așezat comod în fotoliu, am depărtat receptorul, cât să-mi protejez ciocănelul şi nicovala din urechea interioară, şi am continuat să ascult.
”Iote, mă, fraţilor, ce păţii! Cum detei drumul la tilivizor, cum să dusă dracu` toată dispoziţia de mi-o făcui după ce înghiţii, pă nemestecate, fo două bărdace de zaibăr d-ăl vechi, că ăsta nou nu stătu din fiert şi te taie la burtă dacă-l bei. Mă, fraţilor, nici nu să lumină bine icranu, că io mă întunecai de tot când îl văzui iar pă Becali, ăla de scriseşi matale dăspre el că făcu avere din comerţu` cu iaurt, nu ca alte hahalere, din politică şi furt.  Mă, fraţilor, am şi io mâncărime la limbă, recunosc, da` ăsta mă-ntrecu. Mă-ntrecu, ce mai! Mă, şi îl bălăcărea pă ăla, pă Dan Diaconescu, de ziceai că să au la cuţite și alta nu. Că ăsta, Dan, şi-a cam bătut joc de popor, că în săculeţii ăia de-i tot flutura el păn faţa camerelor de vederi nu avea euroi ci rumeguş Mă, fraţilor, da` cel mai tare îmi plăcu când i-o trânti de la obraz că ăsta, caracaleanu` nostru, îşi făcu reclamă gratuită la tilivizor. Că auzi el, Becali adicătelea, că toată panarama asta prezentată la tilivizor l-ar fi costat pă Dănuţ, dacă scotea banii din buzunar, că la bancă nu are, fo douăşopt de milioane de euroi. Mult, mult al dracu`, zic io. Da` dacă tiliviziunile îşi făcură pomană cu el  şi ni-l băgară nouă pă gât la orişice oră din zi şi din noapte, treaba lor! Mă, fraţilor, una tot nu înţeleg io. Dacă tiliviziunile îi făcură reclamă pă degeaba lu` domnu` Dan,  ce fac ele acum, tiliviziunile, cu Becali, cum să mai cheamă?  Că acuma dispăru Dănuţ dupe icrane, da` nu de tot, şi ieşi iar ăsta,  ca păduchele, în faţă. La fel ca muierea aia... Cum îi zice, mă, fraţilor, că uitai? Nu Sfătoiu, că asta fuse o vreme păn ograda lu` domn` Băsescu. Asta-i! Tatoiu... De-asta zisei io că scăparăm de dracu şi deterăm păste tac-su.”
Profit de o pauză şi-i zic: ”Ştiu, nea Fane. Am văzut şi eu...” Atât mi-a trebuit. ”Cum, mă, neică, aflaşi şi mă lăsaşi să-mi răcesc gura de pomană?! Om bătrân şi... Să-ţi fie...” Chiar dacă a trântit receptorul şi nu a mai continuat, ştiu ce ar fi vrut să-mi zică nea Fane. Oricum îi trece repede. Cum o să apară un nou scandal mediatic, cum o să mă sune el...

De la furcă, la otravă

Printre problemele prioritare din programele electorale ale candidaţilor la Primăria Capitalei se numără şi cea a câinilor vagabonzi. Silviu Prigoană se angajează să rezolve această problemă în şase luni, prin strângerea de pe străzi a câinilor comunitari şi adăpostirea acestora în spaţii amenajate pe terenuri ale Primăriei. Sorin Oprescu, principalul contracandidat al lui Prigoană, e cu un pas înaintea acestuia, având deja unele realizări în domeniu, cum ar fi inaugurarea unui Dogtown în judeţul Giurgiu, cu o capacitate de 2.000 de locuri. Mihai Atănăsoaie, fostul prefect de Bucureşti, încă mai visează la o lege privind eutanasierea câinilor fără stăpân.

Cel mai radical dintre toţi pare a fi însă Gigi Becali care, într-o emisiune televizată, a declarat, în stilu-i caracteristic: „Omor 50 de milioane de câini pentru un singur om. Eu îi eutanasiez pe toţi. Şi care-i problema?” Problema este că latifundiarul din Pipera nu s-a hotărât încă ce metodă să folosească. „Pac, pac, şi nici nu simte!”, asta însemnând că o cale ar fi împuşcarea nevinovatelor patrupede. Gândindu-se, probabil, că procurarea muniţiei aferente ar greva bugetul Primăriei, s-a corectat repede: „"Îi strâng pe toţi. Nu-i împuşc, îţi dai seama că am glumit. N-am de ce să-i împuşc, când pot să le fac o injecţie şi gata! Îi omor pe toţi, ca să nu mai existe niciun câine, ca să nu mai muşte niciun om".

În orice caz, dacă Jiji va ajunge primar general, maidanezii ar trebui să-şi facă griji serioase, pentru că stimabilul cadindat nu numai că nu ia în calcul construirea de adăposturi, dar le-a pus gând rău la toţi. "Nu le fac niciun adăpost. Dau eu bani să-i dau de mâncare la câine ? Să-l ţin eu pe câinele vagabond în nu-ştiu-ce rezervaţie de câini ? Le dau eu numai otravă şi mor, nu le dau mâncare. (...) Fac adăpost pentru câini, şapte milioane de euro. Nici şapte euro nu dau!"

Aşadar, dacă va ajunge primar, Becali va trebui să aleagă între puşcă, injecţie şi otravă pentru a salva Capitala de invazia câinilor vagabonzi. Furca, pe care o folosea în tinereţe când, cioban fiind, ca şi acum, dar fără cheagul de astăzi, o înfigea în dulăii ce săreau la gâtul mieilor, iese din discuţie. Este prea mare efortul. Şi nici eficienţa nu este aceeaşi...

Becali vrea să o facă „oficial” cu Elena Udrea

          După ce a scos de sub nămeţi şi ultima oaie dintr-un cătun din creierii munţilor, tocmai de pe acolo pe unde au hălăduit feciorii Vrâncioaiei, până când muma lui Ştefan cel Mare, supărată pe acesta, n-a vrut să-l primească în castel şi l-a trimis să-şi adune de prin văi oastea lui zdrobită şi să moară pentru ţară, că-i va fi mormântul coronat cu flori, Gigi Becali, acest Mesia al zilelor noastre, care era hotărât să stea cu Steaua în Olanda, ca Mihai Viteazul, a revenit pe meleagurile dâmboviţene. 

Convins fiind că, la Bruxelles, nu a făcut şi nu o să facă mare brânză, se gândeşte tot mai des la turma Domnului, pe care ar vrea să o păstorească el. Cum altfel decât ajungând premierul României, adică un fel de „general al lui Hristos”?! De ce acest sacrificiu din partea unui simplu muritor? Pentru că, "dacă am avea 100 de Becali, ţara asta ar întrece Germania şi Franţa". A spus-o chiar el, vorbind despre sine la persoana a treia. "Becali are dragoste, dacă nu ai dragoste pentru oameni, nu faci nimic".

         Tocmai pentru ca are prea multă dragoste, el vrea s-o facă cu Elena Udrea. Dar nu oricum, ci „oficial”. "Am fost contactat de doamna Udrea, am fost întrebat dacă mergem mai departe în aceeaşi formulă în Capitală. Am spus da, urmează în viitorul apropiat să o facem oficial pentru a avea mai multă putere de imagine”, a mai declarat el pe un post de televiziune. După oficializarea dragostei celor doi vor avea de câştigat bucureştenii şi nu numai. Vom putea spune, după alegerile locale, că, oficial, ne merge bine. Până atunci poate se schimbă şi Constituţia şi se legalizează prostituţia. Prostituţia politică, desigur...