miercuri, 18 mai 2011

Cârca lui nea Mitică


         În timp ce unele fătuci de-aici, de pe la noi, îşi amintesc cum erau cât pe-aci să cadă în plasa seducătorului internaţional Strauss-Kahn, nu ştiu de ce eu mi-am amintit brusc de nea Mitică. Are nea Mitică, fostul electrician de pe nava "Biruinţa", un aşa talent de povestitor, că-i face să crape de invidie pe toţi scriitoraşii care, pentru a-şi publica, astăzi, literatura de sertar, sunt nevoiţi să scoată din buzunar câteva milioane bune. Cum le spune nea Mitică, mai rar! Păi, numai secvenţa cu "liftul", povestită de nea Mitică, aşa cum numai el ştie, rămâne de pomină. Familiarizat cât de cât cu spaţiul restricţionar al unei nave, fie ea chiar de gabaritul renumitului petrolier "Biruinţa", mi-l imaginez pe bietul nea Mitică opintindu-se din greu pentru a-l duce, în cârcă, pe scările contorsionate ale navei, de la somptuoasa-i cabină, până la careul ofiţerilor, pe comandantul supărat că electricianul, din cine ştie ce motive, nu reuşise să repare liftul defect al navei. Şi-mi mai imaginez cum echipajul, aliniat de-o parte şi de alta a scărilor, aplauda această scenă pe care, desigur, nu o vedea prima oară
         Noroc că, la Vila Lac 3, unde s-a mutat imediat după ce a fost uns în funcţia supremă în stat, lăsând de izbelişte casa de pe Mihăileanu, pe care şi-o repartizase singur, preşedintele nu are nevoie de lift. Altfel, săritor, cum l-am văzut, la greu, nea Mitică ar fi în stare să-şi pună, la nevoie, bătrâneţile în slujba celui care, în urmă cu ceva ani, l-a purtat, cu profesionalismul unui încercat marinar, pe mările şi oceanele lumii.
         O mână de ajutor tot îi dă nea Mitică fostului să comandant. Cum? Rupând, lunar, din pensia sa o sumă, nu are importanţă cât, pentru a-i acoperi chiriaşului de pe Turgheniev, cheltuielile deloc mici cu întreţinerea, după cum afirmă unii. Şi s-ar putea ca aceştia să aibă dreptate, având în vedere că Vila Lac 3, amenajată cu coloane de marmură, lemn exo­tic din Brazilia şi Indonezia şi piatră din India şi China, are o suprafaţă construită de 1.045 de metri pătraţi, are un teren de te­nis de 684 de metri pătraţi şi un pa­ti­noar de 308 metri pătraţi, ponton şi re­miză pentru bărci şi un teren afe­rent de 29.296 de metri pătraţi.
         Dacă e adevărat că aici locuiesc şi cele două fiice ale lui Traian Băsescu, Ele­na şi Ioana, deşi, se spune,  prima deţine un impunător apartament în Paris, iar Ioana unul la fel de impunător şi de celebru în Băneasa, lucrurile se schimbă, pentru că mai dau şi ele un ban la întreţinere. Dacă nu, nouă nu ne rămâne decât să punem "cârca", alături de nea Mitică, şi să-i cărăm, pe nisipurile mişcătoare ale "revoluţiei portocalii", pe cei pe care i-am ales să ne conducă destinele...

6 comentarii:

  1. Salutare Iliuta! Da pe Ceausescu, nu l-am carat pana ne-am cocosat? Pe el, pe Leana si pe printisorul? Zi merci ca n-a plasat-o matrozul si pe nevasta-sa in vreo dregatorie! Da mai are timp! Daca umbla la constitutie se poate sa-l caram pana moare!
    Doamne fereste!

    RăspundețiȘtergere
  2. În urmă cu vreo douăzeci de ani, circula o vorbă- copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri.
    S-ar zice că folclorul este varianta filozofică a vieții noastre cea te toate zilele..

    RăspundețiȘtergere
  3. Am auzit de multe ori vorba asta care circula în urmă cu 20 de ani. Dar pentru ce am mai lăsat să treacă 20 de ani peste noi? Și de ce a mai fost nevoie de acel DECEMBRIE 89? Pentru ca, mâine, copii mei să nu poată ajunge nici măcar ce am fost eu ieri? Cumplită deziluzie...
    Cu deosebită stimă,
    I.B.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salutare Iliuta! Revin sa-ti spun ceva, ce m-a bucurat foarte mult! Am primit de la niste prieteni, pe o adresa de e-mail, parodia ta, "Testament". Am dat-o si eu mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc, Ică. E bine să circule. Să-ţi zic şi eu una. Cu vreo două săptămâni în urmă, am primit pe adresa de e-mail parodia după "Scrisoarea III", trimisă de un fost coleg de la Craiova. După ce îl ridica în slăvi pe autor, spunând că, în versuri meşteşugite, a făcut „o reală frescă a momentului pe care îl trăim”, mă ruga să o trimit mai departe, pentru că merită să fie citită şi de alţii. Asta ar fi trebuit să mă flateze, desigur. Ei bine, nu s-a întâmplat aşa, pentru că autorul căruia îi erau adresate laudele nu eram eu ci... actorul Dan Puric. Nu era prima dată când citeam această parodie trudită de mine, dar purtând numele altcuiva, aşa că nu aveam de ce să mă supăr. M-a supărat faptul că acelaşi coleg mă felicitase pe 2 septembrie anul trecut, pe blogul „În pregătire, viitorul ziar al SCMD”, unde publicasem pentru prima dată această parodie şi de unde, apoi, a fost preluată de mulţi, unii permiţându-şi, printre altele, chiar să schimbe numele autorului. „Bravo, Iliuţă!”, atât scrisese colegul meu atunci. Acum îmi trimitea să citesc propria parodie pe care, în treacăt fie spus, o ştiu pe de rost, cu fiecare virgulă, cu fiecare punct... Dar, ce să-i faci? E şi această întâmplare tot un fel de parodie. O parodie a ceea ce ni se întâmplă zi de zi...
    S-auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. M-ai facut sa rad. Si astazi nu prea mai aveam chef dupa duelul cu Cezar! Dar nu m-am putut abtine! La mine aveai numele, si adresa blogului.
    S-auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere