Săraca, ţară bogată

(după Ion Pribeagu)
 
Pe când dormeam într-o noapte,
Nici pe burtă, nici pe spate,
Am avut un vis şi-atât,
Nici frumos şi nici urât:
Scriam la calculator,
Nici alene, nici cu zor,
Un text ce părea să fie
Nici proză, nici poezie,
Despre poporul român,
Nici prea bun, dar nici hapsân,
Ce-o duce, de azi pe mâine,
Nici prea rău, dar nici prea bine,
Şi are un preşedinte,
Nici obraznic, nici cuminte,
Pe care şi l-a ales,
Nici prea rar, dar nici prea des.
Acum, fostul marinar,
Nici statornic, nici hoinar,
Îi aruncă, în răspăr,
Nici minciuni, nici adevăr,
De la dânsul, din Palat,
Când nu-i treaz, dar nici nu-i beat,
Spunând că această criză,
Nici furtună nu-i, nici briză,
Dar, până o depăşim,
Nu trăim, nici nu murim.
Cu duduia ministresă,
Nici soţie, nici metresă,
Se poartă tare galant,
Nici ca soţ, nici ca amant,
Şi-i aşterne la picioare
Nici ţoluri, dar nici covoare,
Îi aşterne ţara toată,
Nici săracă, nici bogată,
Asaltată de turişti,
Nici prea veseli, nici prea trişti,
Prin noroaie pân' la gleznă,
Nici pe soare, nici prin beznă,

Pe drumurile desfundate,

Nici înguste, nici prea late,

Spre hoteluri de trei stele,

Nici prea bune, nici prea rele,

Sau, mai nou, spre „prima casă”,

Nici înaltă, nici prea joasă,

După cum au bani în pungă,

Nici prea mulţi, nici să le-ajungă.

Bravul nostru preşedinte,

Nici deştept, nici fără minte,

Uitând c-a fost mafiot,

Nici prea bun, nici rău de tot,

A făcut, dintr-un paharnic,

Nici prea leneş, nici prea harnic,

General cu patru stele,

Nici prea mari, nici mititele,

Şi l-a trimis la Armată,

Nici ca mamă, nici ca tată,

Ştiind că această slugă

Nici amnar nu-i, nici prislugă.

Domnişorele drăguţe,

Nici silfide, nici plinuţe,

Văd în Eba un model,
Nici prea prost, nici cel mai cel,
Şi-nzestrate cu poşete,
Nici prea scumpe, nici discrete,
Cu buzele ţuguiate,
Nici seci, nici siliconate,
N-au, prin cluburi, când petrec,
Nici succesuri, nici eşec,
Dar banii, strânşicu lopata,
Nici de mama, nici de tata
Nu-s munciţi, deci nu contează
Nici de-i pierd, nici de-i păstrează.
Politica dusă-n ţară,
Nici curată, nici murdară,
Îi atrage pe acei,
Nici dulăi şi nici căţei,
Care vor un os de ros,
Nici subţire, nici prea gros,
Parlamentari de doi bani,
Nici slăbuţi, nici dolofani,
Parcă-s daţi cu cloroform,
Nici nu-s treji, dar nici nu dorm,
Când trec pe la Parlament,
Nici prea rar, nici permanent,
Şi văd că un text de lege
Nici nu strică, nici nu drege.
Economia, cu Boc,
Nu merge, nici stă pe loc,
Căci piticul o agaţă,
Nici din spate, nici din faţă
Şi-i croieşte astăzi cale,
Nici la deal şi nici la vale,
Neştiind, biata de ea,
Nici de hăis şi nici de cea.
..........................................
Ţara, bătută de soartă,
Nu-i nici vie, nu-i nici moartă,
Iar poporu-nchis în cuşcă
Nici nu latră, nici nu muşcă.

Ilie Bâtcă