Pluguşorul 2012

Aho, aho, copii şi fraţi,

mame, şi bunici, şi taţi,

trebile vi le lăsaţi

şi în jur vă adunaţi,

c-am venit cu pluguşorul,

să strângem, roată, poporul,

să fim toţi un singur glas,

că atât ne-a mai rămas,

să ne facem auziţi,

la necaz, să fim uniţi,

să nu mai fim umiliţi

de tâmplarii parveniţi

şi de foştii bişniţari

mai mari peste marinari,

de unii doctori în drept

ce n-au scris niciun precept,

de codane din Pleşcoi,

azi, consoarte de ciocoi,

de foste fotomodele,

de unele beizadele,

în politică intrate

tot pe căi întortocheate,

şi de unii generali

care-au comandat doar ţali!

Să facem, din urătură,

moţiune de cenzură,

pe care s-o denumim

„Ori învingem, ori murim!”,

împotriva celor care,

aflaţi azi la guvernare,

sunt doar puşi pe jecmăneală,

fără să dea socoteală

nimănui pentru ce fac.

Furând, după bunul plac,

îşi strâng averi, îmbuibaţii,

pentru multe generaţii,

în timp ce ţara îndură

necazuri, peste măsură.

Pocniţi bicele, feciori,

poate îi ia cu fiori

pe toţi profitorii care

trebuie puşi la... răcoare!

Hăi, hăi...

Trageţi plugul peste haturi,

să cultivăm zarzavaturi,

fiindcă cele din Olanda

au primit „La loc comanda!”

de la unul supărat

precum văcarul pe sat.

supărat pe ziarişti,

pe dascăli şi poliţişti,

pe medici şi rezervişti,

pe ţărani şi analişti,

supărat pe-ntreaga ţară,

o face azi de ocară,

de popor fiindu-i silă,

mai puţin de camarilă,

pe care o răsplăteşte

aşa după cum pofteşte.

Puneţi la plug "bourenii",

căci s-arată Cotrocenii

şi drumu-i obositor!

Preşedinte – jucător
ne-am dorit şi l-am ales,
am ales, pân-am cules,
dintre toţi, chiar pe acel
ce ne joacă, cum vrea el,
joacă ţara la ruletă,
pe... flacăra violetă,
având azi o altă toană,
cea cu Roşia Montană,
vrând să se adeverească
vorba noastră strămoşească;
„Munţii noştri aur poartă,
noi cerşim din poartă-n poartă.”
Hai, acum, întreaga gloată

să mai tragem înc-o roată,

să se-audă în Palat

tot ce-avem noi de urat!

"Să trăiţi bine!" a zis

dumnealui, când a promis,

pentru hoţi, câte o ţeapă.

Vorbele-i, nici cât o ceapă

degerată, azi nu fac,

căci, după bunul lor plac,

hoţii fură mai dihai.

Ia mai trageţi din buhai,

feţii mei, să se-nfioare

neintraţii la răcoare!

Hăi, hăi..

Opriţi plugul, un moment,

c-am ajuns la Parlament,

unde aleşii visează,

uneori, chiar că... lucrează

şi pun legile-n balanţă,

apoi pleacă în vacanţă,

că-s, săracii, surmenaţi.

Uşor, uşurel, mânaţi,

din somn să nu-i deranjaţi,

căci prin cap poate le tună,

alte biruri să ne pună.

După ce noi le-am dat votul,

ei vor să ne iee totul.

Iarna-i grea, Reforma-i dură,

n-avem bani pentru căldură,

dar dumnealor nu le pasă,

căci la hotel sau acasă

au de toate, au cu carul,

pe când noi avem... amarul.

Roată plugul, urători,

şi fiţi mai prevăzători

când, în urnă, puneţi votul,

căci aleşii ne iau totul.

Ca lor să le fie bine,

nu mai ştiu nici de ruşine,

fură voturi, fură bani,

de vreo 20 de ani

şi votează pentru ei

salarii de mii de lei

(bineînţeles, lei noi),

iar românul, din nevoi,

nu ştie cum să mai iasă,

când acestea îl apasă.

Roată mare, feţii mei,

şi sunaţi din zurgălăi,

dar sunaţi mai cu tărie,

ca hoarda portocalie

să se ducă pe pustie!

Hăi, hăi...

Trageţi plugul prin zăpadă,

nu-l trageţi pe-autostradă,

că nimeriţil în vreo groapă

şi nici Boc nu vă mai scapă,

c-a plecat în graba mare

la altă inaugurare,

hotărât fiind să taie

în ăst an, panglici, o droaie,

cât verifică tronsonul,

Anca îi ţine isonul,

iar tronsonu-i lung, de poţi

să-l măsori chiar şi în... coţi.

Astăzi, banii dumneavoastră

nu-s aruncaţi pe fereastră,

ca-n vremea lui Tăriceanu,

ce mulţumea cetăţeanul,

premierul ăstălalt

îi îngroapă sub asfalt

şi, când e gata bretela,

îi dezgroapă... clientela

şi-i pune la teşcherea,

pentru partid, zaherea.

Fulgii de nea se aştern,

noi pornim către Guvern,

poate vom găsi pe-afară,

de prin Cluj, vreo secretară,

sau măcar consilierul

ce-i fuse lui Boc şoferul,

urarea să ne-o asculte,

căci avem de spus cam multe,

fiindcă domnul premier

parcă e picat din cer,

o idee-n tărtăcuţă

n-are acest michiduţă

care pune-n aplicare

ce-i spune şeful cel mare.

Trageţi brazdă voinicească

peste glia strămoşească

pe care-s stăpâni “baronii”,

nesătuii, filfizonii

care nu-s nici în măsură

să îşi pun-o semnătură

peste actele cu care

fură ca la... drumul mare.

Ia, pocniţi din bice, măi,

să răsune munţi şi văi!

Hăi, hăi...

Roată-n jurul meu, cu toţii,

poate or să ne-audă hoţii

cocoţaţi în vârf de scări,

care, zilnic, ne pun dări

şi cu dările-adunate,

ei îşi construiesc palate.

Aşa, nici că se mai poate!

Pocniţi, măi, bicele toate,

ca strămoşii noştri, poate,

răsucindu-se-n mormânt,

ne vor trimite cuvânt

să ne deşteptăm cu toţii

şi să terminăm cu hoţii!

Trageţi brazdă voinicească,

hoţii să se îngrozească

de pedeapsa românească!

Hăi, hăi...

Roată plugul, dragii mei,

şi sunaţi din clopoţei,

să se-audă-n largul zării,

din Carpaţi, la ţărmul mării,

o urare strămoşească

pentru stirpea românească:

Mult noroc şi sănătate,

masa plină de bucate,

pensii nerecalculate,

salarii neîngheţate,

doar de astea s-aveţi parte,

fiindcă-s binemeritate!

Ia mânăţi, cu toţii, măi,

să se-audă peste văi

o urare din bătrâni:

LA MUŢI ANI, IUBIŢI ROMÂNI!

Ilie Bâtcă