luni, 30 decembrie 2013

Plug uşor pus la... tractor

Aho, aho, surori si fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi
Şi cuvantul mi-ascultaţi
Sau, mai bine, lecturaţi!
Ia mai mânaţi, măi!
Hăi, hăi...


S-a sculat mai an
Bădica Traian
Şi-a luat cu el
În elicopter
Un fost fermier,
Azi consilier,
Ca să-l sfătuiască
Şi să nu greşească.
Ei în slăvi s-au ridicat,
Peste câmpuri s-au uitat,
Ca s-aleagă loc curat
De arat şi semănat,
Unde să cultive
Grâu pentru colive,
Fiindcă grâul are
Căutare mare,
Căci (parcă-i blestem)
Mulţi ies din sistem
Şi pleacă din viaţă
La loc cu verdeaţă,
Unde li se pare
Că nu-i întristare
Şi nu-i nici durere,
Doar lapte şi miere.
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!
Hăi, hăi...

La o săptămână,
Cu banii în mână,
A venit la Nana
Fata lui, codana,
Şi, cu banii jos,
Luă loc mănos
Care va rodi,
Într-o bună zi,
Pai cât trestia,
Spic cât vrabia,
Loc pe care fata
I l-a dat lui tata,
Bădica Traian,
Căci, peste-un an,
Va fi moşier
Cu mână de fier,
Care va veghea
Munca pe tarla.
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!
Hăi, hăi...

De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera.
Până seara nu se lasă,
Noi mergem la altă casă,
Unde o moşiereasă
Tinerică şi frumoasă
Ştiu că ne aşteaptă-n prag,
Să-i urăm cu mare drag.
Dac-o fi să ne desfete
Sau, mai rău, să ne îmbete,
Chiar că nu mai garantăm
Pân` la urmă ce-i urăm...
Ia mai pocniţi, măi, din bici
Şi să ne cărăm de-aici!
Hăi, hăi...

duminică, 29 decembrie 2013

Colindă pentru 2014

Sculaţi, gazdelor, sculaţi,
Florile dalbe,
Că la uşă bat mascaţi,
Florile, florile dalbe,
N-au venit cu o colindă,
Florile dalbe,
Au venit ca să vă prindă,
Florile, florile dalbe,
Să vă ducă la răcoare,
Florile dalbe,
Cu cătuşe la picioare,
Florile, florile dalbe,
Să vă-ntrebe procurorii,
Florile dalbe,
Ce-aţi făcut cu bănişorii,
Florile, florile dalbe,
Căci în anul ce-a trecut,
Florile dalbe,
Aţi furat cât aţi putut,
Florile, florile dalbe,
Aţi ajuns în funcţii mari,
Florile dalbe,
Furând ca nişte tâlhari,
Florile, florile dalbe,
Sculaţi-vă, hoţomani,
Florile dalbe,
Să vă spunem LA MULŢI ANI!,
Florile, florile dalbe,
La mulţi ani, după zăbrele,
Florile dalbe,
Că v-aşteaptă zile grele,
Florile, florile dalbe,
Florile, florile dalbe...

vineri, 29 noiembrie 2013

Coana Lenuţa în provincie

(după Vasile Alecsandri)

Iată-mă-s moşiereasă,
Visul meu s-a împlinit,
Azi sunt cea mai firoscoasă
Din Pleşcoiul meu iubit.
Cum puteam să fiu pălmaşă
În sătucu-mi buzoian,
Eu care îi sunt urmaşă
Preaiubitului Traian?
Două rânduri de sandale,
Din alea de-acum un an,
Am vândut şi nişte ţoale,
Să-mi cumpăr extravilan.
O poşetă pentru mine
Mai păstrez, restul le vând,
Să am bani pentru combine
Şi tractoare-n primul rând.
Toţi îmi caută pricină,
Mă bârfesc neîncetat,
Că am vrut să-i fiu vecină
Unui moşier bogat.
Să bârfească, nu îmi pasă,
Eu îmi văd de plugărit,
Am ajuns moşiereasă,
Visul meu s-a împlinit!

luni, 25 noiembrie 2013

Eu vreau pământ

(după George Coşbuc)

De-acum m-am pus la adăpost,
Mi s-a-mplinit tot ce am vrut,
Căci zi şi noapte m-am zbătut,
Pe fază eu am fost!
M-am bucurat de crezământ,
Aşa că mi-am luat avânt
Şi planuri mi-am făcut - puhoi,
Cum să-mi scap neamul de nevoi,
Dar, ca să semăn păpuşoi,
N-aveam pământ!

Livadă mi-am dorit, de meri,
De pruni, de vişini şi de nuci,
Dar după bani un` să te duci,
De unde să îi ceri?
Văzându-mă cât mă frământ,
A făcut fata legământ
Cu CEC-ul şi, foarte uşor,
I-au dat un credit mărişor,
Să-mi fie mie de-ajutor
Pentru pământ.

Consilierul a aflat
Că sunt parcele din belşug
Şi-s numai bune pentru plug,
Aproape, într-un sat.
Un procuror foarte zelos,
Voind să-mi fie de folos,
S-a deplasat, ca dus de vânt,
Şi chiar şi morţii din mormânt
Au fost chestionaţi... frumos
Despre pământ.

C-am vrut şi noi, şi noi să ştim
Că nu dăm banii, la noroc,
Că nu-şi vor bate unii joc
De noi, dacă plătim.
Nepoţi şi cei ce dragi ne sunt,
Dacă-i apucă dorul crunt,
Când voi ieşi eu din sistem,
Să ştie, totuşi, că avem
Ocazia să ne vedem
Pe-al meu pământ.

Nici vreme n-am de explicat,
Că sunt lucrările în toi,
Toamna-i pe ducă şi vin ploi,
Iar vremea s-a stricat.
A pus dottore jurământ
Că pune la Senat cuvânt,
Comisiei să-i explicăm
Şi socoteală să îi dăm
Cum ne-am permis să cumpărăm
Atât pământ.

De-aţi şti cât sunteţi voi de mici,
Şi senatori şi deputaţi,
Cu Ponta, dacă vă-nhăitaţi,
Îmi sunteţi inamici!
Pământul meu e scump şi-i sfânt,
Nu-l iau cu mine în mormânt,
Dar, dacă tot am cumpărat,
Cu creditul împrumutat,
Nu o să las necultivat,
Acest pământ!

N-aveţi puteri şi chip de-acum
Să mă împungeţi tot mereu,
Că eu vă joc aşa cum vreu,
Ca praful de pe drum!
Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt,
Să pun la procurori cuvânt!
Când nu voi mai putea răbda,
Când tare mă veţi supăra,
De procurori nu veţi scăpa
Nici în mormânt!


luni, 18 noiembrie 2013

Joienel şi... plagiatul

Găsind în polată un vechi carneţel,
curios din fire, ca orice viţel,
Joienel se puse să îl răsfoiască
şi, cu voce tare, apoi să citească:
„Atât de fragedă, te-asameni
Cu iarba crudă din poieni
Şi, ca un înger dintre oameni,
Apari din neamu-ţi de Joieni!
Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert.
La poarta ta, dragă bovină,
De vreo trei ceasuri stau inert.”
„Fămând şi gol, făr-adăpost,
Fără să am un aşternut,
Duceam, ca ultimul cornut,
O viaţă fără rost.
Mă biciuiau şi ploi şi vânt,
Până să facem legământ,
Cât încă nu ştiam de noi,
Răbdam poveri, răbdam nevoi,
Dar îmi doream, ca şi alţi boi,
Să am pământ!”
- Măiculiţă, mamă, ce scria babacu`
şi ce viaţă duce în prezent, săracu`!
Versuri ca acestea, mobilizatoare,
să predea, la şcoală, doamna-nvăţătoare!
- Crezi tu, Joienele, că un imbecil,
ca să nu zic tac-tu, ştie de dactil,
ştie ce sunt iambii, ştie de trohei?
El ştia să şadă lipit de şporhei
şi să „ciugulească” de colo un vers,
altul de dincolo, văzând că i-a mers
şi nu îl acuză nimeni de pastişă.
Carneţelul ăsta, găsit la cornişă,
este o dovadă de necontestat
că tot ce-a scris tac-tu e doar... plagiat.
- Şi de ce, mămucă, faci atâta caz,
vrei să dea babacu` acum de necaz,
să îl ia un nenea în colimator
şi de râs să-l facă la televizor
pentru nişte versuri ce le-ar fi... furat,
că n-or fi o teză pentru doctorat?
- Nu sunt, Joienele, dar ţi-o spun pe scurt:
Că-i vers sau e teză, furtul e tot furt!

vineri, 15 noiembrie 2013

Joienel şi... gargara

- Patruş`doi plus unu şi optzeci de bani,
dacă-i pun deoparte, cât strâng în cinci ani?
- Joienele dragă, dar ce faci, copile,
tu mai eşti la vârsta să te joci cu bile?
- Ce bile, mămucă, tu nu vezi ce fac?
Calculez profitul cu acest abac,
dacă-mi creşte „leafa” Guvernul meu drag,
să vezi, mămiţică, ce ţoale îmi trag
şi, cu ce-mi rămâne, că sunt strângător,
îmi bag în dotare şi calculator.
- Mai lasă abacul, s-ar putea să-l strici,
că nu-ţi dă Guvernul nici doi firfirici!
Pentru alocaţii nu mai sunt resurse,
află de la mine, că ştiu... de pe surse!
De unde, băiete, bani şi pentru voi,
când au guvernanţii atâtea nevoi?
Ca să îşi plătească şefii de regii,
ia Guvernul fonduri de la tablagii,
de la Sănătate, din Învăţământ,
căci bugetul este, mamă, la pământ.
Ca să laşi abacul, să nu mai insişti,
îţi dau un exemplu: Unor poliţişti,
când au mers la doctor şi-au spus ce îi doare,
le-a prescris acesta... gargară cu sare,
măcar o pilulă, cum e sulfamida...
- Păi, puteau să meargă la Mama Omida,
că-i trata şi baba tot aşa, empiric...
- Te rog, Joienele, să nu fii satiric,
poliţiştii ăia pot muri cu zile
şi ţie îţi arde de glume, copile!
- Nu glumesc, mămucă, voiam doar să spun
că medicul ăla poate n-o fi bun.
- Alta e problema, dragul meu băiat,
visteria ţării azi a cam secat.
- Da, dar premierul declara aseară...
- Lasă-mă, băiete, aia e... gargară!

marți, 12 noiembrie 2013

Joienel şi... şpaga

- De ce rozi creionul, Joienele dragă?
- Nu găsesc o rimă la cuvântul şpagă,
tot caut întruna, de când mă trezii...
- Da` ce, Joienele, tu scrii poezii?
- Ei, şi tu, mămucă! Fac o încercare,
să o las perplexă pe învăţătoare,
când voi citi mâine tema despre şpagă
care se propagă, astăzi, ca o plagă,
pentru că, mămucă, nu mai e de şagă,
am ajuns cu toţii slugă la dârloagă,
tu munceşti, ca vita, o viaţă întreagă
şi nicio leţcaie nu strângi în desagă,
în timp ce şpăgarii vile vor „să-şi tragă”,
plătind pentru ele cam un sfert din şpagă.
Justiţia noastră, oarbă, deci beteagă,
se face că-i prinde, se face că-i leagă,
că o fi bolnavă sau că o fi bleagă,
cine, mămiţică, s-o mai înţeleagă,
dacă e pe ducă şi nu are snagă
să prindă şpăgarii, de ce se mai bagă?
- Rimele, băiete, văd că-ţi vin şuvoi...
- Aşa e, dar toate sunt de gradul doi,
eu voiam o rimă care să atragă,
să te înfioare, când auzi de şpagă!
- Cine-ai vrea, băiete, să se înfioare?
Pe şpăgarii noştri nici în cot nu-i doare
că găseşti, la şpagă, nu ştiu care rimă,
citind ei acestea, râsul şi-l reprimă,
pentru că, băiete, toţi aceşti şpăgari
nu sunt boi, ca tac-tu, sau simpli măgari.
- Dar ce sunt, mămucă? - Ei sunt... pe cai mari.

luni, 11 noiembrie 2013

Joienel şi... taxele

- Dac-ar fi, mămucă, să-ţi fac un reproş
este doar acela că i-ai făcut coş
grajdului acesta, când l-ai construit,
că, şi aşa, coşul stă nefolosit,
n-am văzut să scoată niciun fir de fum,
şi-s destul de mare, pot să zic, de-acum.
- Nu ştii, Joienele, că nu iese fum,
dacă nu faci focul? Dar de ce-mi consum
timpul eu cu tine, când am de făcut
treburi o grămadă? Tot n-am priceput
ce ai tu cu hornul, ce te deranjează?
- Pentru că, mămucă, se impozitează,
de la anul, toate, până şi ogeacul,
de-o să-i vină acru boului, săracul,
să plătească biruri puse de guvernul
care ne aduce, pe pământ, infernul.
Spre norocul nostru, n-avem în grădină,
cum are tot boul, o mică piscină,
un turn de răcire sau un apeduct,
doar aşa, de probă, chiar cu uzufruct,
că strângeai, mămucă, la refuz, cureaua.
- Aşa-i, Joienele, ne-am găsit beleaua,
am dat, cum se spune, din lac, drept în puţ,
ăsta-i adevărul şi e... gol-goluţ.
- Apropo, mămucă, ştii c-a devenit
chiar şi puţul nostru sursă de venit
pentru guvernanţii care ştiu atât:
să ne pună nouă cuţitul la gât
şi, ca să adune dânşii nişte lei,
de pe noi jupoaie trei rânduri de piei?
- M-ai convins, băiete, tot nu-i de folos,
aşa că, deseară, vom da hornul jos...
- Degeaba, mămucă, faptu-i consumat,
tot plăteşti la anul impozit la stat!
- De ce, Joienele? Asta cum mai vine?
- Pentru că Guvernul ne crede... bovine!

vineri, 8 noiembrie 2013

Joienel şi... ferma

- Dacă asta este izogeoterma,
eu, în zona asta, îmi voi face ferma!,
îi zise viţelul mamei sale care
îşi privea odrasla, mută de mirare,
văzând că aceasta, chiar fără echer,
trasase pe hartă un patrulater.
- Ce fermă, băiete, iar vorbeşti aiurea,
tu nu vezi, pe hartă, că aia-i pădurea
de salcâmi pe care au plantat-o, cică,
un străbun de-al nostru şi o străbunică?
- Mămiţică dragă, iar ai pierdut trenul!
Păi, mai corespunde harta cu terenul?
Fabrici şi uzine mai sunt doar pe hartă,
în realitate, cam aceeaşi soartă
au avut cu toate, au ajuns... fier vechi,
când au mişcat unii şmecheri din urechi.
Ştiu că pentru tine e o veste tristă,
dar pădurea asta azi nu mai există,
cum ajunge omul oale şi ulcele,
aşa-i şi pădurea - talaş şi surcele.
Deci, pe locu-acesta, curăţat de cioate,
îmi voi face ferma, pe la anul, poate,
zilele acestea ajung la zânoi,
să îmi dea un credit de-ăla de nevoi...
- Ce zânoi, băiete, poate zână, mamă?!
- Ba zânoi, mămucă, ăla din reclamă,
cum să fie zână, că zâna e slabă,
zânoiul ce zice primul o silabă,
tu pe următoarea, de la „personale”,
şi te umpli astfel, mamă, de parale.
Cică o viţică aşa a făcut,
a avut nevoie de un împrumut,
a pus-o zânoiul de-a silabisit
şi cu milioane s-ar fi pricopsit.
- Şi viţica asta ce face cu ferma,
că doar n-o să-şi strice dânsa epiderma
când va da cu sapa printre păpuşoi?!
Munca asta brută este pentru boi.
- Ferma e cadoul pentru tac-su, mamă,
care, în cireadă, e un bou de seamă...

marți, 5 noiembrie 2013

Joienel şi... testele

- Mămiţică dragă, ştii că sunt modest,
dar pe lumea asta nu există test
la care pe alţii eu să nu-i întrec,
uite un exemplu: Dacă lui ygrec,
care e ministru... - Gata, Joienele,
lasă-l pe ministru, caută surcele,
să-ţi fac o fiertură, să-ţi ţină de foame,
că mi-a dat vecina un castron de poame!
- Iar poame, mămucă, ceva mai de soi
nu ai în cămară, nişte păpuşoi,
niscaiva nutreţuri de-ale concentrate
sau alte bucate mai... adevărate?
- Nu am, Joienele, altceva nu este,
că-n loc să faci treabă, tu te ţii de... teste.
- Nu mai sunt surcele, doar crenguţe verzi,
dar, mămică dragă, nici nu ştii ce pierzi
dacă nu laşi treaba două, trei minute,
să-ţi spun ce băftoase sunt nişte cornute.
Cică o junică are-aşa un ghiers,
încât, drept la suflet, unui bou i-a mers
şi-acest bou, ministru pe la Dezvoltare
care-a uns-o şefă pe... privighetoare,
când l-au tras de limbă, a spus, inocentul,
că o recomandă... vocea şi talentul.
- Joienele, mamă, nu văd legătura,
adu nişte paie să îţi fac fiertura!
- Mămiţică dragă, dar e evident,
dacă doar cu vocea şi puţin talent,
la posturi înalte poţi, azi, să aspiri,
că n-avem bucate, de ce te mai miri?
Dacă eu, mămucă, un viţel precoce,
am talent cu carul şi am chiar şi voce,
dar nu prea am carte, aş putea să sper
să ajung bou mare într-un minister?
- Asta, Joienele, e altă poveste...
Aduc eu surcele, tu, vezi-ţi de... teste!

luni, 4 noiembrie 2013

Joienel şi... horticultura

Văzând că Joiana umblă prin ogradă,
Joienel o prinse uşurel de coadă
şi, ca altă dată, foarte circumspect,
reluă cu mă-sa un mai vechi subiect.
- Din această curte primită ca dotă
îmi revine, mamă, şi mie o cotă,
una cât de mică, dar să-mi aparţină?
- De ce, Joienele? - Să-mi fac o grădină
pe care, din toamnă, s-o împart în straturi,
iar la primăvară să pun zarzavaturi,
cucurbitacee, nişte crucifere,
vinete, tomate şi tot ce se cere
să aibă în curte omul gospodar...
- Joienele, mamă, dar tu ai habar
că grădinăritul cere mult efort?
- S-o crezi tu, mămucă, e un fel de sport
pe care îl practici, ca să fii în formă,
pentru asta, zilnic, îţi fixezi o normă
şi mergi în grădină, unde dai cu sapa
până, de pe tine, simţi cum curge apa.
- Cine mai munceşte azi cu aşa spor?
- Am văzut un nene la televizor
cum culegea roşii, mulţumit de sine,
şi să ştii că nenea nu-i un oarecine.
- O fi nenea ăla bun horticultor,
însă din postura de conducător
pe care o are, dânsul ne arată
cam cât valorează...ceapa degerată.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Joienel şi... simularea

- Mămiţică dragă, de pe la amiază
am nişte simptome grave de gălbează,
am simţit, deodată, o hipotermie,
am scaune dese, am şi anemie,
ce mă-ngrijorează însă cel mai tare
e că îmi lipseşte pofta de mâncare...
- Mai taci, Joienele, nu-ţi mai răci gura,
să nu-ţi scadă iarăşi, brusc, temperatura!
Ai scaune dese? Cred şi eu că ai,
c-ai băgat în tine cât într-un buhai,
de ziceai că turcii ţi se bat la gură,
ia să mănânci seara şi tu cu măsură
sau, dacă se poate, să sari peste cină
şi să vezi, băiete, că n-o să-ţi mai vină
să stai toată ziua numai la privată,
mi-ai mâncat făina toată din covată,
de-aia nu ai astăzi poftă de mâncare,
nu că ai simptome de vreo... gălbinare
şi, băiatul mamii, să nu-mi spui tu mie
că lenea se cheamă, de-acum, anemie!
- Bine, mămiţică, iată, retractez,
dar cum ţi-ai dat seama că eu simulez?
- Şi eu, Joienele, când am declarat
că-l iubesc pe tac-tu, am cam... simulat,
dar n-aveam ce face, pentru că, mămică,
m-a-mpins de la spate scumpa ta bunică
şi m-a dat de-acasă după un cornut
care-n simulare e neîntrecut.
Când băgam în brazdă, primăvara, plugul,
simula că trage, ca şi mine, jugul
sau când stăteam, noaptea, singuri în obor,
simula că face cu mine amor.
Acum, la Milano, tu crezi că lucrează?
- Ştiu şi eu, mămucă, poate simulează,
de-asta ne trimite bani din an în paşte,
cam aşa stă treaba, însă recunoaşte
că în ţara nostră nu sunt simulanţi
care să-i întreacă pe... - Pe guvernanţi?
Aşa-i, dragul mamii, ăştia simulează
nu fleacuri ca tine, de-astea cu... gălbează,
tot ce fac ei astăzi e o simulare,
încât Joienele, de-aşa guvernare
(îţi spun numai ţie), îmi cam vine acru.
- Păi, nu-i guvernare, e un... simulacru!

vineri, 1 noiembrie 2013

Joienel şi... Salmonella

- Eu cred, Joienele, că puiul acela
care picoteşte are Salmonella!,
îi zise Joiana viţelului care
căuta prin curte ceva de mâncare.
- Ce-ţi veni, mămucă, aşa tam-nesam,
lasă-mă în pace, altă treabă n-am
decât să casc gura la nu ştiu ce pui?
- Eu zic să caşti ochii, altfel te expui,
fiindcă Salmonella este un bacil
care nu se vede, el vine tiptil
şi, fiind de felu-i foarte inventiv,
te trezeşti că-ţi intră-n tubul digestiv
şi de-acolo, mamă, nu-l mai scoţi nici mort,
astfel Salmonella merge la export,
de se plâng străinii, pe bună dreptate,
că le dăm bucate gata infestate.
- Eu nu cred, mămucă, se exagerează,
Salmonella asta nu-i aşa de... brează
cum încearcă unii să o zugrăvească...
Să tacă străinii, să nu clevetească
să nu mai provoace iarăşi un scandal,
cum a fost acela cu carnea de cal!
- Totuşi, se vorbeşte, mamă, că străinii
ne-au mâncat şi caii, ne-au mâncat asinii,
iar pe etichete scria „muşchi de vită”,
de-asta, dragul mamii, lumea ne evită.
Ce ai, Joienele, faci haz de necaz?
- Păi, ne ştie lumea... ca pe un cal breaz!

marți, 29 octombrie 2013

Joienel şi... clanurile

- Joienele dragă, tu te ţii de glume,
cum adică, mamă, să îţi iei alt nume?!
- Pentru că, mămucă, mi-am făcut un plan,
săptămâna asta vreau s-o pun de-un clan.
- De ce, Joienele? - Pentru că se poartă
clanurile, mamă! Am văzut o hartă
cu care Organul nostru competent
ţine cetăţenii, zilnic, la curent
şi îi informează cu orice mişcare
pe care o face clanul lu`… cutare.
De-asta vreau alt nume, fiindcă vezi matale
parcă altfel sună clanul Caragiale,
clanul lu` Butoane, clanul Duduianu,
clanul Cocoroadă, clanul Sadoveanu,
clanul lu` Capone, clanul lu` Pian
clanul Corsicanu, clanul lu` Caran,
clanul Toboşarii, clanul lu` Chiaburu,
clanu lu` Ghenosu, clanul lu` Buduru,
clanul lu` Francezu, clanul lu` Bahoi,
clanul lu` Ogeacă, clanul lu` Ţepoi,
clanul lu` Sgârcitu, clanul Budrigan,
clanul lu` Buriga, clanul lu` Hasan
clanul Ţăndărică, clanul lu` Chirmuş,
clanul Ciprienii, clanul lu` Neguş,
clanul Baradiu, clanul lu` Gigioc,
clanul lu` Enrico, clanul lu` Boboc,
clanul lu` Titoaşcă, clanul lu` Versace...
E vreunul, mamă, care nu îţi place?
Vezi că am dreptate? Oi fi eu vițel,
dar nu sună bine... clanul Joienel.
- Dacă spui că-n ţară nu ai loc de clanuri,
ce face Organul, Joienele? – Planuri!
Face planuri, mamă, să destructureze
toate-aceste clanuri, să le-ntemniţeze...
- Şi, băiatul mamii, care-i rezultatul
sau dispare unul şi apare altul?
- Unde vezi tu, mamă, clanuri să dispară?
Altele sunt astăzi mai temute-n ţară,
cum sunt, bunăoară, clanul Senatorii,
clanul Deputații, clanul Procurorii.
Ăştia aşa bine pe toţi ne “lucrează”
iar pe ei nici dracu` nu-i destructurează...

luni, 28 octombrie 2013

Joienel şi... pădurea

- Joienele, mamă, ai, ca-n alte dăţi,
să-mi spui, de la şcoală, ceva noutăţi?,
îşi chemă Joiana fiul, să-l descoasă,
după ce acesta a intrat în casă.
- Doamna-învăţătoare ne-a spus despre munţi
că ajung, ca omul, să fie cărunţi,
când, peste întinderi de păduri eterne,
stratul de zăpadă liniştit s-aşterne.
Mămiţică dragă, m-a împins păcatul
şi i-am spus în faţă că eu, subsemnatul,
am altă părere decât dumneaei,
că în ţara noastră, munţii, care-s... chei,
n-or să-ncărunţească nici în veci de veci,
fiindcă-n anii ăştia s-au găsit zevzeci,
nişte maţe fripte, nişte nesătui
ce-au pătruns cu drujba până-n munţi silhui
şi-au ras, ca pe barbă, codrii seculari,
numai ca s-ajungă ei milionari.
- De ce, Joienele, crezi c-au făcut asta?
- Pentru că, mămucă, nimeni n-a zis BASTA!,
pentru că toţii boii care ne conduc,
dac-au închis ochii, au primit ciubuc,
pentru că de Ţară lor nici că le pasă,
fiindcă au cu toţii... cheresteaua groasă.

duminică, 27 octombrie 2013

Joienel şi... autonomia

- Joienele, mamă, ia să-mi spui tu mie
dacă ştii ce-i aia AUTONOMIE!
- Dar ce întrebare pui şi tu, mămică,
eu ştiu toate astea de la grupa mică!
Autonomia este doar atunci
când dai Stema Ţării jos şi o arunci,
când scuipi Tricolorul, îl calci şi-i dai foc
şi pui pe clădire alt drapel în loc,
când iei o păpuşă şi-o spânzuri de ram,
scriind pe cămaşă că-i Iancu Avram,
când pe toţi vecinii tu îi dai pe brazdă
şi îi faci să creadă că îi ţii în gazdă,
când pe badea Gheorghe îl iei la refec
şi-apoi, cu candoare, îi spui „szeretlek”...
Aşa procedează un... autonom!
Te-aşteptai, mămucă, să spun... nem tudom?

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Joienel şi... prima casă

- Joienele, mamă, ce te preocupă,
de stai cu privirea proţăpită-n supă?
Ai şi tu dreptate, e o zeamă lungă,
dar dacă, mămică, n-am un ban în pungă,
tăiţei de casă nu-s, că nu-i făină,
delikat din ăla cu gust de găină
nu mai am, băiete, de acum un an,
noroc că verdeaţa creşte pe maidan...
- Mămiţică dragă, lasă-mă niţel
să cuget în tihnă, ca orice viţel!
Nu aceasta zeamă lungă, insipidă,
îmi provoacă mie atâta obidă,
meditam la faptul că prea mulţi viţei
sunt pe lumea asta ce rămân holtei
din motivul simplu, însă evident,
că nu au, mămucă, un apartament,
o casă acolo, n-au un aşternut
să-i ofere soaţei, ca orice cornut.
Mămiţică dragă, vouă ce vă pasă,
că a fost programul ăla „Prima casă”
şi aveţi deasupra un acoperiş.
- Care „Prima casă”? Un alişveriş
a fost pentru unii, Joienele dragă,
că puteau să-i spună chiar şi... „Prima şpagă”.
Coşmelia asta ce stă într-o rână
a fost... prima casă a lu` a bătrână
şi-am primit-o zestre, pe lângă trusou,
când m-au dat de-acasă după primul bou.
Să nu-mi iasă vorbe, fiindcă eram fată
şi te-aveam pe tine, ţi-au găsit un tată
care, Joienele, nu avea un sfanţ
şi dormea, ca boul, noaptea într-un şanţ.
Dacă n-aveam casa, zestre de la bună,
dormeam lângă tactu toţi, sub clar de lună...

vineri, 25 octombrie 2013

Joienel şi... sexologia

- Cum poate, mămucă, dacă e distantă,
o viţică, totuşi, să fie... gestantă?,
o-ntrebă, aseară, fiul pe Joiana
care mai să urle, de dureri, sărmana.
- Ce-ţi veni, copile, eu am nevralgie
şi ţie îţi arde de... sexologie!
Când porneşte barza spre o adresantă,
pe ea n-o priveşte dacă e... distantă
sau e prietenoasă nu`ş care viţică,
îi lasă coletul şi pleacă, mămică,
pe la alte case unde sunt viţici
ce aşteaptă barza. Mulţumit? Ce zici?
- Ha, ha, ha, ce glumă! Carevasăzică,
barza, care este o făptură mică,
poartă-n cioc, săraca, ditamai viţelul
şi-l lasă la poartă, să crească şeptelul!
Mămiţică scumpă, dar această barză
e-aşa de cinstită, nu se fofilează
şi-n loc să transporte un aşa colet,
să-i ducă viţicii un mic... sterilet?
- Dacă ştii, băiete, cum devine treaba,
de ce-mi mai bat gura cu tine degeaba?

joi, 24 octombrie 2013

Visul de mărire al lui Joienel

Joienel, stând singur, astăzi, în ogradă,
lălăia un cântec, dând voios din coadă:
„Mi-a spus bunicuţa că sunt os domnesc
şi cu asta, lume, tare mă mândresc...”
- Da`, mai tacă-ţi gura, că mă enervezi,
ai tras, cumva, iarbă, de tot divaghezi?
- Se poate, mămucă, păcatele mele,
n-am eu obiceiuri din acelea rele!
Ieri mi-a spus bunica despre nuş`ce probe
care demonstrează că sunt neam de... Kobe
şi nu se cuvine să stau în ocol,
când locul meu este chiar la... Protocol.
- Iart-o, Joienele, că-i vacă bătrână,
care dă, pe cioară, vrabia din mână
şi (să fiu mai dură), ca orice bovină
din neamul lu tactu, a vrut să parvină,
dar, dacă, vreodată, le-o fi surâs soarta,
au stat, ca viţelul, să admire poarta.
Şi, să-ţi mai zic una, să ştii că-i nasol
să ajungi pe lista de la Protocol,
că ăştia, băiete, nu te promovează
ci îţi curmă viaţa, apoi te tranşează
şi aleg din tine doar un muşchiuleţ
care, se aude, are-aşa un preţ
că şi-l pot permite numai premierii
şi alţii cu vile, de prin Primăverii,
că ăstora, mamă, cică li s-apleacă,
dacă bagă-ntrânşii muşchiuleţ de vacă,
o vacă de-a noastră, deci autohtonă,
care cântăreşte o juma` de tonă...
Dar, tu, Joienele, n-ai de gând să-nveţi,
visezi, ca şi tactu, cai verzi pe pereţi?
Lasă-le în boale de-aşa-zise probe,
mai bine stucheşte şi spune: „Ptiu, cobe”!

marți, 22 octombrie 2013

Joienel şi... chirurgia

- Joienele, mamă, care e problema?
O să mergi la joacă după ce-ţi faci tema,
aşa că, mămucă, nu fi viţel prost,
că nu mă îndupleci, plânsul n-are rost!
- Să ştii, mamă dragă, că dacă e udă
batista de lacrimi, eu nu plâng de ciudă
că nu merg la joacă sau că-n farfurie
nu mai am mâncare. Plâng de bucurie...
- Cum aşa, scumpete? Fă-mă să-nţeleg!
- Mai ţii minte ziua când eu, ca un bleg,
am săpat o groapă la noi în ogradă,
care să aducă a... autostradă,
iar mata, mămucă, nimerind în groapă,
ai venit acasă murdară şi şchioapă?
- Asta-i bucurie, dragă Joienele,
c-am stat, cu piciorul, o lună-n atele?
- Nu e bucurie, dar este noroc
că ţi-ai pus piciorul, singură, la loc,
fără operaţii pe la chirurgie,
pentru că-n spitale aud că-i urgie.
Cică o persoană de sex feminin
şi-ar fi rupt piciorul, aşa, din senin,
şi-ajungând pe mâna nu ştiu cărui vraci
priceput la toate, dar nu şi la vaci,
a fost operată la piciorul stâng...
- Acum ce-i cu tine? Râzi ca un nătâng!
Nu ţine, băiete, s-o faci pe deşteptul!
- Dar, biata persoană l-avea rupt pe dreptul...

luni, 21 octombrie 2013

Joienel şi... alocaţia

De când Joian, boul, a plecat de-acasă,
n-a mai fost Joiana aşa furioasă:
- Dumnealui se plimbă iar de colo-colo,
iar eu stau acasă şi mă chinui solo,
nu mai am în curte nici fir de nutreţ
şi pe foc pun astăzi ultimul ostreţ,
mă văd nevoită să îţi spun, băiete,
că vom fierbe ceaiul cu cărţi şi caiete!,
mai zise Joiana şi, intrând în casă,
aruncă, nervoasă, şlăitaful pe masă.
Curios din fire, ca orice viţel,
Joienel se duse drept la portofel,
l-a întors pe faţă, l-a întors pe dos,
negăsind nimica, îi zise ciudos:
- Mămiţică dragă, abia azi constat
că tu îmi toci banii primiţi de la Stat!
Unde-i ajutorul ce-l primesc lunar,
ca să am, la şcoală, bani de buzunar?
Guvernanţii noştri nu mai ştiu, săracii,
cum să-i facă viaţa mai uşoară vacii
cât timp alăptează, ba îi dau şi bani
să-şi crească viţeii pân-ajung juncani
şi una ca tine, fără să gândească,
se apucă, iată, să îi chletuiască...
- Ce bani, Joienele? Patruş`doi de lei?!
Ăştia-s bani, băiete, ce cumperi cu ei?
- Da, dar a zis unul dintre senatori
că va creşte suma de patru, cinci ori...
- A zis, Joienele, dar ştii vorba aia:
„Pentru alocaţii, a-nţărcat bălaia!”
- Dacă stă problema astfel precum zici
şi Guvernul n-are bani pentru cei mici,
ăia care fură şi au din belşug
cum de se descurcă, ei de unde... sug?

duminică, 20 octombrie 2013

Supărarea lui Joienel

- Joienele, mamă, dar ce e cu tine,
nu ţi-s boii-acasă, ce nu îţi convine,
te ajunse dorul iarăşi de coraslă?
întrebă Joiana pe a ei odraslă,
văzând că viţelul, tare abătut,
nu vrea de mâncare, nu vrea de băut.
- Cum să-mi fie bine? E-o absurditate
să existe-n lume aşa nedreptate,
să văd că, la şcoală, pe unul, Godac,
l-aduce şoferul într-un Cadillac,
pe când eu, mămucă, n-am nicio cotigă...
Discrepanţa asta chiar că mă intrigă!
Eu mai am în clasă un coleg, Purcel,
e sărac, săracul, dar e curăţel,
chiar dacă părinţii l-au crescut în paie,
în timp ce godacul are cinci viloaie.
- Tacsu lu` Godacu e din clientelă,
pentru el o vilă e o bagatelă,
la fel ca toţi porcii gemând de lipide,
ăsta suge banii de pe la partide,
când ei, la ruletă, milioane toacă,
alţii o lătură n-au să pună-n troacă.
Şi mai e şi porcul ce-a luat-o razna,
ăla de se crede că e porc... de Bazna.
Află, dragul mamii, că oricum te-ntorci,
întâlneşti în viaţă fel de fel de porci,
dar mai porci ca porcii care ne conduc,
nu trăiesc eu, mamă, alţii să apuc...

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Joienel şi... politica

Cum se-ntoarse astăzi de la şcoală,
Joienel se duse la Joiana-n poală,
cuprinzându-i gâtul, ca un copilandru,
se lipi de pieptu-i şi îi zise tandru:
- Să luăm, mămucă, azi un caz abstract:
Un bou oarecare a făcut un pact
cu alegătorii, vite de-alde noi,
că dacă îl scoatem pe el din gunoi
şi-n Divanul Ţării l-ajutăm s-ajungă,
în stânga şi-n dreapta el o să împungă
şi o să se zbată, ca un telegar,
până ne va scoate din... din... - Bălegar.
Te bâlbâi, scumpete, ce s-a întâmplat?
- Nu mă bâlbâi, mamă, dar am ezitat
doar o clipă numai dacă să pronunţ
cuvântul acela în al meu enunţ.
- Nu-i nicio ruşine, spune mai departe!
Dar, băiatul mamii, n-ai un caz aparte?
- Nu am, mamă scumpă, că nu-s detectiv,
ce spun eu acuma e doar... prezumtiv.
Aşadar, mămucă, dacă el zicea
că-i de hăis şi apoi s-a făcut de cea,
când merge la lucru în acea incintă,
boul ăsta, oare, ne mai reprezintă?
- Joienele, mamă, iacă, vreau, nu vreau,
de data aceasta chiar ţi-o spun pe şleau:
Boi, precum acesta, trec la alt stăpân,
dar, până la urmă, ei tot BOI rămân!

Joienel şi... legionarii

- Mămiţică dragă, nu mai e de glumă,
îngăimă viţelul, tot numai o spumă,
am aflat o veste care sună straşnic,
dacă, chiar de mâine, n-o să fie paşnic

protestul acesta ţinut în... bobot,
toţi boii din piaţă o iau peste bot,
pentru că, mămucă, sunt legionari,
a spus nenea ăla, şef peste văcari!
- Joienele, mamă, trage-ţi răsuflarea!
Dar de unde-i vine, oare, bosumflarea
lui nenea acesta care-i supărat
cum ar fi, să zicem, văcarul pe sat?
- Mi-a ajuns, mămucă, astăzi la ureche
că vătaful ăsta e lovit de streche
şi pune văcarii să-i calce-n picioare
pe boii ce-ncalcă nu ştiu ce culoare...
- Roşie, copile, asta e culoarea?
- Asta e, mămucă! Şi-a pierdut răbdarea
şi a dat poruncă să nu se permită
să-i apară-n cale nici urmă de vită.
- Lasă-i, Joienele, s-o ia peste bot,
poate-or ţine minte, când se duc la vot!


(ţinut în bobot – ţinut la întâmplare) - DEX

vineri, 18 octombrie 2013

Joienel şi... gazele

Ridicând privirea din abecedar,
se trezi viţelul spunând: - Aşadar,
patru hectolitri ori atâtea zile...
- Ce te mai frământă şi astăzi, copile,
întrebă Joiana, ce tot socoteşti?
Ştii ce-i hectolitrul? Hai că mă uimeşti!
- Ştiu, mămucă dragă, că-s viţel citit,
dar nu mă-ntrerupe iar din socotit,
că aş vrea să aflu cam cât gaz metan
ai putea produce mata într-un an!
Scria într-un studiu că, zilnic, o vacă
dă vreo patru sute de litri, doar dacă
este furajată corespunzător,
dar, dragă mămucă, eu mă simt dator
să te pun în temă că sunt situaţii
când elimini gazul şi prin eructaţii,
şi pe altă cale, înţelegi matale,
odată cu alte resturi vegetale.
- Înţeleg, băiete, că n-oi fi vreo tută
care îşi conservă mintea de cornută,
totuşi, dragul mamii, nu pricep defel
ce-ţi trece prin mintea aia de viţel!
- Păi, e foarte simplu! Vreau să demonstrez
că nu e, mămucă, niciun chichirez
să se căciulească la americani
unii boi de-ai noştri, când noi, fără bani,
le producem, zilnic, gaze berechet,
încât să rămână să-şi ia... la pachet.

miercuri, 16 octombrie 2013

Joienel şi... autostrada


După ce purceii l-au bătut la poarcă,
a pornit viţelul spre casă, ud leoarcă,
dând să intre-n staul, pe poarta cea mare,
văzu că Joiana merge-n trei picioare.
- Ce-ai păţit, mămucă, de mergi aşa şchioapă?
- Azi noapte, copile, am dat într-o groapă
ce-au săpat-o porcii la noi în ogradă.
- Dar aia nu-i groapă, e... autostradă!
- Joienele, mamă, ori te-ai bolânzit?
O aşa prostie, n-am m-ai auzit!
Eu am dat în groapă, de-am venit grămadă,
şi tu o ţii langa că-i... autostradă!
- Aş fi vrut, mămucă, să-ţi fac o surpriză,
dar te-a-mpins păcatul să mergi pe ampriză,
peste-o zi sau două îi gata lucrarea
şi-i facem, la termen, şi inaugurarea,
urcat pe grămada aia de balast,
premierul nostru va ţine toast,
mulţumind din suflet godacilor harnici
şi, cu forfecuţa, va tăia trei panglici.
- Dar de ce trei panglici şi nu una doar?
- Pentru că şi ăsta-i... mare panglicar.

marți, 15 octombrie 2013

Frământările lui Joienel

Privind cu tristeţe la cei din tablou
-o viţică mândră, alături de-un bou -
(aţi ghicit, desigur, scumpii lui părinţi),
îşi luă viţelul inima în dinţi
şi-i puse Joianei, scurt, o întrebare,
de era să cadă, biata, din picioare:
- Mămiţică scumpă, când erai tu fată,
stăteai, ca şi mine, fără niciun tată?
- Joienele, dragă, tu ce vrei să zici
folosind în frază negativul... nici?
Asta e părerea-ţi despre mine, mamă,
crezi că sunt o vacă din aia... bigamă?
- Iartă-mi exprimarea, n-am vrut să te supăr,
am greşit, mămucă, doar pentru că sufăr,
nu-ţi face probleme, că n-am vreo nevroză,
dar eu pe tăticu îş ştiu doar din poză!
M-ai adus pe lume în acest saivan,
când el te lăsase, aproape de-un an,
mergând să muncească în nu ştiu ce ţară,
s-avem în corlată hrana necesară.
Vreau să ştiu, mămucă, aşadar cutez
să-ntreb înc-o dată, deci reformulez:
Când erai tu fată, boii ăi bătrâni
plecau să ajungă slugă la stăpâni,
departe de ţară, departe de casă?
Asta e problema care mă apasă!
- Nu plecau, scumpete, că n-aveau motiv,
se găsea de muncă şi la colectiv,
şi pe şantiere, şi în combinate,
aveam masă verde, aveam concentrate
şi un grajd ca ăsta îl luam în rate...
- Astea sunt din basme sau de-adevărate?
Nu cumva, mămucă, tu îţi râzi de mine,
spunând c-aveam fabrici, că aveam uzine,
că aveam o flotă cum nu s-au văzut,
dac-aveam atâtea, unde-au dispărut,
că în anii ăştia nu a fost război?
- Le-au distrus pe toate, mamă, nişte BOI!

luni, 14 octombrie 2013

Joiana şi... Pactul

Cum intră în curte, Joienel, şcolarul,
se duse la mă-sa şi-şi vărsă amarul:
- Mămucă, la şcoală, doamna-nvăţătoare
ne-a vorbit de pactul de... coabitare,
a făcut, săraca, tot ce a putut,
dar, până la urmă, tot n-am priceput.
Stai să-mi pun perechea nouă de târlici
şi vin lângă tine, că vreau să-mi explici!
- Uite, Joienele, cam cum vine pactu`,
când, fiind viţică, m-am luat cu tactu,
ne-am jurat credinţă. Neoficial,
neavând aceasta impact social.
Eram o sfioasă, Joienele, plus că
eu, în tinereţe, n-am fost rea... de muscă,
i-am jurat lu` tactu, într-un mod solemn,
să nu calc pe-alături şi-am bătut în lemn.
Ca să mă ferească să cad în ispită,
avea dezlegare să-mi dea o copită,
dar, Doamne, fereşte, dacă-i puneam coarne,
la mămuca-n curte putea să mă-ntoarne,
fără gălăgie, fără mult scandal...
Ăsta-i, Joienele, pact familial
şi, să-ţi dau răspunsul şi la întrebare,
cam aşa arată o coabitare!
- Mulţumesc, mămucă! Cum le ştii tu toate!
Dar coabitează şi cei din palate?
Că zicea tot doamna: „Ce zile-mpuţite,
boii din palate sunt iar la cuţite!”
Dacă tot se ceartă, chiar de au un pact,
nu pot să o facă şi ei mai... cu tact?
- Nu pot, dragul mamii. Nişte dobitoace
care-ncheie pacturi doar ca să le-ncalce! 
 

duminică, 13 octombrie 2013

Joienel şi mitologia

Azi după amiază, mai către chindie,
la Joiana-n staul, mare comedie,
că lu` ăla micu îi trecu prin minte
s-o-ntrebe pe mă-sa despre cele sfinte.
- Ştiu că-ţi este jenă, însă recunoaşte
că n-ai fost, mămucă, să te rogi la moaşte!
- N-am fost, sufleţele, nu că n-aş fi vrut,
dar, de la Oradea şi până la Prut,
din Giurgiu şi până-n dulcea Bucovină,
nu s-au găsit moaşte de la vreo bovină.
- Egiptenii, cică, ar avea un taur,
Apis parcă-i zice, poleit în aur...
- Aşa-i, Joienele, şi îl venerează
mai ceva ca tactu pe bunica brează.
- Dar la noi, mămucă, pe cuprinsul ţării,
nu au fost, prin veacuri, boi mai acătării?
- N-au fost, dragul mamii. Avem azi un bou
despre care unii spun c-ar fi erou.
Poate,... cine ştie,... când moartea-l va paşte...
Dar, mai bine lipsă, decât aşa moaşte!

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Constatarea Joianei

Azi, după amiază, până-n ora şase,
Joienel „scrisese” doar trei bastonaşe,
două linii curbe, două verticale,
o ghirlandă simplă, cinci sau şase zale,
trei steluţe duble, patru linii frânte,
dar lăsă creionul şi-ncepu să cânte:
„În rândul patru, banca de la geam,
şedeam cu un viţel de vârsta mea
şi amândoi, de foame, noi mugeam,
dar nimeni lapte nu ne aducea...
Param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-param,
param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-paa...
În randul patru locul meu era,
şi-oriunde-aş fi, cât voi trai, nu-l voi uita!”
Maică-sa, Joiana, robotind prin tindă,
reuşi doar versul de final să-l prindă
şi gândi că, poate, pe Joian, feciorul,
de Joian, bătrânul, îl cuprinse dorul,
căci plecase, bietul, prin străinătăţuri,
doar, doar câştiga-va bani pentru nutreţuri,
ca să se descurce niţeluş mai bine.
Zise, deci, Joiana, mai mult pentru sine:
„Când ţara-i condusă de porci şi măgari,
boi, să poarte jugul, sunt azi tot mai rari!”

vineri, 11 octombrie 2013

Prima zi de şcoală a lui Joienel

Privind la măgarul răzleţit de turmă,
i-a venit Joianei mintea de pe urmă:
„Dacă-l ţin acasă, rupt de colectiv,
Joienel ajunge un bou emotiv
sau, Doamne, fereşte, un introvertit,
cum o ursitoare, parcă, i-a sortit,
aşa că, mai bine, îl trimit la şcoală,
nu să mi se ţină, permanent, de poală!”
În ăst timp, viţelul cu privirea tandră
alerga prin curte cu o căţelandră.
- Joienele, mamă, lasă zbenguiala,
ia-ţi ghiozdanul, iute, că începe şcoala!
- Dar e prea devreme, tu nu vezi, mămuţă,
cum să merg la şcoală, nici n-am supt la ţâţă?
- Ai uitat, băiete, că ai supt azi-noapte?
Lasă că, la şcoală, vă dau corn şi lapte!
Să ai grijă, mamă, să mănânci... mumos,
să nu laşi să curgă laptele pe jos!

Pe la prânz, viţelul intră în ogradă
cu un pas nesigur, cât pe-aci să cadă.
- Ce-ai păţit, mămucă, ţi s-a aplecat
ori v-au dat la şcoală lapte alterat?
- Eu la şcoala aia nu mă mai întorn!
Nu mi-au dat nici lapte, nu mi-au dat nici corn,
am răbdat ca boul, fără să mănânc,
mai zise viţelul şi oftă adânc.
Am aflat la şcoală cum că un netot
a zis că, de lapte, ne-am cam şters... pe bot.

miercuri, 9 octombrie 2013

Sfat matern

Într-o zi, Joiana îl luă deoparte
pe Joian, mezinul, să-l înveţe carte.
- E vremea, mămucă, să îţi faci un rost,
să n-ajungi, ca tactu, în cireadă, prost,
vezi că toţi juncanii de prin ţară fug,
că aici i-aşteaptă trasul, doar,... la jug!
Asta e o... cretă, ăsta-i un... burete,
dacă n-avem tablă, scriem pe perete,
semnele acestea sunt silaba „mu”,
ia creta, băiete, şi scrie şi tu!
Ce te uiţi la mine ca la poarta nouă?
Eu vorbesc cu tine şi te faci că plouă...
- Iartă-mă, mămucă, zise cu sfială
Joienel, viţelul, dar eu vreau la şcoală...
- Timp pierdut aiurea şi bani risipiţi,
plus că şcoala, astăzi, scoate doar tâmpiţi
cărora le place munca de birou!
...Nu eu am spus asta. A spus-o un...BOU.

marți, 8 octombrie 2013

Mai să nu o recunosc

Azi, uitându-mă la ea,
mai să nu o recunosc,
mi-am dat palme – pleosc, pleosc, pleosc -
şi-mi ziceam: O fi a mea?

De vreo doi ani şi opt luni
se făcuse mică, mică,
dar mi s-a-ntremat, nenică,
zău că nu vă spun minciuni!

Când a pus mâna pe ea,
şi-a făcut soţia cruce,
mă temeam să n-o apuce
vreun cârcel la lingurea.

Pipăind-o îndelung,
mă sorbea din ochi, ce mai!,
de credeam că, drept în rai,
într-o clipă o s-ajung.

Să-i fac un instantaneu
aş fi vrut, cu aparatul,
însă am luat... mandatul
şi l-am pus în pormoneu.

Ducând mâna la caschetă,
mi-a zis factorul poştal:
Să trăiţi, domn general,
aveţi... pensia completă!

Aşa-i place lui să-mi zică,
deşi sunt doar colonel,
dar eu îl las ca pe el
şi-i las şi... de una mică.

luni, 7 octombrie 2013

De curiozitate...

Nu-s curios să ştiu de eşti fidelă,
cum mi-ai jurat sub soarele torid,
şi nici nu pot, fiind de santinelă,
plicul trimis de tine să-l deschid,

nu-s curios să aflu dac-ai fost
cuminte, cum te lăudai chiar tu,
şi nici n-am voie să citesc în post,
că-mi urlă conştiinţa nu şi nu,

nu-s curios s-arunc chiar o privire
peste scrisoarea ta niciun moment,
să văd dacă te-ai dus la mănăstire,
chiar dacă nu-i de faţă domn sergent,

nu-s curios, că nu îmi stă în fire,
să aflu dacă, pe la cele dansuri,
băiatul lui năşicu`, Vlad Arhire,
îţi face, dobitocu`, iar avansuri,

nu-s curios nici dacă nea Miliţă,
un văr de gradul patru, pare-mi-se,
când te-nsoţeşte, noaptea, pe uliţă,
te pipăie prin locuri nepermise,

dar vreau să ştiu dacă zăpada-i mare
la noi în sat, în partea de nord-vest...
Citesc scrisoarea... Nu mai am răbdare,
chit că ajung, din gardă, la arest...

vineri, 4 octombrie 2013

De plictiseală...

Sunt plictisit cum este o legumă
ce stă de-ast` vară singură pe vrej,
aş vrea să-mi spună cineva o glumă,
dar e târziu şi prea puţini sunt treji,


sunt plictisit ca trenul din triaj
ce-aşteaptă un mecanic să-l urnească,
sunt plictist cum este un bagaj
uitat în gară de un gură-cască,

sunt plictisit cum ceasul de la mână
e plictisit de când nu l-am întors,
sunt plictisit cum mâţa cea bătrână
e plictisită de atâta tors,

sunt plictisit cum este un holtei
când fata o învârte fără sârg,
sunt plictisit ca pupăza din tei
când nimeni n-o mai plimbă pe la târg,

sunt plictisit ca trântorul în stup
visând la mierea albelor livezi,

sunt plictisit precum cumătrul lup

în aşteptarea caprei cu trei iezi,



sunt plictisit cum este eunucul

adus de Suleyman pentru harem,

ce-şi pufăie în linişte ciubucul,

departe de privirea lui Hurrem,


sunt plictisit cum puiul în găoace

se plictiseşte când e singur cuc,

sunt plictisit şi, neavând ce face,

voi sta vreo zece ore pe faisbuc...