joi, 22 decembrie 2016

Plugușorul 2017

Aho, aho, copii și frați,
încă nu vă bucurați,
c-am scăpat de tehnocrați!
Am scăpat de ”lefegii”
și-am dat peste pontagii,
cu rude pomanagii,
că sunt iarăși la putere
tot aceia unși cu miere,
până, hăt,
mai sus de cot,
acel loc unde îi doare
de a noastră bunăstare.
Tot acei care, când fură,
nu mai au nicio măsură
se bulucesc la bucate
și iau tot, pe apucate.
Noi muncim,
de ne spetim,
însă nu agonisim
nici măcar o firfirică,
iar ei fură fără frică
și își construiesc palate,
tot prin locuri izolate,
ca nu cumva un plebeu
să îi calce pe bombeu.
Ia mai pocniți, măi, din bici,
să îi ia cu tremurici
pe cei care, de ani buni,
s-au spurcat la furăciuni!
Hăi, hăi...









Roată mare, băietani,
că de douășcinci de ani,
plus ăsta care se gată,
țara a fost ocupată,
nu de goți sau de avari,
nici de hoarde de tătari,
nu de turci și nici de leși,
nici de dragii megieși,
cântăreți la balalaică,
ce fac vodca din pufoaică,
cunoscuți și drept muscali.
Alte triburi de vandali
au năvălit peste țară
și-au făcut-o de ocară.
Hrăpăreți autohtoni,
care au ajuns ”baroni”,
și-au făcut, din astă glie,
pentru neamul lor moșie.
Ca lor să le fie bine,
nu mai ştiu nici de ruşine,
fură voturi, fură bani,
de vreo 25 de ani,
fură păduri, fură case
şi-şi votează pensii „grase”.
Ia sunați, măi, din tălăngi
și puneți mâna pe spăngi,
să stârpim această plagă
ce ne lasă fără vlagă!
Hăi, hăi...








Deputații, senatorii
au luat cu ei feciorii
și, puși pe căpătuială,
i-au adus în Capitală,
dându-le, pentru moment,
loc călduț în Parlament.
Dacă n-a mers varianta
să-și promoveze amanta,
pe copile, pe nepoate
le-au făcut azi deputate,
să ne facă ele legi,
când vor fi dânșii betegi.
Am avut, până mai ieri,
neam de domni, neam de boieri,
neam de aprigi militari,
neam de vrednici cărturari,
dar acum ne stau în coaste
fel de fel de neamuri proaste,
dar alese de popor:
avem neam de senator,
ne-am văzut acum ”dotați”
și cu neam de deputați,
care se cred mari și tari,
că-s neam de parlamentari.
Roată mare, feţii mei,
şi sunaţi din zurgălăi,
acum, chiar de dimineaţă,
„parlamentarii pe viaţă”
de noi să se îngrozească
şi din somn să se trezească!
Hăi, hăi...







Roată plugul, dragii mei,
şi sunaţi din clopoţei,
să se-audă-n largul zării,
din Carpaţi, la ţărmul mării,
o urare strămoşească
pentru stirpea românească:
Mult noroc şi sănătate,
masa plină de bucate,
pensii bine calculate,
salarii neîngheţate,
doar de astea s-aveţi parte,
fiindcă-s binemeritate!
Ia mânaţi, cu toţii, măi,
să se-audă peste văi
o urare din bătrâni:
LA MULŢI ANI, IUBIŢI ROMÂNI!





vineri, 18 decembrie 2015

Plugușor cu repetiție



Aho, aho, copii și frați,
cumetri, nepoți, cumnați,
veri buni sau mai depărtați,
socri, fini, bunici și tați
și soții de deputați,
amante de senatori,
prinți, prințese, prințișori,
primiți niște urători?
Ne primiți sau nu cu Plugul, 
noi izbim poarta cu drugul
și intrăm în bătătură,
să vă facem urătură,
la cumpăna dintre ani.
Nu vrem nuci, covrigi sau bani,
acadele sau colaci,
vrem să vă băgăm în draci
și să spuneți unde-i șpaga
ce-au luat-o cu desaga
soții, ginerii, cumnații,
unchii, socrii, finii, frații,
amanții, bunicii, tații
deputați și senatori, 
sau nașii de prințișori.
Ia mai mânați, măi feciori!
Hăi, hăi...

Scoateți capul pe fereastră
și-ascultați urarea noastră,
c-am venit cu mic, cu mare,
să vă facem o urare,
căci în anul ce-a trecut
să vă urăm n-am putut,
însă tare v-am urât,
sta-v-ar șpăgile în gât
și-atunci primul ajutor
să vi-l dea un procuror,
împreună cu mascații
veniți să vă salte tații, 
soții, ginerii, cumnații,
unchii, socrii, finii, frații,
nașii, cuscrii și amanții,
verișoarele și verii,
rezidenți prin Primăverii,
și să-i ducă la răcoare,
cu cătușe la picioare,
căci acolo-i locul lor,
chiar de anul viitor!
Aho, aho...

Lângă mine, băietani,
să le spunem LA MULȚI ANI,
la mulți ani, la pușcărie,
unde vor putea să scrie
opere desăvârșite
despre șpăgile primite
și pe unde sunt dosite,
prin cavouri, prin saltele,
pe sub pat, pe sub podele.
Trageți brazdă voinicească,
șpăgarii să se-ngrozească,
să știe că, la popreală,
vor da cu toți socoteală
pentru tot ce au furat.
Ia opriți, măi, din urat,
că, parcă, se-aud venind
mascații cu-al lor colind,
cătușele zornăind!
Până vin dubele-aici,
pocniți, cu forță, din bici
și sunați din zurgălăi!
Hăi, hăi...


miercuri, 9 septembrie 2015

Sunt tânăr, Doamnă...

(după poezia cu același titlu scrisă de Mircea Dinescu)

Sunt tânăr, Doamnă, însă nu tânăr cum am fost
când frecventam liceul, la zi, la Slobozia
și mă luau, la ore, toți dascălii la rost,
că nu rezolv, în viață, nimic cu poezia.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de versuri sunt sătul
am fost poet odată, chiar unul de calibru,
acum, când văd porumbul strâns, toamna, în pătul
și vinul în butoaie, mă simt în echilibru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, un moșier gomos,
având mereu în preajmă, cu scripca, lăutarul,
de vei veni la mine, așează-te frumos
la umbră, lângă cramă, și răsfoiește ziarul!

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, puțin mai în etate,
dar oamenii, pe stradă, și astăzi mă aclamă,
când o aduc pe Fifi, de coarne, din Cetate,
să facem împreună o nu știu ce reclamă.

Sunt tânăr, cum se vede, arareori rotula
mai scârțâie, cu toate că-s încă tânăr, Doamnă,
dar asta doar atuncea când Fifi, nesătula,
prin marketuri mă poartă, după curechi de toamnă.