La orice adiere vulnerabil...

Mi-a mai rămas puțin, foarte puțin

din cel care am fost și voi ma fi,

mă risipesc în fiecare zi,

de la o vreme nu-mi mai aparțin.

Și nu mai sunt nici al acestei patrii

ce nu-mi mai poartă nicidecum de grijă,

mă doare nepăsarea, ca o schijă

ce-mi umblă prin ventricule și atrii.

Vagi amintiri din cel care eram

plutesc în jurul meu, imponderabil,

la orice adiere vulnerabil,

încerc să mă adun, dar mă destram...