marți, 5 august 2014

Joienel şi amnistia



- Mămiţică dragă, cât m-ai alăptat
Şi ai primit moca leafa de la Stat,
Te-ai zbătut să capeţi un venit în plus?
- Joienele dragă, asta e exclus!
În cireada noastră, două, trei colege
Ştim că nimeni nu e mai presus de lege,
Chiar dacă văcarii care ne conduc
Fură, cu cisterna, chiar din lactoduc.
Eu, viţelul mamii, nu m-am ofuscat
Că am tras, ca alţii, targa pe uscat
Şi, chiar dacă tac-tu, uneori, contestă,
Eu sunt, dragul mamii, o vită onestă.
Am rămas, adesea, fără o lescaie
Şi n-aveam ce pune seara în tigaie,
Chiar ştiind că suferi, că vei fi flămând,
Joienele dragă, nu mi-a dat prin gând
Să fac precum tac-tu, bou „ultradeştept”,
Şi să trag ciurdarii cu nu`ş ce în piept.
- Dar de ce, mămucă, să fii tu mai brează,
Când ciurdarii, iată, le amnistiază
Pe acele mame care, se-nţelege,
Au mai scos venituri şi... pe lângă lege?
Şi se mai aude, mamă, că ciurdarii
Se pun astăzi bine cu pensionarii
Care, pentru nişte lei din ăia vechi,
Au mişcat la doctori, cică, din... urechi.
- Eeei, viţelul mamii, ascultă la mine,
Cine face asta nu-i un fitecine,
Amăgind cireada cu doi, trei coceni,
Ciurdarul se-ndreaptă către... Cotroceni.