Pluguşorul dascălilor

Aho, aho, dragi profesori,

pedagogi, instituori,

voi, dascăli din ţara toată,

lângă mine veniţi, roată,

şi mai lăsaţi catalogul,

cât rostesc eu monologul

lângă strămoşescul plug

cu doi juncani puşi la jug,

să tragem cu toţii brazda

până la minstru, gazda

care ne aşteaptă-n prag

cu al său „areopag”,

mare făcător de legi

pentru noi, foştii colegi

care-am avut îndrăzneala

să iubim, din suflet, şcoala

şi ne facem meseria

chiar dacă-i mică simbria,

şi-avem elevi instruiţi,

nu, cum zic unii, tâmpiţi.

Mulţi elevi, peste decenii,

vor ajunge nişte genii,

poate unul fără minte

va ajunge preşedinte

şi câţiva vor face blatul,

ca să-şi deie doctoratul,

dar aşa-i, de la-nceputuri,

şcoala mai dă şi rebuturi.

Pentru foştii chiulangii,

ajunşi astăzi narangii,

ia mai mânaţi, măi, copii!

Hăi, hăi...

Grav e când incompetenţii

de la partid au pretenţii

şi-n schimbul banilor cer

nu ştiu care minister

unde, după ce-l primesc,

conduc după cum poftesc

şi-şi numesc în funcţii fraţii,

nepoatele şi cumnaţii,

rudele de orice grad

de prin Cluj, de prin Arad.

Ia mai mânaţi, măi feciori,

pentru aceşti impostori,

trageţi tare din buhaie

pentru miniştrii de paie

să nu uite dumnealor

că le-ai fost învăţător,

le-ai pus în mână plaivazul

şi-acum te fac de tot hazul!

Roată plugul, feţii mei,

şi sunaţi din clopoţei!

Hăi, hăi...

Ia mai pocniţi, măi, din bici,

să audă şi cei mici,

fie elevi sau studenţi

şi să fie mai prudenţi

când va fi să-şi deie votul,

să nu fie ca robotul,

cum am fost mulţi dintre noi,

de-am băgat ţara-n nevoi,

că în ţară e prăpăd,

asta şi copiii văd.

Ca să ajungă la şcoală,

de cu zori, unii se scoală

şi înoată prin nămeţi

până, hăt, în... Cucuieţi,

căci şcolii lor, renovată,

cu mobilier dotată,

cu zeci de calculatoare

şi-o modernă... umblătoare,

i s-a pus lacăt la poartă.

Multe şcoli aceeaşi soartă

au, de când acest guvern,

care se crede etern,

a făcut învăţământul,

astăzi, una cu pământul,

iar Funeriu, săracul,

neştiind nici ce e bac-ul,

mereu experimentează

doar ceea ce-i sugerează

adjunctul lui, Badea Oana,

ajunsă mare, cucoana,

uitând că, până mai an,

plângea pe micul ecran

că dascălii sunt minţiţi

de Guvern şi umiliţi

de tot felul de puştani

ai căror părinţi au bani

şi le cumpără gipane

şi tot felul de zorzoane

cu care să epateze,

pe dascăli să-i eclipseze,

fiindcă, din lefşoara lor,

în viaţă nu prea au spor

şi trăiesc de azi pe mâine,

trudind pentr-un colţ de pâine

şi-o bucată de salam.

Să le dăm un vot de blam

celor care ne conduc,

buni de dus la balamuc,

acolo le este locul,

căci prea se joacă cu focul,

pe jăratic turnând gaz,

ne afundă în necaz

zi de zi, lună de lună

şi-asta nu-i deloc a bună.

Pocniţi bicele, flăcăi,

şi sunaţi din zurgălăi,

să răsune munţi şi văi,

poate-aşa, cu pluguşorul,

vom trezi din somn poporul

şi-o veni cu noi aici

să pună mâna pe bici

şi să-i sfichiuie de zor

pe cei luaţi în vizor!

Hăi, hăi...

Aho, aho, inspectoraşi,

ieri colegi, astăzi vrăjmaşi,

mai tineri sau colilii,

v-aţi făcut portocalii

şi v-aţi înfrăţit cu dracul,

sperând să vă umple sacul.

Orbiţi de vane orgolii,

ţineţi tare de fotolii

şi tăiaţi şi spânzuraţi,

prin şcoli, când vă vânturaţi,

făcându-vă c-aţi uitat

locul de unde-aţi plecat,

dar se va întoarce roata

şi-o să fiţi din nou cu gloata.

Timpul nu are răbdare

şi-o să vină cu schimbare,

schimbarea mult aşteptată.

Ia mai trageţi, măi, o roată!

Hăi, hăi...

Trageţi brazdă voinicească,

bugetul şcolii să crească,

pentru că cel alocat

e drastic diminuat,

încât Boc şi toată trupa

se uită la el cu lupa,

când vor să-l mai ciumpăvească

şi şcoala s-o nimicească,

lăsând-o, încet, încet,

fără fonduri la buget.

Lui Boc să îi dăm, ca temă,

această mare problemă

şi, de nu va fi în stare

să-i găsească rezolvare,

ar fi bine ca-n ăst an

să-şi ia cărţile-n ghiozdan

şi să ajungă cu ele

tocmai, hăt, în Răchiţele,

să ne lase şi să plece.

Premier de nota zece,

să ţină Guvernu-n frâu,

nu orice târâie-brâu,

este musai să găsim,

criza să o depăşim,

căci, conduşi de alde Boc,

batem pasul tot pe loc.

De urat, am tot ura,

până când s-o îndura

Cel de Sus să ne asculte,

căci avem de spus mai multe.

Seara-ncepe să se lase,

noi plecăm spre alte case,

unde suntem aşteptaţi

de români adevăraţi,

nişte oameni minunaţi.

Din zurgălăi mai sunaţi

înc-o dată, băietani!

LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Ilie Bâtcă