Pluguşorul portocaliu

Aho, aho, alegători,

roată, lângă urători,

să urcăm în Dealul Spirii,

unde să dăm glas „iubirii

nesfârşite” ce-o purtăm

celor pe care-i votăm

o dată la patru ani

şi-i ţinem pe-ai noştri bani,

ca în sânul lui Avraam,

însă ei, măcar un dram,

nu-nţeleg să returneze

din multele noastre speze.

Roată mare, urătorii,

şi, cu toţi alegătorii,

pocniţi bicele cu foc

şi trageţi brazda în loc!

Hăi, hăi...

Mânaţi, măi, pentru Roberta,

fostă miss, astăzi experta

care, oricând, demonstrează

că, umblând ca o fofează,

scoate voturi din joben

sau, mă rog, din abdomen

exact de cât e nevoie,

dar le scoate zor-nevoie,

de zice şi-un psihiatru

că doi e egal cu patru.

Până frauda-i probată,

legea-i gata aprobată,

bună pentru promulgare

şi de pus în aplicare,

chiar dacă Băsescu ştie

că e vorba de hoţie,

căci hoarda portocalie

a furat din greu la vot,

durând-o de lege-n cot.

Veniţi, feţii mei, cu plugul,

c-am prins-o cu vicleşugul,

însa ea-i basma curată!

Ia mai trageţi, măi, o roată!

Hăi, hăi...

Ia mai mânaţi, măi, fârtaţi,

pentru Toader din Galaţi,

căci în anul ce s-a dus

a ţinut degetul sus,

dar colegii (ce folos!?)

au votat cu susu-n jos,

noroc că măsluitoarea

le-a mai reperat onoarea.

Ajutată de Cotoi,

a scris patru-n loc de doi,

în loc de cincizeci, 100

şi legea a fost trecută,

după cum s-a presupus,

o lege cu dosu-n sus,

fiindcă dumnealor ne fac

legea, după bunul plac.

Acum, la-nceput de an,

domnului Ioan Oltean

nu-i dorim decât atât:

să-i steie broscoiu-n gât,

şi-atunci când deschide gura

s-auzi orăcăitura,

nu şi vorbele-i de clacă

învăţate de pe-o placă,

de mult timp depreciată

şi-ntr-un colţ abandonată,

fiindcă ăsta, oameni buni,

nu spune decât minciuni.

Pentru cei groşi de şorici,

ia mai pocniţi, măi, din bici!

Hăi, hăi...

Aho, aho, dragi urători,

mânaţi pentru trădători,

pentru acei traseişti

botezaţi uneperişti,

care, printr-un subterfugiu,

şi-au găsit un nou refugiu.

Conduşi de un general

care-a fost doar port-ţucal,

îşi fac planuri de bătaie,

din ciozvârstă cum să taie

şi-n mandatul următor,

amăgind acest popor

cu trei pungi de pufuleţi.

Ia mai mânaţi, măi băieţi!

Hăi, hăi...

Feciori, ţineţi dreaptă gleba,

pân` la domnişoara EBA,

c-ar putea să ne acuze

şi să dea mărunt din buze,

dacă n-o băgăm în seamă,

lucru de care mi-e teamă!

Trageţi plugul peste şesuri,

să avem şi noi succesuri,

precum a avut mezina

lui Zeus, bătu-ar vina!,

care, peste tot, ar vrea

oameni să vorbesc cu ea

şi-a făcut un gest excentric,

donând un scaun electric,

un gest care a frapat

întregul electorat

care, fără drept de-apel,

a trimis-o la Bruxelles,

unde să îl reprezinte

mulţi ani de-acum înainte.

Până nu dăm de vreun bai,

trageţi iute de buhai!

Hăi, hăi...

Mai puneţi la plug doi boi,

să urcăm până-n Pleşcoi,

să vedem, de-a fir a păr,

dac-aici, într-adevăr,

s-a născut acea fetiţă

cu o galbenă cosiţă,

care, de mică, visase

să înalţe mii de case

şi, fiind ambiţioasă,

s-a gândit ca „prima casă”

s-o facă c-un om ocoş,

unul de-l cheamă Cocoş,

cu mulţi prieteni barosani

şi-o punguţă cu mulţi bani.

Acum, când s-a mărit, fata

învârte bani cu lopata,

având liber la tocat

banii primiţi de la stat,

construind telegondole,

fără de nicio glagole,

mari bazine de înot

ce n-au apă nici de-un cot,

săli de sport, în multe sate,

pentru babe-anchilozate

şi pentru moşnegi betegi

care-o ţin tot în câşlegi,

pentru-a fi în bună formă,

când vor urca pe platformă,

de unde să-şi ia elan

spre bazinul gol de-un an.

Sunaţi, măi, din zurgălăi,

să răsune munţi şi văi,

până, hăt, către Pleşcoi,

s-audă diva blondină

că, în curând, o să vină

vremea să îi dăm papucii,

dar nu unii marca Gucci,

ci unii de pe la noi,

cum se poartă şi-n Pleşcoi.

Ia mai mânaţi, măi, flăcăi!

Hăi, hăi... 

De urat, am mai ura,

dar mă tem c-om supăra,

din partid, vreun cotizant

sau chiar un simpatizant,

care o să dea fuguţa

pân` la Kovesi Codruţa,

unde va umbla cu pâra

despre noi, ăştia cu hâra,

aşa c-o lăsăm mai moale,

să nu o luăm la gioale.

Dragii moşului flăcăi,

să n-aud că ziceţi HĂI!

 

Ilie Bâtcă