Joienel şi... Salmonella

- Eu cred, Joienele, că puiul acela
care picoteşte are Salmonella!,
îi zise Joiana viţelului care
căuta prin curte ceva de mâncare.
- Ce-ţi veni, mămucă, aşa tam-nesam,
lasă-mă în pace, altă treabă n-am
decât să casc gura la nu ştiu ce pui?
- Eu zic să caşti ochii, altfel te expui,
fiindcă Salmonella este un bacil
care nu se vede, el vine tiptil
şi, fiind de felu-i foarte inventiv,
te trezeşti că-ţi intră-n tubul digestiv
şi de-acolo, mamă, nu-l mai scoţi nici mort,
astfel Salmonella merge la export,
de se plâng străinii, pe bună dreptate,
că le dăm bucate gata infestate.
- Eu nu cred, mămucă, se exagerează,
Salmonella asta nu-i aşa de... brează
cum încearcă unii să o zugrăvească...
Să tacă străinii, să nu clevetească
să nu mai provoace iarăşi un scandal,
cum a fost acela cu carnea de cal!
- Totuşi, se vorbeşte, mamă, că străinii
ne-au mâncat şi caii, ne-au mâncat asinii,
iar pe etichete scria „muşchi de vită”,
de-asta, dragul mamii, lumea ne evită.
Ce ai, Joienele, faci haz de necaz?
- Păi, ne ştie lumea... ca pe un cal breaz!

Gâlceava deputatului cu lumea

Un mârlan dintre aceia ce-au intrat în Parlament,
Cu vreo zece ani în urmă, pe bază de-aranjament,
Banul, numai, propulsându-l, la Galaţi, în cap de listă,
Acum crede că, în lume, ca el altul nu există.
Având Ţara, ca pe-o cârpă, aşternută la picioare,
Face legile să treacă, cum vrea degetul lui mare,
Ţinând cont doar de ce-i spune şefa lui, coana Roberta,
Ajunsă, din miss Piranda, în furat voturi – experta.
Insul, fostul şef mecanic de pe nu ştiu care navă,
Dădu, la tv, dovada că are mintea bolnavă,
Decretând, ca premierul, pe un ton foarte ritos,
Că românul, din născare, nu e numai puturos,
E şi un beţiv notoriu, care bea câţi alţii zece
Şi-n dus paharul la gură, nici chiar rusul nu-l întrece,
De-asta, cum a curs din ceruri un prăfuleţ de zăpadă,
Au şi început beţivii, precum muştele, să cadă,
Dintre cei 80, sau nu ştiu câţi or mai fi fost!, de morţi,
Găsiţi sloi, fie prin case, fie sprijiniţi de porţi,
Doar unul, de moarte bună, a murit, într-o maşină,
Iar în celelalte cazuri, alcoolul a fost de vină.
.........................................................................
Acum este individul cunoscut, ca un cal breaz,
Mai rămâne ca, la urne, românul să fie... treaz!


Ilie Bâtcă