sâmbătă, 9 aprilie 2011

Sergenţii

(după Vasile Alecsandri)

Pe drumul de costişă ce duce către NATO,
În gândul lui, sergentul zicea c-a-mbulinat-o,
De-o fi să sune goarna, să plece la război,
Că-i sunt dotaţi colegii, cu puşti, din doi în doi,
Aceşti pifani destoinici, mărşăluind cuminţi,
Precum, odinioară, părinţii de părinţi.
În salopete rupte, de să le plângi de milă,
Tanchiştii, trei la număr, târăsc de o şenilă
Ce-o descălţase tancul departe de cazarmă,
La nicio oră după ieşirea la alarmă,
Artileriştii-înjură în timp ce, la fălcele,
Se-nhamă, să urnească un tun din alea grele,
Din urmă, două MIG-uri tractate-s la teren,
Că-n rezervor, se pare, n-au strop de kerosen,
Pe fluviu, în amonte de Giurgiu, abia trec
Trei torpiloare trase spre NATO, la edec,
De marinarii care n-au mai ieşit în larg
De când avea şi stemă drapelul, pe catarg,
Fanfara, încropită dintr-un tambur major
Şi-un toboşar, dă semnul s-o ia mai la picior,
Căci, într-un punct strategic (ce doar pe hărţi există!),
Vrea premierul Oastea s-o treacă în revistă.

Apare premierul, semeţ ca un pandur,
Privind spre militarii de foame rupţi în cur
Şi inima în pieptu-i bătea, mai să i-l spargă,
Văzând pe Gabi Oprea pe o mârţoagă şargă
Şi mult se minunează şi nici că-i vine-a crede
Când stele, cu toptanul, pe umerii lui vede,
Cascheta-i era spartă, tunica descusută
Şi-avea mai scurţi nădragii cu douăşcinci la sută,
Lăsând în văzul lumii o gheată scâlciată,
Dar fruntea lui teşită părea încoronată
Cu străluciri de stele primite de pomană,
În scurta-i carieră, de-acest distins Izmană,
Căci bietul om, slab, palid, abia mai poate duce
Opt stele ce, pe umeri, ca soarele străluce.
Se miră Cabinetul, iar premierul, bravul,
Se-nclină la ministru (precum îi e năravul)
Şi-i zice cu blândeţe: „De unde vii, Găbiţă?”
Vin tocmai de la Şefu`.” „Şi cum e dânsul? „Criţă.”
Dar aste stele multe, cum, cine ţi le-a dat?”
Chiar şeful dumitale, doar nu le-oi fi furat.”
Şi pentru care fapte?” „Ştiu eu... Cică drept plată
Că am trădat partidul, dar asta prima dată,
Şi am venit la dânsul, cu trădători, cu tot.”
Dar ce rang ai, Găbiţă?” „Am rang de... mafiot!”

... Discursul de rigoare sfârşindu-l, premierul
Dă încă o dovadă că nu-i lipseşte flerul,
Făcând el spre miniştri un semn cât mai discret,
De-o parte-i şi de alta, întregul Cabinet
Zâmbeşte, la comandă, şi dau toţi cu piciorul
În Oastea umilită, precum întreg poporul...

Peneş cu arcanul
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

9 comentarii:

  1. Desi satira are ca tinta puterea politica actuala,
    lecturarea ei te "zdrobeste" de adevar. In acest caz, continutul transcende din scriere politica, in opera literara, pur si simplu. Si afirmatia e valabila, pentru tot ceea ce ai postat pana acum.
    Bravo, biliuta!
    S-auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut ILIE !
    Felicitari pentru parodia postata ! :)
    Am postat-o si la mine !! :) :)
    Multumesc anticipat chiar daca nu ti-am cerut initial aprobarea !
    Aliosa .

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari! De trei ori Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. din pacate aceasta este realitatea.Multumim.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari, foarte reusita aodia Dvs!

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte reusita aceasta parodie .

    RăspundețiȘtergere
  7. Felicitari si numai bine

    RăspundețiȘtergere
  8. Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconiozistul2 iunie 2014, 18:23

    ... exceleeeeeeeeeeeeeeeeent !

    RăspundețiȘtergere