joi, 21 aprilie 2011

Un om şi-un câine


Nu-i da, când nici tu nu ai, pâine,
dar dă-i, când vezi că-ţi prisoseşte,
un strop, atât, acestui câine
din dragostea ce ţi-o cerşeşte!

Nu-i da, din ce ai trebuinţă,
nimic şi el va înţelege
că eşti şi tu doar o fiinţă
şi nu eşti mai presus de lege,

că-n ţara asta legea-i una
şi pentru om şi pentru câini,
că, pentru om, de mult, Fortuna
nu mai surâde, plânge-n pumni...


Ilie Bâtcă  

4 comentarii:

  1. Pe lângă talent, aveți o mare sensibilitate !
    Nu-mi permit să mă lansez în cine știe ce analiză de text, dar, cu tot sufletul, vă felicit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Salutare biliuta!
    Am venit, am citit, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ INCERTITUDINI:
    Vă mulţumesc pentru aprecieri. Probabil că această sensibilitate mi se trage de la cei şase câini (căţei pe atunci), pe care i-am salvat din mâinile hingherilor, în urmă cu cinci ani, şi pe care i-am dus la un adăpost. De atunci, fac, la două săptămâni, câte 90 km cu maşina ca să-i văd şi să le asigur în afara raţiei de hrană (de asta nu prea duc ei lipsă) şi pe cea de iubire. Dacă i-aţi vedea cum mă înconjoară toţi şase şi cum îşi aşteaptă rândul la mângâiat, sunt sigur că m-aţi înţelege...
    Un Paşte fericit!

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Ică:
    Ai venit. ai citit. Eşti grăbit...
    Deci, UN PAŞTE FERICIT!
    Ilie

    RăspundețiȘtergere