Joienel şi... taxele

- Dac-ar fi, mămucă, să-ţi fac un reproş
este doar acela că i-ai făcut coş
grajdului acesta, când l-ai construit,
că, şi aşa, coşul stă nefolosit,
n-am văzut să scoată niciun fir de fum,
şi-s destul de mare, pot să zic, de-acum.
- Nu ştii, Joienele, că nu iese fum,
dacă nu faci focul? Dar de ce-mi consum
timpul eu cu tine, când am de făcut
treburi o grămadă? Tot n-am priceput
ce ai tu cu hornul, ce te deranjează?
- Pentru că, mămucă, se impozitează,
de la anul, toate, până şi ogeacul,
de-o să-i vină acru boului, săracul,
să plătească biruri puse de guvernul
care ne aduce, pe pământ, infernul.
Spre norocul nostru, n-avem în grădină,
cum are tot boul, o mică piscină,
un turn de răcire sau un apeduct,
doar aşa, de probă, chiar cu uzufruct,
că strângeai, mămucă, la refuz, cureaua.
- Aşa-i, Joienele, ne-am găsit beleaua,
am dat, cum se spune, din lac, drept în puţ,
ăsta-i adevărul şi e... gol-goluţ.
- Apropo, mămucă, ştii c-a devenit
chiar şi puţul nostru sursă de venit
pentru guvernanţii care ştiu atât:
să ne pună nouă cuţitul la gât
şi, ca să adune dânşii nişte lei,
de pe noi jupoaie trei rânduri de piei?
- M-ai convins, băiete, tot nu-i de folos,
aşa că, deseară, vom da hornul jos...
- Degeaba, mămucă, faptu-i consumat,
tot plăteşti la anul impozit la stat!
- De ce, Joienele? Asta cum mai vine?
- Pentru că Guvernul ne crede... bovine!

Joienel şi... ferma

- Dacă asta este izogeoterma,

eu, în zona asta, îmi voi face ferma!,

îi zise viţelul mamei sale care

îşi privea odrasla, mută de mirare,

văzând că aceasta, chiar fără echer,

trasase pe hartă un patrulater.

- Ce fermă, băiete, iar vorbeşti aiurea,

tu nu vezi, pe hartă, că aia-i pădurea

de salcâmi pe care au plantat-o, cică,

un străbun de-al nostru şi o străbunică?

- Mămiţică dragă, iar ai pierdut trenul!

Păi, mai corespunde harta cu terenul?

Fabrici şi uzine mai sunt doar pe hartă,

în realitate, cam aceeaşi soartă

au avut cu toate, au ajuns... fier vechi,

când au mişcat unii şmecheri din urechi.

Ştiu că pentru tine e o veste tristă,

dar pădurea asta azi nu mai există,

cum ajunge omul oale şi ulcele,

aşa-i şi pădurea - talaş şi surcele.

Deci, pe locu-acesta, curăţat de cioate,

îmi voi face ferma, pe la anul, poate,

zilele acestea ajung la zânoi,

să îmi dea un credit de-ăla de nevoi...

- Ce zânoi, băiete, poate zână, mamă?!

- Ba zânoi, mămucă, ăla din reclamă,

cum să fie zână, că zâna e slabă,

zânoiul ce zice primul o silabă,

tu pe următoarea, de la „personale”,

şi te umpli astfel, mamă, de parale.

Cică o viţică aşa a făcut,

a avut nevoie de un împrumut,

a pus-o zânoiul de-a silabisit

şi cu milioane s-ar fi pricopsit.

- Şi viţica asta ce face cu ferma,

că doar n-o să-şi strice dânsa epiderma

când va da cu sapa printre păpuşoi?!

Munca asta brută este pentru boi.

- Ferma e cadoul pentru tac-su, mamă,

care, în cireadă, e un bou de seamă...

Joienel şi... testele

- Mămiţică dragă, ştii că sunt modest,
dar pe lumea asta nu există test
la care pe alţii eu să nu-i întrec,
uite un exemplu: Dacă lui ygrec,
care e ministru... - Gata, Joienele,
lasă-l pe ministru, caută surcele,
să-ţi fac o fiertură, să-ţi ţină de foame,
că mi-a dat vecina un castron de poame!
- Iar poame, mămucă, ceva mai de soi
nu ai în cămară, nişte păpuşoi,
niscaiva nutreţuri de-ale concentrate
sau alte bucate mai... adevărate?
- Nu am, Joienele, altceva nu este,
că-n loc să faci treabă, tu te ţii de... teste.
- Nu mai sunt surcele, doar crenguţe verzi,
dar, mămică dragă, nici nu ştii ce pierzi
dacă nu laşi treaba două, trei minute,
să-ţi spun ce băftoase sunt nişte cornute.
Cică o junică are-aşa un ghiers,
încât, drept la suflet, unui bou i-a mers
şi-acest bou, ministru pe la Dezvoltare
care-a uns-o şefă pe... privighetoare,
când l-au tras de limbă, a spus, inocentul,
că o recomandă... vocea şi talentul.
- Joienele, mamă, nu văd legătura,
adu nişte paie să îţi fac fiertura!
- Mămiţică dragă, dar e evident,
dacă doar cu vocea şi puţin talent,
la posturi înalte poţi, azi, să aspiri,
că n-avem bucate, de ce te mai miri?
Dacă eu, mămucă, un viţel precoce,
am talent cu carul şi am chiar şi voce,
dar nu prea am carte, aş putea să sper
să ajung bou mare într-un minister?
- Asta, Joienele, e altă poveste...
Aduc eu surcele, tu, vezi-ţi de... teste!