Ultima şedinţă de pe Kiseleff

(după Dimitrie Bolintineanu)

În vechea clădire de pe Kiseleff
Floare pesedimii intră fără chef;
Într-o încăpere mare, luminoasă,
Şade „Bunicuţa”, cu capul pe masă,
Nu se simte bine printre grandomani
Şi rememorează tinerii săi ani.
„Am fost toată viaţa sărac şi cinstit,
Nicicând la "bucate" nu m-am năpustit,
Am trudit amarnic, însă de pomană,
Să fac socialismul cu faţă umană,
Pe mulţi, cei din sală, v-am scos din nevoi...
Fără mine, astăzi, ce-aţi mai fi fost voi?
Concretul meandric, noua sinergie
Vouă vă provoacă numai alergie,
Am vrut, pentru mase, altă geometrie
Iar capitalismu-i doar... de cumetrie.
Dar nu-l văd pe Ponta! E tot în Dubai,
Unde chefuieşte, când în ţară-i bai?”
Pe la colţ, baronii şuşotesc în taină
Şi pe Titulescu cel micuţ îl caină.
„Unde-ai fost, măi dragă? Respiră adânc
Şi ieşi la lumină, că nu te mănânc!
Ai lăsat guvernul cu un mafiot,
Despre Oprea-i vorba, şi, ca un netot,
Ai plecat cu Ghiţă tocma-n Emirate,
Viorele, dragă, multe nesărate
A făcut Năstase, chiar şi Prostănacul,
Cu a ta prostie, însă, dăm de dracul,
Căci poporul ăsta ce-l dispreţuiţi
A văzut că sunteţi nişte parveniţi.
Asta e, măi dragă, ţi-ai făcut de cap
Şi, din gura presei, n-am cum să te scap..."