Visul unei nopţi de toamnă

Să pună iarăşi în balanţă

trecut, prezent şi viitor,

au revenit în banca lor

parlamentarii, din vacanţă.

Că are mare importanţă

scurta schimbare de decor,

privindu-i la televizor,

poţi observa, cu siguranţă.

Câte-un surâs de circumstanţă,

în sală sau pe coridor,

creează-n ochii tuturor

o nouă teleambianţă.

Boc, doctorul în... ignoranţă,

fecior de casă, silitor,

„trudind” din greu pentru popor,

prezintă legi fără substanţă.

Ministrul, fosta ordonanţă

a unui diriguitor,

în stilul lui de trădător,

o pune iar de-o alianţă.

Mereu mustind de eleganţă,

cu părul blond, unduitor,

la Zeus cel nemuritor

Elena vine c-o doleanţă.

Dudui ce turuie din clanţă,

împrăştie în urma lor

suavul „Christian Dior”,

ca etalon pentru prestanţă.

Interpelări prin alternanţă,

având acelaşi numitor,

chiar şi lipsite de sonor,

au, parcă, altă rezonanţă.

Pe chip, un strop de aroganţă

nu vezi la nici un orator

şi crainicul-comentator

se află în echidistanţă.

Uimit de-această consonanţă,

visez, biet telespectator,

că poate-n anul următor

voi merge şi eu în vacanţă.

Cinci zile de extravaganţă,

(atât!), în luna lui Cuptor,

chit că voi fi un an dator

pentru această cutezanţă.

N-am strâns în pungă o carboanţă,

nu că aş fi risipitor,

căci, pentru visu-mi arzător,

în pensie mi-am pus speranţă.

Dar, de voi pierde în Instanţă

şi-mi vor reduce, din topor,

din pensie, când o să mor,

să îmi bifaţi un vis... restanţă!

Ilie Bâtcă