Să pună iarăşi în balanţă
trecut, prezent şi viitor,
au revenit în banca lor
parlamentarii, din vacanţă.
Că are mare importanţă
scurta schimbare de decor,
privindu-i la televizor,
poţi observa, cu siguranţă.
Câte-un surâs de circumstanţă,
în sală sau pe coridor,
creează-n ochii tuturor
o nouă teleambianţă.
Boc, doctorul în... ignoranţă,
fecior de casă, silitor,
„trudind” din greu pentru popor,
prezintă legi fără substanţă.
Ministrul, fosta ordonanţă
a unui diriguitor,
în stilul lui de trădător,
o pune iar de-o alianţă.
Mereu mustind de eleganţă,
cu părul blond, unduitor,
la Zeus cel nemuritor
Elena vine c-o doleanţă.
Dudui ce turuie din clanţă,
împrăştie în urma lor
suavul „Christian Dior”,
ca etalon pentru prestanţă.
Interpelări prin alternanţă,
având acelaşi numitor,
chiar şi lipsite de sonor,
au, parcă, altă rezonanţă.
Pe chip, un strop de aroganţă
nu vezi la nici un orator
şi crainicul-comentator
se află în echidistanţă.
Uimit de-această consonanţă,
visez, biet telespectator,
că poate-n anul următor
voi merge şi eu în vacanţă.
Cinci zile de extravaganţă,
(atât!), în luna lui Cuptor,
chit că voi fi un an dator
pentru această cutezanţă.
N-am strâns în pungă o carboanţă,
nu că aş fi risipitor,
căci, pentru visu-mi arzător,
în pensie mi-am pus speranţă.
Dar, de voi pierde în Instanţă
şi-mi vor reduce, din topor,
din pensie, când o să mor,
să îmi bifaţi un vis... restanţă!
Ilie Bâtcă
