Lupul promvat

În ce vară, în ce an,

n-are mare importanţă,

cert este că, în vacanţă,

lupul s-a tocmit cioban,

nu pe bani, nici pe mâncare,

precum datina o cere,

ci aşa, doar de... plăcere,

la o turmă de mioare.

Nu e cazul să insist

pe faptul c-a dat ciubuc,

să-i „procure” un alt look

cel mai cel mai hair stylist.

Cu vopseaua L`Oreal,

folosită cu bun gust,

a ajuns, dintr-un vetust

lup, un fante-n areal.

Plin de zel, şi-a suflecat

blana până peste cot

şi, lingându-se pe bot,

muncea... dezinteresat.

Nici o lună nu trecu

şi, în turmă, berbecuţii

se-ngrăşaseră, drăguţii,

să-i mănânci şi alta nu.

Pusă repede în temă

cu succesul dumnealui,

toată obştea satului

hotărî să-l salte-n schemă.

Lăudându-l că-i dibaci

şi neîntrecut în toate,

fură-n unanimitate

de acord să-l ungă baci.

Ce-a urmat apoi, în fine,

nu e greu de priceput,

când cumătrul s-a văzut

cu puterile depline.

Abia atunci obştea toată

s-a convins de adevărul

că lupul îşi schimbă părul,

dar năravul niciodată.


Ilie Bâtcă