Hai, că asta-i tare! Tare de tot! Circulă prin târg zvonul că, nu ştiu ce analist politic, pe nu ştiu ce post tv al nu ştiu cărui mogul, ar fi zis că ne-ar trebui vreo 20 de revoluţii ca să-l dăm jos pe Băsescu. Ai dracu` analiştii ăştia politici! Ştiu ei ce ştiu! Păi, pe criza asta, de unde să facem rost noi, românii, aşa, dintr-o dată, de 20 de revoluţii?
Dacă ne dăm silinţa, găsim noi vreo doi pensionari mai vânjoşi, care nu stau la coadă pentru medicamentele compensate, acestea fiind deja gătate, vreo trei mame fără obligaţii, copiii lor fiind în grija bunicilor asistaţi social, vreo doi, trei poliţişti în recuperare, după bătăile încasate de la huligani, vreo trei, patru rezervişti care nu se mai descurcă cu pensiile lor nesimţite, un profesor, doi care nu au ce face şi taie frunză la câini (nu frunza doamnei Udrea!), după ce, la sfârşitul săptămânii, au terminat cele 16 ore la catedră, vreun doctor uituc, întors acasă, tocmai de la vamă, după diploma care să-i ateste, formal, pregătirea, şi-o punem noi de o revoluţie, două. Mai de voie, mai de nevoie, asta e! Adică, mai mult de nevoie, căci de voie nu poate fi vorba, că nu ne lasă Constituţia pe care noi o respectăm (încă!), nu ca domnul Băsescu.
Şi chiar dacă (greu de crezut!), ne fac rost agenturili străine de revoluţiile alea 18 care ne lipsesc şi ni le trimit într-un camion burduşit cu ţigări de contrabandă, dar nu mergem cu toate 20 odată, pe tavă, să i le trântim domnului Băsescu în faţă, la Cotroceni, fără să mai aşteptăm confirmarea de primire din partea şefului Cancelariei Prezidenţiale, degeaba! Aşa, cu doar cinci revoluţii livrate per an, la domiciliu, până îşi termină domnul Băsescu mandatul, nu facem mare brânză. Păcat de bunătatea de revoluţii, să le risipim aşa, aiurea!
Dar dacă, să zicem, facem rost de o revoluţie mare, mare de tot şi o aruncăm peste gardul Cotrocenilor, puneţi pariu cu mine că domnul Băsescu nu-şi mai duce până la capăt mandatul, cum îl asigura, mai deunăzi, pe Radu Moraru?
Ce ziceţi, batem palma?
I.B.
Dacă ne dăm silinţa, găsim noi vreo doi pensionari mai vânjoşi, care nu stau la coadă pentru medicamentele compensate, acestea fiind deja gătate, vreo trei mame fără obligaţii, copiii lor fiind în grija bunicilor asistaţi social, vreo doi, trei poliţişti în recuperare, după bătăile încasate de la huligani, vreo trei, patru rezervişti care nu se mai descurcă cu pensiile lor nesimţite, un profesor, doi care nu au ce face şi taie frunză la câini (nu frunza doamnei Udrea!), după ce, la sfârşitul săptămânii, au terminat cele 16 ore la catedră, vreun doctor uituc, întors acasă, tocmai de la vamă, după diploma care să-i ateste, formal, pregătirea, şi-o punem noi de o revoluţie, două. Mai de voie, mai de nevoie, asta e! Adică, mai mult de nevoie, căci de voie nu poate fi vorba, că nu ne lasă Constituţia pe care noi o respectăm (încă!), nu ca domnul Băsescu.
Şi chiar dacă (greu de crezut!), ne fac rost agenturili străine de revoluţiile alea 18 care ne lipsesc şi ni le trimit într-un camion burduşit cu ţigări de contrabandă, dar nu mergem cu toate 20 odată, pe tavă, să i le trântim domnului Băsescu în faţă, la Cotroceni, fără să mai aşteptăm confirmarea de primire din partea şefului Cancelariei Prezidenţiale, degeaba! Aşa, cu doar cinci revoluţii livrate per an, la domiciliu, până îşi termină domnul Băsescu mandatul, nu facem mare brânză. Păcat de bunătatea de revoluţii, să le risipim aşa, aiurea!
Dar dacă, să zicem, facem rost de o revoluţie mare, mare de tot şi o aruncăm peste gardul Cotrocenilor, puneţi pariu cu mine că domnul Băsescu nu-şi mai duce până la capăt mandatul, cum îl asigura, mai deunăzi, pe Radu Moraru?
Ce ziceţi, batem palma?
I.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu