După Blaga, curge şpaga, precum în Brăila, braga...

La un semn, deschisă-i calea, către garda de onoare,

Preşedintelui ce vine cu gând rău, de răzbunare.

- Tu eşti, Igaş? - Da, mărite. - Am venit azi la bilanţ,

Să-ţi prezinţi activitatea, până la ultimul sfanţ.

- Am înţeles, prea mărite, ştiu că am de pătimit,

Dar să ştii că, la Interne, eu abia am fost numit.
- Ştiu, bă, Igaş, dă-o-n mă-sa, că doar nu e un secret,

Te-am numit chiar eu, prin toamnă, am semnat şi un decret.

Apropo, ia zi, băiete, cum stă treaba cu ancheta

În legătură cu ăia de-şi aruncară cascheta!

Zi-mi, în două, trei cuvinte, ai găsit vreun vinovat,

Sau a rămas ministerul, până azi, nerenovat?

- O să-l renovez eu, şefu, negreşit, doar sunt tâmplar

Şi de barda-mi n-o să scape necioplit vreun exemplar.

- O, tu nici visezi, bă, Igaş, câţi în calea mea s-au pus,

Dar, uitându-te la mine, ţi se pare că-s răpus?

Nea Ion, la referendum, ar fi vrut, cu vârful sulii,

Coastele să îmi străpungă, să-şi mulţumească mogulii,

Se repeziră asupra-mi, mai ceva decât şacalii,

Să mă sfâşie, nu alta, pesediştii, liberalii,

Marko şi Vadim, băiete, şi-au dat mâna-ntru unire,

Vroind scalpu-mi fiecare. O mare dezamăgire

Pentru amândoi, bă, Igaş, fiindcă eu, la o adică,

Ştiu să cad tot în picioare, parc-aş fi Hopa-Mitică.

Dar, stai, că mă iau cu vorba, şi-am uitat de chestiune!

Cu băieţii cu cascheta cum ai procedat? Hai, spune!

- Şefu, nu ar fi mai bine să mergem să bem cafeaua

Şi să îţi arăt, pe schemă, cum i-aranjez cu rindeaua?

Mi-am postat un banc de lucru chiar la mine-n cabinet,

Putem să gustăm, în tihnă, şi-un pahar de Cabernet.

S-ar putea să nu vă placă, dar nu am nicio tărie,

Că asta duhneşte tare, nu dă bine-n prăvălie,

De când se încinse treaba şi-ajunsei eu la Interne,

Unde am, se vede, şefu, multe lucruri a discerne.

- Mă, băiete, zi să vină vreo agentă cu făraşul,

Fiindcă simt că mă sufocă, scos de tine, tot talaşul.

Eu te-ntreb, ca tot românul, care-i treaba cu cascheta,

Iar răspunsul tău i-acelaşi, că îi termini cu raşcheta

Pe subordonaţii care şi-au permis, nu prima oară,

Să strige lozinci din alea cu o rimă... ordinară.

Hai că iar m-ai scos din pepeni. Chiar mă crezi un idiot,

Să mă-mpiedic, la Interne, de un Igaş, de un ciot?

Tu nu vezi că, precum lava din vulcanice erupţii,

Curg spre minister toţi hoţii, toţi şpăgarii, toţi corupţii?

Dacă, într-un loc, oricare, îmi proptesc arătătorul,

Dau pe-afară, ca puroiul, coruptul, corupătorul.

Cine să mai facă, astăzi, osebirea necesară,

Când nu ştii cine-i coruptul şi cine corupe-n ţară?

Uită-te un pic la mine! Poţi să spui dacă-s corupt,

Din bunuri necuvenite dacă-ncerc să mă înfrupt?

Hă, hă, hă, ţi-a plăcut gluma? Ai curajul să nu-ţi placă?

Dar ce fac acum, băiete, mă-ntind cu tine la clacă?

Hai, că-ntârziem bilanţul, ne aşteaptă caschetarii,

Să nu folosesc un termen mult mai dur, precum şpăgarii!

Sper din suflet, mă, băiete, că n-ai căzut în păcat

Şi să fi chemat în sală p-ăia de la Sindicat.

Ştii şi tu că două săbii într-o teacă nu încap,

Dacă-i văd, te las, bă, Igaş, să te speli cu ei pe cap.

Şi, un amănunt, dar care este foarte necesar:

Cât vorbesc, participanţii să îşi ţină-n buzunar

Mâinile sau să le aibă încrucişate la piept,

Căci, de la şpăgarii ăştia, eu aplauze n-aştept.

Laudele lor, desigur, m-ar mâhni peste măsură,

Aşa că s-o las moale şi să tacă toţi din gură!

Doi agenţi, aflaţi prin preajmă, se distrează şi-şi dau coate:

De aplaudat nu-i voie, dar de... huiduit se poate?! 

Ilie Bâtcă