Coabitare

(după Mihai Eminescu)

La un semn, deschisă-i poarta şi, ajuns sub copertină,

Preşedintele coboară, cam nesigur, din maşină.

- Tu eşti Ponta? - Da, şefuţu`! - Vin să te trag de breton,

Că, de-o lună şi jumate, nu-mi răspunzi la telefon.

- Orice gânduri ai, şefuţu`, chiar şi unul mai trăznit,

Cât coabităm în pace, eu îţi zic bine-ai venit!

Despre partea cu bretonul, însă, şefu`, să ne ierţi,

Doar n-ai vrea, fiind de faţă ziariştii, să mă cerţi,

Ori vei vrea să faci întoarsă, de la poartă, a ta cale,

Nu să-mi vii la mine-n curte cu nu`ş ce istericale...

De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris în Protocol

Bucuroşi le-om duce toate, numai s-o luăm domol.

- Cum? Când lumea mă iubeşte şi-n recentele sondaje

Am ajuns, ca-n vremea bună, să cresc iar în procentaje,

Când războiul cu mogulii şi corupţii e în toi,

Eu, arhanghelul dreptăţii, să mă-mpiedic de-un puţoi?

O, tu nici visezi, măi Ponta, cât de multe bobârnace

Am primit eu de la unii de vreo nouă ani încoace!

Chiar pe când eram ministru, multora le-am stat în glotă,

De au vrut să-mi pună-n cârcă toată dispăruta flotă,

Toţi ce banul fără muncă au vizat în astă vreme,

Ca hultanii, năvălit-au, doar spre a-mi crea probleme,

Fulgerele revărsat-au de pe micile ecrane,

Însă fulgerele-acestea nu-mi produseră frisoane.

La referendum văzut-ai cum v-aţi făcut iar de râs,

Toate zbaterile voastre nefiind decât un... fâs?

Când văzui acea mulţime câtă frunză au copacii,

M-apucară, Victoraşe, pe cuvântul meu, toţi dracii,

N-am avut decât cu ochiul semn a face, sau cu mâna,

Şi-i săltară procurorii pe moşnegi cu anasâna.

Nu accepţi, se vede treaba, o câtime de dojană

Când afirmi „Primit-ai mită pentru Roşia Montană”.

Dragul meu, în tinereţe n-am fost privilegiat,

Iar când mi-am luat brevetul, să ştii că n-am plagiat.

Folosesc elicopterul, survolând şi munţi şi văi?

O fi precum spui, dottore, dar n-o fac pe banii tăi!

Şi-ţi mai spun, aşa în treacăt, că n-am scos o vorbuliţă

Când trimisu-te-a-n vacanţă, la Miami, unul... Ghiţă,

Dar tu, cu noroiul, zilnic, pe ecrane mă împroşti,

Tot sperând că-ţi dau crezare telespectatorii proşti,

Spui că prinşilor cu japca eu le-am fabricat dosare,

Că serviciile toate îmi stau astăzi la picioare,

Că-naintea-mi procurorii au făcut cu toţii sluj,

Dac-au fugărit prin sate câte-o babă sau un ghiuj...

- Gata, şefu`, ai dreptate cu tot ce-mi spui verde-n faţă!

Îndrăznesc să întreb, totuşi: Whisky simplu sau... cu ghiaţă?