Gata! De mâine voi încălca legea!

Deşi este un American Staffordshire Terrier, câinele meu nu este pericolos. Este periculos doar pe hârtie, pentru că aşa spune, la art. 1 litera b, Ordonanţa de Urgenţă nr. 55/2002 privind regimul de deţinere a câinilor periculoşi şi agresivi. Câinele meu, conform aceluiaşi text de lege, nu este nici agresiv, pentru că, până pe 30 aprilie 2002, când a apărut ordonaţa, nu „a muşcat sau atacat persoane ori animale domestice în locuri publice sau private, fără să fie provocat”. Cu toate acestea, suportă rigorile legii, fără să crâcnească, pentru că, începând cu luna mai 2002, nu l-am scos nici măcar o singură dată la plimbare fără botniţă.
Bune, rele cum or fi legile noastre, eu le-am respectat. Aşa am fost obişnuit. De mâine sunt hotărât să încalc măcar una şi anume Legea nr. 60/11 martie 2003 prin care s-a aprobat Ordonanţa de Urgenţă nr. 55/2002. Cu riscul de a fi sancţionat, începând de mâine voi scoate câinele la plimbare fără botniţă. M-am săturat de câte explicaţii, care mai de care mai tâmpite, am auzit în aceste zile, referitoare la botniţa câinelui meu. Cea din seara asta, ultima pe care am auzit-o, m-a făcut să mă hotărăsc. Întrebată de copilul pe care îl ţinea de mână „de ce are, buni, căţelul aia la gură?”, bunicuţa i-a răspuns, în timp ce îmi arunca o privire sfredelitoare: „Ca să nu omoare copiii, buni!”